Despre Iubirea Lui Dumnezeu, In ce relatie simti ca esti fata de aceasta iubire? |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Mesajele cu caracter ateist sau care au ca scop denigrarea unei religii sunt interzise in cadrul acestui forum.
Despre Iubirea Lui Dumnezeu, In ce relatie simti ca esti fata de aceasta iubire? |
26 Jul 2007, 12:23 PM
Mesaj
#1
|
|
Ex-Merlina Grup: Membri Mesaje: 3.045 Inscris: 2 December 05 Din: Iasi Forumist Nr.: 7.384 |
Convingerea mea este ca Dumnezeu este iubire...
Spunand aceasta, urmeaza in succesiune logica urmatoarele: Daca Dumnezeu este iubire, El nu poate fi indiferent fata de niciun lucru din lume, toate ar trebui sa fie in atentia si in grija Lui. Ca si fiinta umana si, in plus, luand in considerare cele scrise in Sfanta Scriptura, eu indraznesc sa-mi imaginez grija si iubirea Lui Dumnezeu ca pe acea a parintelui pentru copiii lui. In orice familie exista un set de norme care trebuie respectat. In orice familie sanatoasa exista iubirea si respectul fiilor pentru parinti,... respectul recompensand oarecum grija si iubirea suplimentara care pleaca de la parinte spre fiu (si care vor face ca parintele sa nu incalce niciodata regulile stabilite in familie spre binele tuturor)... Acest respect te obliga in fapt la o atitudine smerita si nu semeata in fata celui caruia ii acorzi respectul. De multe ori, din stiinta sau din nestiinta, normele stabilite sa guverneze in familie sunt incalcate de catre cei mici, mai saraci in iubire, mai fara minte, mai iresponsabili etc. ... Se considera ca fiii buni nu sunt neaparat cei care nu gresesc niciodata, ci cei care daca au gresit, le pare rau de cele facute si isi cer iertare. Pentru ca am observat multi oameni cumsecade care se tot autoflageleaza pentru nu stiu ce greseli sau pacate comise (nu stiu de ce am convingerea ca multi dintre acestia exagereaza autoinvinuindu-se - hmm, probabil pentru ca si eu procedam asa odata) o sa pun acum o intrebare: Daca sunteti sau ati fi parinte si copilul pe care il iubiti din tot sufletul greseste si incalca o regula pe care i-ati stabilit-o spre binele lui, daca dupa ce el si-a recunoscut si regretat fapta il mai vedeti inca lovindu-se cu capul de pereti, sa zicem ca din cauza parerilor de rau, ce sentiment s-ar naste in sufletul vostru? Daca Dumnezeu te iubeste asa de mult cum crezi ca L-ai putea multumi cand te-ar vedea facandu-ti rau singur? O alta intrebare care o am... Daca ati avea mai multi copii pe care, bineinteles ca, ii iubiti pe toti, inafara de ierarhia normala care trebuie sa existe de la cel mai mare la cel mai mic, ca si parinte, nu le-ati pretinde sa se iubeasca si sa se respecte reciproc? Nu-i investesti tu atunci cu demnitate? Si nu le doresti tu sa se simta demni unii in fata altora? Deocamdata ma opresc aici cu intrebarile... -------------------- |
|
|
12 Sep 2008, 12:01 AM
Mesaj
#2
|
|
Dregator Grup: Membri Mesaje: 559 Inscris: 31 March 08 Din: Bucureşti Forumist Nr.: 11.442 |
QUOTE Asa, daca nu e bucuros, inseamna ca-i pare rau, nu crezi? Ce cred eu sau orice alt om nu conteaza, ci numai ce spune Dumnezeu. QUOTE Ce sa inteleg? Ca vrei sa ne batem in citate? Iti spun de la inceput ca nu asta as dori sa fac pe acest topic... Daca iti place "sportul" asta, deschide un topic "Hai sa ne batem in citate din Biblie" si poate ne intalnim acolo. Dar ca sa nu fii nemultumit ca te-am lasat fara citat, spune-mi ce scrie in Biblia ta la Iezechiel 33: 11. Nu este crestineste sa "ne batem" in citate. Insa, adevarul vine numai din Scriptura, pe care ne-o descopera sau nu Dumnezeu. In Ezechiel 33:11 nu scrie ca Dumnezeu nu uraste pe pacatosi, doar ca vrea pocainta. Insa pocainta este un dar si un REZULTAT a salvarii, inainte de salvare fiind doar o porunca a LEGII pe care nu o putem tine. (Rom 8:7) Asa fac toti cei care vor ca ei sa aiba dreptate: aleg cateva versuri si fac doctrina pe ele. Dumnezeu nici nu-ti asculta rugaciunile, daca nu esti salvat. |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 2 May 2024 - 11:00 AM |