Obsesii Optiuni

[entropy]

De ce vrem sa ne justificam , sa ne cerem scuze ca respiram? De ce folosim cuvintele daca nu credem in ele? De ce ne mai nastem daca nu credem in nimic?

...

Numai prostituata iti poate spune adevarul despre familistul onest si despre parohul caruia ne spovedim. Dar cine o va asculta pe cea care prin ceea ce face si ceea ce stie sfideaza miturile societatii ? Ea, care prin cunoasterea viciilor noastre a inteles suferinta noastra si ne vinde extaze simulate, fericiri imposibile, spasme ale umbrelor, leacuri improvizate pentru tumori maligne. Prostituata ,prin ironia sortii, concureaza cu inteleptul prin cunoasterea iluziilor pe care se cladesc destinele si prin trairea la marginea societatii. Ea se uraste pe sine pentru ca s-a oglindit prea mult in partenerii ei grotesti . Carnea i-a revelat ceea ce sfintei i-a revelat credinta : amandoua se cred cele mai pacatoase ,ele cunosc mila si sila de conditia umana, lacrimile lor incearca zadarnic sa spele rusinea unei Creatii de mantuiala.

In portofelul unei prostituate se ascunde mai mult adevar dacat in cartile sfinte.

[entropy]

Gandirea mistifica totul.
Cand a aparut constiinta de sine in om ,a dat nastere fricii ,angoasei,pentru ca prin ea omul s-a instrainat ,s-a despartit nu numai de celelalte animale ci de intreg universul. Omul s-a separat in momentul cand a spus "EU" …Acest cuvant este inceputul suferintei umane. Gandirea este responsabila de toate problemele omului pentru ca prin ea, omul se separa,interpreteaza,mistifica. Gandirea nu poate rezolva probleme,ea poate doar sa le creeze: Vrand sa scape de povara falsului "eu" ,omul mai rau isi accentueaza iluzia. Nu mai suntem niste senzatii ci suntem cei care simt,nu mai suntem niste imagini ci suntem cei care vad,nu mai suntem niste dorinte ci suntem cei care doresc…astfel gandirea creaza acel agent numit "sine" pe care insa niciodata nu-l va putea justifica. Gandirea are la baza frica si este in esenta de natura religioasa…curiozitatea stiintifica sau de orice alta natura se naste din frica si creeaza o stare nevrotica pe care omul nu o va putea parasi decat odata cu terminarea farsei numite viata. Atata timp cat traiesti tot ce poti sa faci este sa inlocuiesti o iluzie cu alta. Creierul uman a evoluat pentru a ne ajuta sa supravietuim si sa ne reproducem ,iar legile functionarii lui conditioneaza gandirea, limba,sentimentele si determina astfel cultura si intreg sistemul de valori al umanitatii. Conditia nevrotica a omului este datorata ruperii produse de gandirea lui "eu",de fictiunea numita "individ". Nevoia de identitate personala (si astfel evidenta iluziei individului) da nastere unui conflict datorat imperativului devenirii,al inscrierii in sistemul de valori .

A acumula cunoastere inseamna a acumula suferinta prin atasarea de iluzia a ceea ce cunosti si de orgoliul cunoasterii (cunoasterea fiind pe cea mai inalta treapta a sistemului uman de valori, deci orgoliul tau fiind legitim).Nu poti cunoaste nimic nou pentru ca tot ceea ce cunosti (descoperi) trebuie gandit si exprimat prin ceea ce cunosti deja, adica prin notiunile si conceptele deja avute...si apoi trebuie filtrat prin legile gandirii,ale epistemologiei,ale cognitiei asupra carora tu nu ai nici un control. Iluzia ca ai cunoaste ceva este evidenta pentru ca actul observatiei este o urmare a falsei prezumtii ca ar exista un observator si astfel tu de fapt nu observi ci creezi,mistifici, pentru simplul fapt …ca gandesti. Mulezi pe legile gandirii si pe imperativele "eului" ceea ce "este".
A vorbi despre realitate si iluzie inseamna a avea un punct de reper pe care iti bazezi "realitatea" insa ceea ce tu numesti realitate este de fapt mistificare ,fiind produs al gandirii care la randul ei este un produs al "constiintei de sine" care naste conflictul falsei dihotomii ,al separatiei .

Iata limitele gandirii: paradoxul si contradictia.
Neavand nici un punct de reper ,spulber tot ce am scris pentru ca tot ceea ce se poate pune in limbaj este conditionat de gandire…Gandirea nu poate produce decat sisteme filosofice abstracte,dialectica impersonala,silogisme, postulate si deductii ridicole…Gandirea nu va atinge niciodata Viata,Existenta …pentru ca e moarta.
Acrobatia metafizica carteziana "cuget deci exist" e nejustificata…"cuget CA exist" e tot ce se poate spune.

Sa ai curajul de a fi singur,de a-ti arunca acele carjele de care nu ai nevoie…

Cand tema de a nu sti va disparea ,cand nevoia de a schimba societatea (care nu e decat o extensie si o creatie a ta si a carei extensie si creatie esti) va inceta,cand nu vei mai cauta sa te schimbi si vei avea putinta de a nu trage nici o concluzie,atunci conflictul din tine va disparea odata cu toate intrebarile si angoasele,atunci vei fi intr-o "stare naturala" in care cunoasterea pe care o ai despre nastere si moarte se dezvaluie ca superstitie triviala,la fel ca tot ceea ce sti depre tine ,despre lume si despre tot ceea ce se poate exprima,comunica in cuvinte sau in orice alt fel.

Pentru a comunica sau pentru a iubi e nevoie de doi. De doi indivizi…de doua fictiuni.

Acest topic a fost editat de entropy: 28 May 2007, 11:56 PM