Rolul Orgoliului în Acceptarea Unor Idei |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Rolul Orgoliului în Acceptarea Unor Idei |
14 May 2007, 12:40 PM
Mesaj
#1
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
Am dat recent peste un filmuleț (și apoi, cercetând, și peste alte materiale) care ridică niște serioase semne de întrebare vizavi de problematica încălzirii globale. Mai precis, este contestată ideea că emisiile de CO2 datorate omului au o influență cât de cât importantă asupra încălzirii climei.
Problema în sine este una științifică, dar vreau să discutăm aici un fenomen mai general: este posibil ca o idee falsă să fie atât de "apetisantă" încât să declanșeze acceptare masivă din partea oamenilor, în ciuda falsității ei? Care-s mecanismele care fac așa ceva posibil? Eu cred că la baza acestor idei stă o "gâdilare" a orgoliului uman. Adică, atunci când o teză conține în ea (explicit sau implicit) ideea că "Oooo, omule, ce măreț ești! Ce important ești! Ce puternic ești! Ce special ești! Ce rol deosebit ai, ce consecințe formidabile au acțiunile tale! Ești cel-mai-cel, ca tine nu s-a mai vazut! Ai grijă ce faci cu puterile tale, că sunt extraordinare!", atunci această componentă favorizează puternic acceptarea necritică a respectivei teze de către oameni. Bineînțeles, ajută mult dacă lauda nu este directă, ci deghizată -- și cea mai eficientă deghizare împrumută haine etice: "Fii atent, ai o mare responsabilitate, nu toți/toate sunt așa de grozave ca tine. Ai datoria morală să veghezi asupra lucrurilor mai nevolnice, care nu se pot ajuta singure -- de exemplu clima, sau ecosistemul, sau viața pe Pământ, sau însuși Pământul. Ai grijă că tu ești puternic/inteligent/grozav/special/nemaivăzut și poți influența Universul acesta în moduri la care nici nu te gândești. Fii milos și grijuliu cu cele becisnice, fii responsabil!" Apelul "Fii responsabil!" îmi pare o excelentă cale de a ambala o laudă nerușinată și deci de a forța acceptarea unei idei. Nu spun neapărat că treaba cu încălzirea globală este o astfel de idee falsă îmbrăcată într-o laudă goală, ci spun doar că atunci când sesizăm pe undeva ascunsă componenta laudativă într-o teză, trebuie să fim cât se poate de sceptici și să nu lăsăm orgoliul să ne mâne orb înspre acceptarea tezei. Bine-ar fi să ne dezvoltăm un fel de simț special, ca un semnal de alarmă care zice "Beep-beep! Atenție, ideea asta are ascunsă o laudă în ea! Fii circumspect, analizează bine de tot adevărul ei, nu te baza doar pe 'feeling', 'intuiție' sau 'evidență'!" A, și încă ceva: când o laudă sensibilizează orgoliul și acesta te împinge să accepți ceva, e foarte greu să-ți dai seama post factum. Ideea "M-am lăsat prostit, ăia s-au jucat cu orgoliul meu și eu am picat în plasă ca fraieru'..." e atât de deranjantă, atât de supărătoare pentru chiar orgoliul cu pricina, încât mintea va fi dispusă să facă orice exhibiție numai să nu recunoască așa ceva (față de sine). În cazurile de contaminare cu "idei laudative", e mult mai ușor să previi decât să vindeci... Ce părere aveți? Mai știe cineva exemple de idei/teze ca acestea descrise de mine aici? a -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
|
|
22 May 2007, 02:02 PM
Mesaj
#2
|
|||||||||||
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
Am recitit ce spuneai de naziști și cred că ai dreptate, e un exemplu în linia celor susținute de mine aici.
Cred că e importantă aici o distincție pe care poate nu am făcut-o suficient de clar: eu mă refer la proprietăți/atribute/caracteristici ale unei idei (sau, mă rog, ale formulării ei). Concizia/scurtimea de exemplu aparține ideii (formei ei). E drept că proprietăți referitoare la conținutul ideii n-au sens decât în relație cu creierele care gândesc acea idee (că numai pentru ele ideea are un "conținut") -- dar eu mă gândeam la un fel de mediere peste toate creierele normale de Homo sapiens, astfel încât să putem vorbi de o proprietate a ideii cu pricina... Să fiu mai clar: este adevărat că dată fiind ideea X, ea va "zgândări" orgoliul diverșilor oameni în măsuri diferite, dar totuși am putea face o medie și să comparăm două idei X și Y, spunând că ideea X are în genere, în raport cu "omul mediu", o forță de gâdilare a orgoliului mai mare decât ideea Y. La fel și cu alte atribute ale ideilor: importanța lor, utilitatea lor etc. Încă o dată: deși diverși oameni particulari vor aprecia diferit importanța ideii "Dacă înghiți cianură vei muri", totuși nu-i aiurea să afirmăm că în general importanța acestei idei e mai mică decât a ideii "Dacă te mănâncă nasul e bine să te scarpini". De aceea spun că putem vorbi (aproximativ, statistic) despre importanța unei idei, utilitatea unei idei, capacitatea ei de a "peria" orgoliul uman și așa mai departe. Dar factorii de natură fiziologică... nu prea înțeleg cum se pot transforma în atribute ale unor idei. A, stai că mă dumiresc: vrei să spui că anumite idei au în genere capacitate mai mare decât altele de a "zgânădri" stomacul/nevoia de adăpost/etc. Errr... OK, da, cred că putem accepta această abordare. Dar acum mă-ntreb: observăm că idei de-astea care te gâdilă la stomac sunt în genere mult mai ușor (semnificativ mai ușor) acceptate de oameni, indiferent de adevărul lor? Poate nu reușesc eu acum să-mi imaginez exemple convingătoare, dar nu prea mi se pare... Mă rog, așa cum am definit mai devreme "factorul X" (ca o proprietate a unei idei care influențează zdravăn acceptarea ei, semnificativ mai mult decât veritatea (adevărul) ideii), lucrurile sunt destul de subiective. Pentru că "zdravăn" și "semnificativ mai mult" sunt măsuri subiective...
Da, ai surprins exact esența afirmației mele. Totuși, mă gândesc că o idee "deghizată poetic" nu-i chiar atât de periculoasă ca una care gâdilă orgoliul, pentru că ne e mult mai ușor ca, la nevoie, să ne dăm jos "pălăria poetică" și să evaluăm ideea la rece, insensibili la proprietățile ei poetice. Prin comparație, "pălăria orgoliului" mi se pare mult mai greu de dat jos.
Da, dar este oare budismul atât de larg acceptat? E o idee de mare succes printre creierele de Homo sapiens?
Aici chiar că nu înțeleg cum pot deveni acești factori niște atribute ale ideilor... Lămuriri, please. a -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
||||||||||
|
|||||||||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 12 May 2024 - 01:16 PM |