Despre Iubirea Lui Dumnezeu, In ce relatie simti ca esti fata de aceasta iubire? Optiuni

[Rehael]

Convingerea mea este ca Dumnezeu este iubire...
Spunand aceasta, urmeaza in succesiune logica urmatoarele:
Daca Dumnezeu este iubire, El nu poate fi indiferent fata de niciun lucru din lume, toate ar trebui sa fie in atentia si in grija Lui.
Ca si fiinta umana si, in plus, luand in considerare cele scrise in Sfanta Scriptura, eu indraznesc sa-mi imaginez grija si iubirea Lui Dumnezeu ca pe acea a parintelui pentru copiii lui.
In orice familie exista un set de norme care trebuie respectat. In orice familie sanatoasa exista iubirea si respectul fiilor pentru parinti,... respectul recompensand oarecum grija si iubirea suplimentara care pleaca de la parinte spre fiu (si care vor face ca parintele sa nu incalce niciodata regulile stabilite in familie spre binele tuturor)... Acest respect te obliga in fapt la o atitudine smerita si nu semeata in fata celui caruia ii acorzi respectul.
De multe ori, din stiinta sau din nestiinta, normele stabilite sa guverneze in familie sunt incalcate de catre cei mici, mai saraci in iubire, mai fara minte, mai iresponsabili etc. ... Se considera ca fiii buni nu sunt neaparat cei care nu gresesc niciodata, ci cei care daca au gresit, le pare rau de cele facute si isi cer iertare. Pentru ca am observat multi oameni cumsecade care se tot autoflageleaza pentru nu stiu ce greseli sau pacate comise (nu stiu de ce am convingerea ca multi dintre acestia exagereaza autoinvinuindu-se - hmm, probabil pentru ca si eu procedam asa odata) o sa pun acum o intrebare:
Daca sunteti sau ati fi parinte si copilul pe care il iubiti din tot sufletul greseste si incalca o regula pe care i-ati stabilit-o spre binele lui, daca dupa ce el si-a recunoscut si regretat fapta il mai vedeti inca lovindu-se cu capul de pereti, sa zicem ca din cauza parerilor de rau, ce sentiment s-ar naste in sufletul vostru? Daca Dumnezeu te iubeste asa de mult cum crezi ca L-ai putea multumi cand te-ar vedea facandu-ti rau singur?
O alta intrebare care o am... Daca ati avea mai multi copii pe care, bineinteles ca, ii iubiti pe toti, inafara de ierarhia normala care trebuie sa existe de la cel mai mare la cel mai mic, ca si parinte, nu le-ati pretinde sa se iubeasca si sa se respecte reciproc? Nu-i investesti tu atunci cu demnitate? Si nu le doresti tu sa se simta demni unii in fata altora?

Deocamdata ma opresc aici cu intrebarile...