Eroism - Terapie Contra Mediocritatii, Ioan Suciu Optiuni

[IoanV]

Episcopul Ioan Suciu continuã prin viaþa sa ºi prin scrierile sale sã fascineze ºi astãzi. Re-editãrile operelor sale continuã, iar Editura Galaxia Gutenberg propune mai ales tinerelor generaþii binecunoscuta lucrare "Eroism". "A trãit cu adevãrat eroic", scriu pr. Silvestru Augustin Prunduº ºi pr. Clemente Plãian în prefaþa cãrþii. Iar aceastã trãire eroicã a dorit sã o transmitã celorlalþi prin aceastã carte, a cãrei lecturã nu a fost comodã nici când a fost scrisã, nici acum, când materialismul ºi consumerismul dominã societatea.

"`Eroism` este un poem în prozã, un cântec de slavã destinat sufletelor ahtiate dupã harul lui Dumnezeu, care zboarã din cotidianul obiºnuit ºi vrãjiþi de dorul puritãþii nu se mai mulþumesc decât cu cele înalte, divine. În primul rând lucrarea este dedicatã tinerilor, chemaþi la lupta eroicã pentru pãstrarea frumuseþii juvenile ºi a puritãþii harice. Acesta este þelul primordial al vieþii: harul lui Dumnezeu ºi mântuirea sufletelor", scriu cei doi preoþi greco-catolici, trecuþi la Domnul asemenea Episcopului Suciu. Ei amintesc în prefaþã: "Într-una din vizitaþiile canonice ce le fãcea în parohii, într-o dimineaþã a fost surprins îngenuncheat lângã pat. Nu se dezbrãcase ºi nu a clintit aºternutul. Se rugase toatã noaptea ºi doar printre rugãciuni ºi meditaþie îºi mai lãsa capul pe aºternut ºi aþipea."

Ne permitem în încheiere sã citãm ultima paginã a cãrþii "Eroism": "Înfige-þi privirea în cruce! Când vezi acele rãni pe acel trup crispat de nemãsuratã suferinþã, acea cruce ºi acel rãstignit, o iubire nebiruitã, o voinþã neînfrântã, un ideal neclãtinat, o înfrãþire cu moartea, o moarte care-i încredinþare în mâinile Dumnezeului oºtirilor, o fãgãduinþã de veºnicie ºi fericire, o, atunci eºti înfometat dupã martiriu ºi tremuri în fiorii primãvãratici ai dorinþei dupã viaþã eroicã. Îndârjeºte-te, frate, ºi azvârle din arcul voinþei sãgeata vieþii mai departe, mai sus, în zborul peste hãurile rãului, prin vãzduhul imaculat, sub cupola de azur, spre rosturile pentru care a pãtimit pe cruce Fiul lui Dumnezeu. În vatra sufletului tãu sã fermenteze vinul vieþii eroice, la care te cheamã ºi firea ta omeneascã ºi febra ta tinereascã ºi numele tãu de creºtin ºi de român. Când Domnul va trimite istoria ºi veºnicia sã culeagã viaþa ºi numele nostru, sã nu fim gãsiþi, frate, pe maluri de mlaºtini, ci în înãlþimile vieþii eroice, care sunt mândria pãmântului ºi împlinirea voinþei cerului. ªi, uluitã, moartea ne va privi apoteoza."


Sursa catholica.ro

Mie imi place aceasta carte, de aceea o sa postez cite ceva din ea, poate o sa palca si altora.

Acest topic a fost editat de IoanV: 26 Apr 2007, 08:15 PM

[IoanV]

3. Ideal ºi Iluzie

"Este o demenþã, o deraiere mintalã, nu numai în a refuza Idealul, ci ºi în cãutarea unui ideal imposibil, peste puterile tale "(H. Joly).
Idealul este Posibilul ascuns în Nevãzut ºi în Viitor, ascuns în programul pe care Providenþa divinã îl are asupra cursului vieþii noastre.
Pazã bunã în alegerea Idealului, deoarece "eroarea este cauzã a decadenþei mai mult decât viciul!" (H. Joly). S-a ajuns sã se afirme cã "adevãrul nu face atâta bine în lume, cât rãu face aparenþele lui" (La Rochefocauld) ºi aparenþele adevãrului sunt iluziile.
Cei mai mulþi ne înmormântãm viaþa în fantome. Luãm drept ideal amãgirile omeneºti ºi "dãm astfel sufletul nostru deºertãciunii", cum scrie psalmistul (Psalmul 23).
Dreptul la iluzie, eroare ºi minciunã îl apãrã filozofii - ce nu au apãrat ei? "Iluzia ºi minciuna ne sunt indispensabile; renunþarea la ele este negarea vieþii" (Nietzsche), cãci "Fãrã erori nu se poate respira nici mãcar o clipã " (E. Cioran). Aºa grãiesc ei!
Iluziile nu rezistã vieþii, nu înfruntã suferinþa, nu supravieþuiesc faptului morþii. Cu ele te caþeri "de fulgi" ºi-þi cimentezi viaþa cu funigei primãvãratici -ºi te adãposteºti cu sufletul tãu nemuritor în aceastã þesãturã de vremelnic, de culori ºi înºelãri. Iluziile sunt râsul morþii ºi tu le iei drept zâmbet al vieþii Iluziile sunt raiul orgoliului nostru, cu pretenþii de creator. Sunt raiul mândriei noastre jignite ºi rãsturnate, raiul din care ne va da afarã viaþa, suferinþa ºi îngerul morþii.
Iluziile sunt opiul ºi morfina sufletului, a spiritului care nu acceptã viaþa aºa cum este ºi o refuzã pe aceea care Dumnezeu vrea sã fie. Fiindcã nu putem crea, asemenea lui Dumnezeu, mãri ºi pãmânturi, continente, ceruri cu pajiºti de stele, întãrite de realitate, imitãm pe Dumnezeu în felul nostru, maimuþãriridu-I atotputernicia în plãsmuirea de iluzii. Olimpul acesta se nãruie înaintea noastrã ºi va înscrumi viaþa sub focul ºi dãrâmãturile-i apãsãtoare.
Ce este iluzia?
Sã vezi ceea ce nu-i ºi sã tãgãduieºti ceea ce este.
Sã alegi ceea ce apare ochilor ºi sã refuzi ceea ce se aratã minþii.
Sã fii prietenul prezentului ºi vrãjmaºului viitorului.
Sã urmezi ceea ce-þi place ºi sã te întorci de la ceea ce trebuie.
Iluzie este sã preferi vãzutul nevãzutului ºi pe om lui Dumnezeu. "Cãci tot ce sfârºeºte, nu e nimic " (Sfântul Augustin).
Iluzie este sã te þii negreºelnic ºi sã te socoteºti liber deplin.
Ce este Idealul?
Idealul este o realitate care ne depãºeºte, o realitate din familia sufletului nostru, pentru cã o putem înfãptui; "o realitate deasupra noastrã, deoarece ne atârnãm viaþa de ea " (J. Chevalier).
Idealul este realitatea din Gândul ºi Inima Creatorului, predate în chirie viitorului, de unde numai eroii pot sã-1 scoatã la viaþã.
Idealul este planul lui Dumnezeu, încredinþat nouã spre realizare.
In mãsura în care idealurile noastre mijlocii ºi mici se cuprind în planul lui Dumnezeu, ca micile expresii într-o frazã, ca propoziþiile într-o perioadã, ca versurile într-un poem, ele sunt ferite de iluzie ºi sunt fecunde.
Iluziile sunt erori ºi "minciuni împodobite".
Idealul este realitatea demnã ce va sã fie. Toate realitãþile mari, prezente în veacurile trecute au fost idealuri
Iluziile au vârstã. Vârsta lor este dupã vârsta nãscocitorilor. Ele mor în douã chipuri: prin evaporare ºi prin cuminþenia omului, care poartã parazitul. Idealul n-are vârstã. El este etern.