Obsesii Optiuni

[entropy]

De ce vrem sa ne justificam , sa ne cerem scuze ca respiram? De ce folosim cuvintele daca nu credem in ele? De ce ne mai nastem daca nu credem in nimic?

...

Numai prostituata iti poate spune adevarul despre familistul onest si despre parohul caruia ne spovedim. Dar cine o va asculta pe cea care prin ceea ce face si ceea ce stie sfideaza miturile societatii ? Ea, care prin cunoasterea viciilor noastre a inteles suferinta noastra si ne vinde extaze simulate, fericiri imposibile, spasme ale umbrelor, leacuri improvizate pentru tumori maligne. Prostituata ,prin ironia sortii, concureaza cu inteleptul prin cunoasterea iluziilor pe care se cladesc destinele si prin trairea la marginea societatii. Ea se uraste pe sine pentru ca s-a oglindit prea mult in partenerii ei grotesti . Carnea i-a revelat ceea ce sfintei i-a revelat credinta : amandoua se cred cele mai pacatoase ,ele cunosc mila si sila de conditia umana, lacrimile lor incearca zadarnic sa spele rusinea unei Creatii de mantuiala.

In portofelul unei prostituate se ascunde mai mult adevar dacat in cartile sfinte.

[entropy]

In lumea noastra tridimensionala ,umbra este un fenomen bidimensional ... Asa cum umbra nu poate prin natura ei bidimensionala sa "experimenteze" lumea tridimensionala nici noi nu putem experimenta o lume cu patru dimensiuni. A patra dimensiune este timpul. Noi il percepem intr-un mod liniar . Aici este bariera peste care numai intuitia poate trece. Gandirea noastra este liniara iar deductiile si concluziile rationamentelor noastre nu pot transcende natura lor vectoriala. Gandirea, miscandu-se intr-un spatiu determinat de limbaj , nu este gresita insa este ca si geometria euclidiana: reda destul de corect proprietatile spatiului fizic doar cand campul gravitational nu e prea puternic si e nevoie de teoria generala a relativitatii,adica un alt sistem de referinta. Facand o analogie, resimtirea "campului gravitational" al gandirii liniare ar putea fi reprezentata de aparitia intrebarilor metafizice. Cam atat poate sa faca gandirea liniara : sa ne aduca in pragul unui alt sistem de referinta. A incerca sa raspunzi la intrebarile metafizice printr-o gandire liniara este ca si cum ai vrea sa te ocupi de astrofizica folosindu-te doar de geometria euclidiana pe care o stapanesti perfect si prin care ti-ai explicat toate problemele de geometrie plana.
Nu cunosc dialectician mai subtil decat Nagarjuna care a aratat ca logica dusa la paroxism se anuleaza pe sine si te lasa suspendat. Gandirea are un orizont ingust , cuvintele nu sunt de ajuns. Mintea trebuie eliberata din stramtoarea cuvintelor si a notiunilor ,a dualitatii daca vrem sa cunoastem a patra dimensiune ,timpul. Cine cunoaste natura timpului isi va cunoaste mintea ,iar cine isi cunoaste natura mintii este mai presus de cunoastere. Cine va transcende notiuni ca materie si energie,corp si suflet ,acela a gasit ceea ce cautam cu totii pe diferite cai.

...Cine va intui ca de fapt nasterea si moartea, inceputul si sfarsitul,cauza si efectul sunt fenomene circulare ci nu liniare ,iar pana la urma iluzorii acela va cauta practicarea linistirii mintii pentru a-i patrunde profunzimea. Cine va ramane la pozitivismul logic sau va da misticilor diagnostice care tin de psihiatrie , va avea si el dreptatea lui ,dar va suferi. Nimeni nu trebuie jignit sau fortat sub nici o forma sa accepte ceea ce nu poate accepta.

Dar iata ce spun misticii despre necesitatea eliberarii mintii de sub tirania gandirii liniare ,rationalizarii:

Evagrie Ponticul
"Sa ai in rugaciunea ta ochi neimprastiat si, lepadandu-te de trupul si sufletul tau, traieste prin minte".

Antonie cel Mare
Sufletul se afla in lume fiind nascut. Mintea este mai presus de lume fiind nenascuta.

Calist Catafygiotul
"Fiecare dintre fapturile existente se bucura de cele proprii ale sale si se odihneste in chip natural in ele. Dar ele toate au preexistat mai inainte dupa cauza, in cauzatorul cel atotoriginar. De aceea, mintea va ajunge in chip firesc la bucuriile adevarate si va avea fericirea netrecatoare si se va odihni desavarsit, cand, strabatand si lasand in urma toate, se va intinde la cauza aceea originara, unica si cu totul prima si va ajunge, printr-o intoarcere intelegatoare, acolo de unde au luat fiinta toate inceputurile, mijlocurile si sfarsiturile tuturor; la cauza in care si-au avut de mai inainte temeiul si sunt tinute toate si prin care sunt duse spre tinta proprie cele ce se desavarsesc; la cauza pentru care dobandesc patimirea cea buna cele ce se impartasesc de aceasta buna patimire si de catre care a fost zidita si mintea insasi, asa cum este. Caci, in oarecare chip, mintea intorcandu-se spre cauza proprie a tuturor, se intoarce spre sine insasi, intrucat cauza aceea este prototipul ei. De fapt, fiecare se iubeste pe sine in chip firesc si mai ales mintea patimeste de aceasta iubire."

"Mintea se afla acolo golita de intelesuri, de notiuni, nu pentru ca s-ar fi saracit cu totul, ci pentru ca le-a depasit pe toate, sau e mai presus de toate. Toate intelesurile au devenit nevazute prin covarsire. La ce mai folosesc harburile, pentru cel ce are vasul intreg? Dar vasul cuprinde toate harburile insa si nesfarsit mai mult: cuprinde armonia lor, stralucirea acestei armonii in soare, capacitatea vasului de a tine un continut."

"Daca cuvintele obisnuiesc sa faca mintea sa propaseasca si sa inainteze, ele o inalta in aceasta inaintare pana acolo unde cuvantul nu mai ajunge, adica pana la lucrarea care se savarseste in tacere. Iar daca ar folosi mintea pururi cuvinte si sufletul ar avea pururi trebuinta de ele, eu nu vad care ar fi inaintarea mintii prin graire. Dar grairea nu este folositoare numai pentru faptuire, ci si pentru contemplatie, intrucat mintea urca de la cuvintele despre lucrurile ce au un chip, la Unul cel fara chip, cel simplu mai presus de cuvant, dezlegat de toate si propriu, unde orice cuvant apare fara rost, sau, mai drept vorbind, este chiar o piedica."

"O argumentare prin reducere la absurd: daca mintea ar avea pururi trebuinta de cuvinte, ea n-ar mai avea propriu zis trebuinta de ele, caci n-ar ajuta-o la o inaintare pana dincolo de ele, ci ar tine-o mereu in tinutul lor marginit. Un exemplu asemanator: daca avionul n-ar tinde pe tot parcursul zborului spre pista de aterizare, n-ar mai zbura. Cuvintele ajuta mintea sa se inalte pana dincolo de tinutul lor. Acesta este folosul teologiei catafatice sau afirmative, pentru cea apofatica, sau a tacerii."

"Daca cuvintele sunt pentru lucruri cunoscute, iar ascunsul e necunoscut, urmeaza ca ascunsul e in afara de cuvant. Caci daca necunostinta ascunsului e mai presus de cunostinta, iar ce-i mai presus de cunostinta nu are lipsa de cunostinta, cu atat mai putin are lipsa de cuvant. Deci, mintea care s-a urcat la Unul ascuns si simplu, pastreaza tacerea in chip firesc. Si daca nu tace prin fire si nefortat, inca n-a urcat la Unul cel ascuns si mai mult decat simplu."

"Toate cele ce sunt si au primit miscarea de la Cel ce le-a facut, potrivit cu ratiunea si cu firea lor, deci si mintea. Dar miscarea mintii tine pururi, ceea ce inseamna ca e fara sfarsit si fara hotar. Deci e impotriva vredniciei si a firii ei, sa se miste in chip marginit si hotarnicit. Iar aceasta se intampla cand se misca intre cele marginite si hotarnicite. Caci nu se poate ca obiectul sa fie marginit si hotarnicit, iar miscarea mintii privitoare la el sa inainteze la nesfarsit. Deci miscarea neincetata a mintii are nevoie de un obiect nesfarsit si nehotarnicit spre care sa se miste potrivit cu ratiunea si cu firea ei."