Rolul Orgoliului în Acceptarea Unor Idei Optiuni

[Amenhotep]

Am dat recent peste un filmuleþ (ºi apoi, cercetând, ºi peste alte materiale) care ridicã niºte serioase semne de întrebare vizavi de problematica încãlzirii globale. Mai precis, este contestatã ideea cã emisiile de CO2 datorate omului au o influenþã cât de cât importantã asupra încãlzirii climei.

Problema în sine este una ºtiinþificã, dar vreau sã discutãm aici un fenomen mai general: este posibil ca o idee falsã sã fie atât de "apetisantã" încât sã declanºeze acceptare masivã din partea oamenilor, în ciuda falsitãþii ei? Care-s mecanismele care fac aºa ceva posibil?

Eu cred cã la baza acestor idei stã o "gâdilare" a orgoliului uman. Adicã, atunci când o tezã conþine în ea (explicit sau implicit) ideea cã "Oooo, omule, ce mãreþ eºti! Ce important eºti! Ce puternic eºti! Ce special eºti! Ce rol deosebit ai, ce consecinþe formidabile au acþiunile tale! Eºti cel-mai-cel, ca tine nu s-a mai vazut! Ai grijã ce faci cu puterile tale, cã sunt extraordinare!", atunci aceastã componentã favorizeazã puternic acceptarea necriticã a respectivei teze de cãtre oameni.

Bineînþeles, ajutã mult dacã lauda nu este directã, ci deghizatã -- ºi cea mai eficientã deghizare împrumutã haine etice: "Fii atent, ai o mare responsabilitate, nu toþi/toate sunt aºa de grozave ca tine. Ai datoria moralã sã veghezi asupra lucrurilor mai nevolnice, care nu se pot ajuta singure -- de exemplu clima, sau ecosistemul, sau viaþa pe Pãmânt, sau însuºi Pãmântul. Ai grijã cã tu eºti puternic/inteligent/grozav/special/nemaivãzut ºi poþi influenþa Universul acesta în moduri la care nici nu te gândeºti. Fii milos ºi grijuliu cu cele becisnice, fii responsabil!"

Apelul "Fii responsabil!" îmi pare o excelentã cale de a ambala o laudã neruºinatã ºi deci de a forþa acceptarea unei idei.

Nu spun neapãrat cã treaba cu încãlzirea globalã este o astfel de idee falsã îmbrãcatã într-o laudã goalã, ci spun doar cã atunci când sesizãm pe undeva ascunsã componenta laudativã într-o tezã, trebuie sã fim cât se poate de sceptici ºi sã nu lãsãm orgoliul sã ne mâne orb înspre acceptarea tezei. Bine-ar fi sã ne dezvoltãm un fel de simþ special, ca un semnal de alarmã care zice "Beep-beep! Atenþie, ideea asta are ascunsã o laudã în ea! Fii circumspect, analizeazã bine de tot adevãrul ei, nu te baza doar pe 'feeling', 'intuiþie' sau 'evidenþã'!"

A, ºi încã ceva: când o laudã sensibilizeazã orgoliul ºi acesta te împinge sã accepþi ceva, e foarte greu sã-þi dai seama post factum. Ideea "M-am lãsat prostit, ãia s-au jucat cu orgoliul meu ºi eu am picat în plasã ca fraieru'..." e atât de deranjantã, atât de supãrãtoare pentru chiar orgoliul cu pricina, încât mintea va fi dispusã sã facã orice exhibiþie numai sã nu recunoascã aºa ceva (faþã de sine). În cazurile de contaminare cu "idei laudative", e mult mai uºor sã previi decât sã vindeci...

Ce pãrere aveþi?

Mai ºtie cineva exemple de idei/teze ca acestea descrise de mine aici?

a

[Rehael]