Zgârcenia, psihologie şi patologie Optiuni

[exergy33]

[Veritas]

Din "cazurile" pe care le cunosc indeaproape: unul a dobandit-o in copilarie( orfan de razboi, crescut la orfelinat, trait in lipsuri).Tata, mai precis.Toata viatza si-a dramuit banii, chiar daca spre batranetze a avut un trai decent.Si nu putea sa doarma daca nu avea paine in casa.Nu stiu daca i-ar fi trecut daca ar fi devenit, eventual, bogat....Probabil ca nu...

Si alt caz ( un amic) a dobandit-o prin educatie...Si la 30 de ani ( ai lui), maica-sa ii facea scandal daca afla ca s-a dus la o pizza, ca "cu banii aia cumparam un kil de carne si gateam mancare pt. o saptamana". Mentionez ca omu lucreaza la o multinationala, cu masina, laptop si tel. de servici, si are peste 1500 euroi in mana. Si am platit nemteste biletul de intrare cand m-a invitat la un film
Ar fi posibil sa se vindece daca ar iesi de sub influentza maica-si, cand si daca nu va fi prea tarziu....

In ce ma priveste, nu am crescut in lipsuri, dar nici nu am avut parte de mofturile ( blugi "originali", casetofon, ma rog, "luxurile" pe care in vremea ceausista ai mei nu mi le-au putu oferi...) pe care mi le doream cand eram pustoaica....Ieri mi-am numarat cu stupoare cele 60 de rujuri, 3 sertare cu cutii de farduri&creme,si 50 de perechi de pantofi, si ...cam la atat se reduc "tarele" mele...Am si eu accese de zgarcenie( nu ma indur cateodata sa imi iau cate o chestie), apoi imi zic..WTF...si-mi mai iau un ruj

Prin cele de mai sus am incercat sa spun ca zgarcenia - cred eu - se dobandeste, nu cred ca e neaparat o trasatura de caracter cu care te nasti...

V