Obsesii Optiuni

[entropy]

De ce vrem sa ne justificam , sa ne cerem scuze ca respiram? De ce folosim cuvintele daca nu credem in ele? De ce ne mai nastem daca nu credem in nimic?

...

Numai prostituata iti poate spune adevarul despre familistul onest si despre parohul caruia ne spovedim. Dar cine o va asculta pe cea care prin ceea ce face si ceea ce stie sfideaza miturile societatii ? Ea, care prin cunoasterea viciilor noastre a inteles suferinta noastra si ne vinde extaze simulate, fericiri imposibile, spasme ale umbrelor, leacuri improvizate pentru tumori maligne. Prostituata ,prin ironia sortii, concureaza cu inteleptul prin cunoasterea iluziilor pe care se cladesc destinele si prin trairea la marginea societatii. Ea se uraste pe sine pentru ca s-a oglindit prea mult in partenerii ei grotesti . Carnea i-a revelat ceea ce sfintei i-a revelat credinta : amandoua se cred cele mai pacatoase ,ele cunosc mila si sila de conditia umana, lacrimile lor incearca zadarnic sa spele rusinea unei Creatii de mantuiala.

In portofelul unei prostituate se ascunde mai mult adevar dacat in cartile sfinte.

[entropy]

"Si-atunci ma apropii de pietre si tac,iau cuvintele si le-nec in mare." Nichita Stanescu

Compasiunea nu are nimic de a face cu privitul de sus pentru ca inseamna o intelegere profunda a interdependentei universale ,dizolvarea ego-ului si astfel a sursei diferentierilor.
Compasiunea nu este nici sentimentalism si nici nu isi are sursa in simturi.
Intoarce-te in tine si gaseste-ti linistea profunda si vei intelege ce este compasiunea.Fara rabdare si fara a ajunge sa privesti adanc in tine te vei lega de conditii exterioare indepartandu-te de adevarata problema, adevaratul miracol care este subiectivitatea ta. Astfel te vei crampona in definitii livresti si in silogisme. In posturile de mai sus se vede unde m-a purtat pe mine gandirea discursiva. Nu e rea in sine si nici nesincera dar se invarte in cercul vicios al sintetizarii logice a datelor simturilor ...si cum am mai spus ,gandirea discursiva este manevrata in mod subtil de sperantele si angoasele noastre. Drept dovada este prima ta fraza in care spui ca in "concluzia" mea se regaseste un cuvant care tie nu "ti-ar fi placut sa apara".

Avocatul si omul de stiinta se folosesc de cuvinte ca si poetul si misticul insa cei dintai le folosesc cat se poate de rational si se simt in largul lor atunci cand sun cufundati in limbaj , iar cei din urma le folosesc cum folosim noi gesturile in jocul acela in care trebuie sa aratam o situatie sau un cuvant fara a ne folosi de cuvinte sau sunete iar celalalt trebuie sa intuiasca ce vrem sa comunicam prin acele gesturi; Unii intuiesc ce vrem sa comunicam ,altii spun ca suntem incoerenti...si au dreptate.
Cred ca Wittgenstein ,in a doua parte a operei in care s-a ocupat de "jocurile de limbaj", a tratat genial problema sensului,folosirii si a limitei limbajului formal.
.....

"Noi stim ca unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o para
nu stim cat face.
Stim, noi stim ca opt
impartit la opt fac unu,
dar un munte impartit la o capra
nu stim cat face.
Stim ca unu plus unu fac doi
dar eu si cu tine,
nu stim, vai, nu stim cat facem.

Ah, dar o plapuma
inmultita cu un iepure
face o roscovana, desigur,
o varza impartita la un steag
face un porc,
un cal fara tramvai
face un inger,
o conopida plus un ou,
face un astragal...

Numai tu si cu mine
inmultiti si impartiti
adunati si scazuti
ramanem aceeasi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi in inima!"

Nichita Stanescu