Obsesii Optiuni

[entropy]

De ce vrem sa ne justificam , sa ne cerem scuze ca respiram? De ce folosim cuvintele daca nu credem in ele? De ce ne mai nastem daca nu credem in nimic?

...

Numai prostituata iti poate spune adevarul despre familistul onest si despre parohul caruia ne spovedim. Dar cine o va asculta pe cea care prin ceea ce face si ceea ce stie sfideaza miturile societatii ? Ea, care prin cunoasterea viciilor noastre a inteles suferinta noastra si ne vinde extaze simulate, fericiri imposibile, spasme ale umbrelor, leacuri improvizate pentru tumori maligne. Prostituata ,prin ironia sortii, concureaza cu inteleptul prin cunoasterea iluziilor pe care se cladesc destinele si prin trairea la marginea societatii. Ea se uraste pe sine pentru ca s-a oglindit prea mult in partenerii ei grotesti . Carnea i-a revelat ceea ce sfintei i-a revelat credinta : amandoua se cred cele mai pacatoase ,ele cunosc mila si sila de conditia umana, lacrimile lor incearca zadarnic sa spele rusinea unei Creatii de mantuiala.

In portofelul unei prostituate se ascunde mai mult adevar dacat in cartile sfinte.

[entropy]

Es gibt keine Tatsachen, es gibt nur Interpretationen. - Friedrich Nietzsche



Un hermeneut italian contemporan (G.Vattimo) argumenta ca dupa "Era lui Dumnezeu" care a fost urmata de "Era Ratiunii" am intrat in "Era Interpretarii". Este usor de recunoscut cine a fost marele initiator al acestei "Ere" actuale.
Nietzsche are meritul de a fi rupt-o definitiv cu modul traditional de a face filosofie pe linia Platon-Kant (desi incercasera si altii inainte,insa fara vigoarea intelectuala a lui Nietzsche).

Realitatea cu "R" mare se dizolva in concluzia ca "nu exista fapte ci doar interpretari" iar Adevarul cu "A" mare devine " O aramata miscatoare de metafore, metonimii, antropomorfisme, pe scurt, o suma de relatii umane care au fost, poetic si retoric, adaugite, tranferate, impodobite si care dupa o indelunga folosinta, apar unui popor drept stabile, canonice si obligatorii:adevarurile sunt iluzii, despre care s-a uitat ca sunt asa ceva, metafore tocite si care si-au pierdut puterea sensibila, monede care si-au pierdut efigia si care acum intra in discutie ca metal, si nu ca monede."

Era post-metafizica pe care Nietzsche a inaugurat-o (desi Heidegger il numeste "ultimul mare metafizician") este cea la care Vattimo se refera ca la "Era Interpretarii". Transvaluarea si perspectivismul fiind intreprinderi idiosincratice nu mai depind de autoritati si concepte absolute ci doar de contingente ca educatie,talent,inteligenta,fantezie,etc. Astfel,a vorbi astazi in limbaj idealist-platonic despre "realitate-aparenta", "esenta-emanatie" sau in limbaj dualist-cartezian "spirit-materie","suflet-corp" ori despre a folosi termeni kantieni ca "imperativ absolut" ,"lucru in sine" etc. este pentru gandirea contemporana ceea ce ar fi pentru muzica contemporana sa compui muzica in stilul lui Mozart sau Bach; lucru inutil,nu pentru ca nu ai fi la fel de talentat ca cei doi compozitori geniali, ci pentru ca ar insemna sa compui muzica tonala (care are anumite reguli de armonie si contrapunct) ,tonalitate pe care Wagner a epuizat-o. Deci ,dupa Nietzsche, nu mai poti sa reiei stilul pre-nietzscheean de a face filosofie si sa fi coerent si interesant la fel cum dupa Wagner nu mai poti sa compui muzica pre-romantica si sa fi ascultat (cu atat mai putin bagat in seama de critica de specialitate). Dupa Wagner au reusit destui sa vina cu discursuri muzicale interesante ,Schoenberg,Berg,Stockhausen,Boulez,etc. La fel, dupa Nietzsche , filosofia nu mai putea admite decat discursuri inedite si stimulante ca cele propuse de Heidegger , Wittgenstein , Quine , Kuhn , Davidson , Rorty , Derrida, etc. Astazi,atat filosofia analitica cat si cea continentala sunt in mare parte descotorosite de conceptele si temele clasice ale filosofiei platonice si aristoteliene care au reprezentat fundamentele si au dictat metoda si obiectul cercetarii filosofice(cum spune Wittgenstein "Spune-mi cum cauti si iti spun ce cauti.").

Daca s-a realizat ceva important in gandirea post-nietzscheeana este cel putin faptul ca s-a argumentat si s-a nuantat insistent( si convingator ,zic eu) ca metafizica a ajuns intr-un cul-de-sac la fel cum ajunsese teologia in epoca Iluminismului (Era Ratiunii).