Obsesii Optiuni

[entropy]

De ce vrem sa ne justificam , sa ne cerem scuze ca respiram? De ce folosim cuvintele daca nu credem in ele? De ce ne mai nastem daca nu credem in nimic?

...

Numai prostituata iti poate spune adevarul despre familistul onest si despre parohul caruia ne spovedim. Dar cine o va asculta pe cea care prin ceea ce face si ceea ce stie sfideaza miturile societatii ? Ea, care prin cunoasterea viciilor noastre a inteles suferinta noastra si ne vinde extaze simulate, fericiri imposibile, spasme ale umbrelor, leacuri improvizate pentru tumori maligne. Prostituata ,prin ironia sortii, concureaza cu inteleptul prin cunoasterea iluziilor pe care se cladesc destinele si prin trairea la marginea societatii. Ea se uraste pe sine pentru ca s-a oglindit prea mult in partenerii ei grotesti . Carnea i-a revelat ceea ce sfintei i-a revelat credinta : amandoua se cred cele mai pacatoase ,ele cunosc mila si sila de conditia umana, lacrimile lor incearca zadarnic sa spele rusinea unei Creatii de mantuiala.

In portofelul unei prostituate se ascunde mai mult adevar dacat in cartile sfinte.

[entropy]

"Un soir, j'ai assis la Beauté sur mes genoux. - Et je l'ai trouvée amère. - Et je l'ai injuriée." - Arthur Rimbaud




Distrugi tot ce atingi.
Atingerea e un sacrilegiu. Atingerea unei femei frumoase este iesirea trogloditului din pestera instinctelor la care societatea l-a condamnat. Senzualitatea – resortul intim al esteticii si totodata pangarirea ei. Cream ca sa avem ce distruge. Toti ascundem cate un Shiva in adancul inimii.

Misterul de ghiata al femeii se topeste sub atingerea infierbantata a dorintei. Un Toma care distruge si se auto-distruge cedand tentatiei concretului.
Dupa ce ai devorat-o nu mai poti sa o iubesti… Iti devine stapana sau sclava intr-o relatie in care posesivitatea si obedienta fac din pat un camp de lupta,martor al limbajului nearticulat al hormonilor si al victoriilor si infrangerilor la fel de dulci,la fel de iluzorii.
...

Visez o femeie tanara si frumoasa care s-a retras pe o insula pustie pentru ca a perceput iminenta imbatranirii si a pierderii farmecelor ca pe o jignire personala. S-a retras din lume pentru motive frivole, nu din nelinisti metafizice si nici din deliruri mistice. Un Dorian Gray fara portret si fara iluzia duratei. Maria Egipteanca s-ar prosterna in fata ei.

Doar adierea vantului ii atinge buzele ca apoi sa delireze prin tornade pasionale imitand extaze pe care ea si le-a refuzat. Orgoliului ranit al femeii nu ii rezista nici Dumnezeu... Marea nu mai are rabdare sa o mangaie din nou si se rusineaza ca e singura fiinta la care nu are ce sa spele,ce sa curete. Lumina lina a serii ,melancolia pangarita prin toate manastirile ,ma va fi purtat pana la ea si printre suspinele marii vom fi plutit pana in adancuri ca sa ingropam iubirea noastra si cu ea suferinta si iluzia fiintei.