Eroism - Terapie Contra Mediocritatii, Ioan Suciu Optiuni

[IoanV]

Episcopul Ioan Suciu continuã prin viaþa sa ºi prin scrierile sale sã fascineze ºi astãzi. Re-editãrile operelor sale continuã, iar Editura Galaxia Gutenberg propune mai ales tinerelor generaþii binecunoscuta lucrare "Eroism". "A trãit cu adevãrat eroic", scriu pr. Silvestru Augustin Prunduº ºi pr. Clemente Plãian în prefaþa cãrþii. Iar aceastã trãire eroicã a dorit sã o transmitã celorlalþi prin aceastã carte, a cãrei lecturã nu a fost comodã nici când a fost scrisã, nici acum, când materialismul ºi consumerismul dominã societatea.

"`Eroism` este un poem în prozã, un cântec de slavã destinat sufletelor ahtiate dupã harul lui Dumnezeu, care zboarã din cotidianul obiºnuit ºi vrãjiþi de dorul puritãþii nu se mai mulþumesc decât cu cele înalte, divine. În primul rând lucrarea este dedicatã tinerilor, chemaþi la lupta eroicã pentru pãstrarea frumuseþii juvenile ºi a puritãþii harice. Acesta este þelul primordial al vieþii: harul lui Dumnezeu ºi mântuirea sufletelor", scriu cei doi preoþi greco-catolici, trecuþi la Domnul asemenea Episcopului Suciu. Ei amintesc în prefaþã: "Într-una din vizitaþiile canonice ce le fãcea în parohii, într-o dimineaþã a fost surprins îngenuncheat lângã pat. Nu se dezbrãcase ºi nu a clintit aºternutul. Se rugase toatã noaptea ºi doar printre rugãciuni ºi meditaþie îºi mai lãsa capul pe aºternut ºi aþipea."

Ne permitem în încheiere sã citãm ultima paginã a cãrþii "Eroism": "Înfige-þi privirea în cruce! Când vezi acele rãni pe acel trup crispat de nemãsuratã suferinþã, acea cruce ºi acel rãstignit, o iubire nebiruitã, o voinþã neînfrântã, un ideal neclãtinat, o înfrãþire cu moartea, o moarte care-i încredinþare în mâinile Dumnezeului oºtirilor, o fãgãduinþã de veºnicie ºi fericire, o, atunci eºti înfometat dupã martiriu ºi tremuri în fiorii primãvãratici ai dorinþei dupã viaþã eroicã. Îndârjeºte-te, frate, ºi azvârle din arcul voinþei sãgeata vieþii mai departe, mai sus, în zborul peste hãurile rãului, prin vãzduhul imaculat, sub cupola de azur, spre rosturile pentru care a pãtimit pe cruce Fiul lui Dumnezeu. În vatra sufletului tãu sã fermenteze vinul vieþii eroice, la care te cheamã ºi firea ta omeneascã ºi febra ta tinereascã ºi numele tãu de creºtin ºi de român. Când Domnul va trimite istoria ºi veºnicia sã culeagã viaþa ºi numele nostru, sã nu fim gãsiþi, frate, pe maluri de mlaºtini, ci în înãlþimile vieþii eroice, care sunt mândria pãmântului ºi împlinirea voinþei cerului. ªi, uluitã, moartea ne va privi apoteoza."


Sursa catholica.ro

Mie imi place aceasta carte, de aceea o sa postez cite ceva din ea, poate o sa palca si altora.

Acest topic a fost editat de IoanV: 26 Apr 2007, 08:15 PM

[IoanV]

III
CONDIÞIA PENTRU EROISM

1. Refuza trãirea mediocrã!

Eroismul este posibil în toate împrejurãrile vieþii omeneºti, din moment ce viaþa omeneascã este o luptã, o dramã ºi o extraordinarã odisee. "Ca sã þâºneascã eroismul nu este deci nevoie de frãmântãri deosebite ºi dezastre" (J. D'). Eroismul se aratã în plinã amiazã a vieþii, la temperatura la care trãieºte inima noastrã omeneascã.
Eroismul este o stare sufleteascã, un stil de viaþã, o atitudine. Oriunde ai fi, ori în ce breaslã te-ai afla înscris, orice vârstã vei fi având, poþi sã trãieºti eroic.
Cerºetor a fost Benoit Labre ºi a fost erou sfânt; rege a fost Sfântul Ludovic ºi a trãit eroic; copil a fost Pancratius ºi Rosina Gomez; bãtrân a fost Ioan Vianney ºi a trãit eroic.
Eroismul e un fel de a trãi, care are sunetul lucrurilor divine. Nu este petic de glie care sã nu suporte eroismul. Evenimentele pot deºtepta însuºirile eroice sau descoperi pe eroii tãinuiþi, dar ele nu creeazã eroismul. întâmplarea nu te scoate erou. Sunt vremuri care smucesc în sufletele noastre mãdularele eroului adormit Uneori timpul este o clopotniþã care cheamã la trãire eroicã. Dar în aceeaºi clipã, la sunetele de rãzboi, fetele regelui Lycomedes fug ºi se ascund înfricate, iar Achille freamãtã, îºi depune veºmintele ºi-ºi ia arma.
Ca sã construieºti viaþa eroicã trebuie sã refuzi amestecul în trãirea gloatelor (Dr. A. Carrel), sã ºtii sã reziºti cântecului Sirenelor care îngânã momeala lor la urechi, în ochi ºi inimã. Aceasta nu vrea sã însemne izolare de oameni, dispreþ faþã de obiceiurile lor ºi îndepãrtare de iniþiativele lor, ci refuzul de a te înscrie cu gândul, cu dorul, cu fapta, la programul lor de viaþã mediocrã. Sã vrei sã nu accepþi viaþa aºa cum þi-o îmbie oamenii. "Sã lupþi împotriva destinului istoric, pentru destinul etern (N. Crainic), adicã sã nu te resemnezi sorþii, sã nu primeºti "aºa a fost scris", sã nu subscrii nici unei fatalitãþi ºi sã nu-þi dai semnãtura nici unei capitulãri. Sate faci vrãjmaº oricãrei aºezãri mediocre pãmânteºti.
Vai de omul care-i mulþumit de sine însuºi! Vai de omul care este "satisfãcut" de istoria vieþii lui ºi a neamului sãu! Oamenii satisfãcuþi se aºeazã la arhivã. Torentul "satisfãcut" se preface în gheaþã, lava incandescentã satisfãcutã se preschimbã în piatrã. Vai, de eºti ºi tu satisfãcut, te preschimbi în oseminte, viaþa-þi satisfãcutã cedeazã morþii.
"Un erou nu se resemneazã; el se avântã. El nu primeºte, el cere; el nu urmeazã, el mânã - ºi când curajul consistã în a nu face, însãºi liniºtea lui este o arzãtoare voire"(J. D'Arnoux, op. cit. p. 88).
Mulþimea nu realizeazã niciodatã întregul potenþial de viaþã, de creºtere, de înãlþare, pe care îl ascunde. Mulþimea nu se ridicã niciodatã la temperatura normalã. Aici, numai artificiul te face sã nu clãnþãni din dinþi. Când þi-ai fãcut un rost în societate, atunci coboarã ºi argintul viu ºi va trebui sã faci foc în sobã, cu lemne sau cãrbuni, ca sã aþâþi artificial gustul pentru viaþã ºi sã menþii o atmosferã viabilã în jurul tãu.
Când evadezi din acest univers al masei omeneºti, când ceri mai mult de la tine decât de la alþii, vrând sã te ridici mai întâi pe tine din aceastã mlaºtinã, când ai ajuns sã cauþi mai întâi datoriile, apoi drepturile ºi îþi masori pe acestea din urmã dupã cele dintâi, când, înflãcãrat de ceva frumos ºi divin, râvneºti sã arhitecturezi viaþa dupã ele, atunci ai îndeplinit condiþia care te elibereazã de mediocritate ºi te aºeazã pe cãrarea vieþii eroice.

2. Cuteazã sã slujeºti!

Dã Leului din tine mâncare propria ta carne rãzvrãtitã, nutreºte Vulturul cu tot ce e mai josnic în tine, ca sã amuþeascã toate tânguirile, sã tacã toate glasurile care ar mai îndrãzni sã te reþinã de la mersul tãu spre piscurile cu foc ºi cu putere.
Deºteaptã Leul ºi domesticeºte Vulturul din tine - frate - ºi cu aurora vieþii tale poleieºte cu aur înãlþimile cele mai ameþitoare care te cheamã.
Urcã!
Ca sã urci, îþi trebuie înflãcãrare. Viaþa eroicã nu poate sã o trãiascã decât un om înflãcãrat, un suflet inflamabil. Sã ai curajul sã te arunci în vãpaie ºi sã iei foc. Fãrã aceastã cutezanþã de a te mistui în flãcãri ca un rug, de a face din viaþa ta un serviciu, un element combustibil pentru a coborî în lumea de duh, de carne ºi oase, în gândurile lumii, nu te vei gãsi niciodatã în tinda vieþii eroice.
Eºti gata sã devii servitorul Idealului? Atunci eºti echipat sufleteºte pentru eroism. Cãci spus-a înþelepciunea: "Care este mai mare între voi... care este cãpetenie, sã fie ca unul ce slujeºte ...ºi eu vã dau vouã împãrãþia... "(Ev. Sf. Luca, 22-26 squ).
Când vei ºti sã împingi acest "instinct de slujire", fãrã sã fii oamenilor servitor, pânã la convingerea cã el este capital în viaþa ta, atunci ai înlãnþuit coloana care propteºte eroismul.
Aceastã promptitudine de a-þi face din viaþa pãmânteascã un mijloc, nu o þintã, pentru a primeni pe oameni ºi a dezgropa talanþii, echivaleazã cu o regalitate.
Sã slujeºti în acest chip, este sã iubeºti.
"Slujirea aceasta este culminarea libertãþii în iubire, este un act de dragoste, nu un gest de iobãgie" (Albert Bessieres).
Servire Deo, regnare est!
Sileºte-te sã dai întâietate Arhanghelului din tine! El este trimis sã slujeascã ºi el este eroicul.


Acest topic a fost editat de IoanV: 5 May 2007, 09:04 AM