Obsesii Optiuni

[entropy]

De ce vrem sa ne justificam , sa ne cerem scuze ca respiram? De ce folosim cuvintele daca nu credem in ele? De ce ne mai nastem daca nu credem in nimic?

...

Numai prostituata iti poate spune adevarul despre familistul onest si despre parohul caruia ne spovedim. Dar cine o va asculta pe cea care prin ceea ce face si ceea ce stie sfideaza miturile societatii ? Ea, care prin cunoasterea viciilor noastre a inteles suferinta noastra si ne vinde extaze simulate, fericiri imposibile, spasme ale umbrelor, leacuri improvizate pentru tumori maligne. Prostituata ,prin ironia sortii, concureaza cu inteleptul prin cunoasterea iluziilor pe care se cladesc destinele si prin trairea la marginea societatii. Ea se uraste pe sine pentru ca s-a oglindit prea mult in partenerii ei grotesti . Carnea i-a revelat ceea ce sfintei i-a revelat credinta : amandoua se cred cele mai pacatoase ,ele cunosc mila si sila de conditia umana, lacrimile lor incearca zadarnic sa spele rusinea unei Creatii de mantuiala.

In portofelul unei prostituate se ascunde mai mult adevar dacat in cartile sfinte.

[entropy]

Nu exista nici o certitudine ca viata noastra are un inceput si un sfarsit.

Credem ca ne-am nascut pentru ca avem poze sau filme de la nasterea noastra ,avem parinti care ne asigura ca ne-am nascut candva, si la urma urmei este o credinta de bun simt faptul ca ne-am nascut candva pentru ca vedem noi insine cum oamenii se nasc si mor iar o exceptie de la aceasta lege a naturii ar rasturna nu numai modul nostru de a interpreta lumea ci lumea intreaga odata cu bazele epistemologice care o oglindesc.
Totusi,eu nu am experimentat nasterea mea,desi sunt sigur ca m-am nascut. Dar cum as fi putut sa o experimentez daca inainte de nastere eu nu existam? Cine sa experimenteze nasterea daca inainte de nastere nu exista o entitate care sa experimenteze un fenomen.Daca totusi exista o entitate latenta ,atunci trebuie sa postulez o „existenta potentiala“ nemanifestata.O entitate care vine din afara timpului in ceea ce se chiama viata,in lumea manifesta. Si daca postulez asa ceva ,ce am castigat eu? Stiu eu mai mult despre fenomenul care sunt? Exista multe postulate si dogme,teorii ontologice si la fel de multe motive pentru a le accepta sau a le respinge. Ele primesc valoare doar in masura in care investesti credinta in ele. Iar credinta pe care o poti investi intr-o teorie abstracta este determinata de multi factori ( inteligenta,experienta personala,temeri,asteptari,etc.). Insa cu credinta nu ai rezolvat nimic,doar ai reusit sa inabusi o angoasa…teama de a nu sti. Este o imbatare cu apa rece fara de care omul nu poate sa traiasca. Deci,a crede ca tu personal ai un inceput este pe cat de banal pe atat de paradoxal. Daca este imposibil sa spui cand anume ai experimentat tu „inceputul“ tau atunci ce sens are sa spui ca tu ai un inceput? In ce sens se poate experimenta o nastere ? Ceva care se naste inseamna ceva care nu exista inainte de a se naste.Daca exista ca potential ,atunci aceasta existenta potentiala are ea insasi un inceput? Daca existenta potentiala nemanifestandu-se este dincolo de timp si spatiu atunci nu numai ca nu poate fi exprimata dar nici macar gandita, gandirea avand nevoie de timp si depinzand de experienta care necesita timp si spatiu.O discutie despre ceea ce „este“ dincolo de timp si spatiu este incoerenta. [Trairea mistica este incomunicabila,unica,irepetabila. Tacerea este singura forma de manifestare a misticii.]

In acest sens ,eu care experimentez si imi explic lumea prin prisma legii cauzalitatii (inceput,dezvoltare si sfarsit) imi sunt un mister mie insumi.Iar legea cauzalitatii care ma ghideaza este de nejustificat…astfel ceea ce noi numim „bun simt“ este de fapt o viziune metafizica. Cauza si efectul nu pot fi despartite decat in mod conventional. Daca efectul are loc dupa ce se termina cauza atunci inseamna ca nu are nici o legatura cu cauza ,ea nemai existand in momentul in care efectul apare,astfel relatia dintre cauza si efect este contingenta. Daca insa cauza si efectul reprezinta o trecere liniara,neintrerupta de la un fenomen la altul ,atunci cum se poate explica momentul tranzitiei de la cauza la efect? Acel moment este un „miracol“,iar acel moment este fiecare moment. Legea cauzalitatii nu poate explica momentele tranzitorii de la ceva la altceva…le poate doar constata si masura (asta face stiinta) dar nu poate explica particularitatea schimbatoare a fenomenelor.
A crede ca tu ai un inceput si un sfarsit nu este mai putin fantastic decat orice alta credinta oarba. Insa omul fara credinta nu poate functiona, pentru ca ,iata,el nu are nici o garantie ca va mai trai pana maine si totusi isi planifica chiar si viitorul indepartat.

A cere siguranta pentru orice inseamna a paraliza de frica (nejustificabila).
A nu cauta certitudini si siguranta inseamna a delira sub aripa protectoare a bunului simt (nejustificabil).

Frica si Delirul sunt adevaratii nostri parinti .