Week End Forumistic Spontan, Despre intalnirile neplanificate ale forumistilor Optiuni

[actionmedia]

S-a intamplat in acest weekend. Am participat de pe acest forum eu si cipdecip. Am fost in Piatra Craiului, in total 5 persoane.
Si totul a fost aranjat vineri, cu o zi inainte de plecare, cu cateva telefoane si cateva mesaje pe messenger. Trebuia sa vina si andra_v dar a renuntat pentru ca au fost anuntate ploi la munte pentru weekenul respectiv.
Ne-am intalnit toti in Zarnesti, apoi am plecat (cu masina) spre Plaiul Foii (900 m alt.). De acolo, pe un traseu nemarcat dar cunoscut de cipdecip am urcat pana la Refugiul Sperantelor la 1690 m altidudine.
Am avut de urcat niste portiuni destul de abrupte. Practic am avut cateva portiuni de catarare.
Vremea a tinut cu noi. Desi erau ceva nori pe cer, nu au fost decat cateva picaturi chiar inainte sa plecam din Plaiul Foii, apoi alte cateva picaturi, chiar cand am ajuns la refugiu. Si a mai fost o ploicica scurta cand strangeam lemne pentru foc. Apoi s-a lasat ceata.
Da! Am facut foc, desi nu am prea avut ce sa frigem, am incropit totusi niste frigarui compuse din ardei gras, salam (2 feluri), slaninuta, snitel de pui si la unele dintre ele am pus si cascaval. Si au iesit delicioase.
Ne-am culcat devreme, pe la 10 noaptea, ca nu mai aveam ce face si eram obositi, iar a doua zi vroiam sa facem un traseu mai lung.
Somnul pe prici de tabla nu e foarte confortabil dar ne-am odihnit. Ne-am trezit la 8 (cam tarzior) si pana am mancat pana am strans bagajele pana ne-am mai invartit, s-a facut aproape 10.
Inca era ceata cand am pornit in traseul stabilit de cu seara, dar am dat iarasi peste portiuni de catarare (asa am aflat ce inseamna o "saritoare"), iar unii dintre noi, mai neantrenati si mai fara experienta, au inceput sa cedeze, nu de oboseala ci mai degraba de teama. Pe mine tot teama ma mana inainte, dar nu teama de inaltime ci teama de a nu cobori pe unde am venit.
Totusi inaintam prea incet (din lipsa de experienta si antrenament) si riscam sa ne prinda noaptea inca pe munte, asa ca am decis in unanimitate sa ne intoarcem. Asa am ajuns eu sa imi tremure mainile si picioarele la coborare.
In opinia mea, coborarea unui perete de stanca, este mult mai dificila decat catararea, mai ales daca nu ai cordelina si alte chestii de genul acesta care iti trebuie la o catarare profesionista. Chiar daca erau prize destule si suficient de mari, la coborare mi s-a parut de 100 de ori mai dificil decat la urcare, pentru ca fiind cu fata la stanca, vedeam mai greu unde sa pun piciorul, unde sa mut mana.
La urcare nu mi s-a parut deloc dificil traseul, dar la coborare, ma intrebam "oare noi pe aici am urcat?"
Cand ne-am intors la refugiu, ceata se mai risipise, iar pe masura ce coboram nu mai era deloc ceata. Au mai venit cativa stropi de ploaie cat eram in padure, apoi, dupa ce am ajuns la plaiul foii, s-a pornit o ploaie zdravana, dar noi deja eram inauntru si mancam cate o ciorba si beam bere. Dar ploaia a fost trecatoare si s-a oprit repede.
Vreme a fost superba de munte. Iar traseul desi scurt si dificil a fost unul frumos, plin de adrenalina.

Cand o sa le am, promit sa pun si niste poze.