13 Enigme Ale științei, traducere din NewScientist |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
13 Enigme Ale științei, traducere din NewScientist |
8 Mar 2007, 11:38 PM
Mesaj
#1
|
|
Cronicar Grup: Admin Mesaje: 5.082 Inscris: 26 December 05 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 7.531 |
Am tradus acest articol apărut cu doi ani în urmă în revista New Scientist și aș vrea să discutăm pe marginea lor, dacă aveți idei, păreri sau cunoașteți mai multe despre ele...
1. Efectul placebo Nu încercați asta acasă. De câteva ori pe zi, pentru câteva zile, se provoacă durere cuiva. Se controlează durerea cu morfină până în ultima zi a experimentului, când se înlocuiește morfina cu o soluție salină. Ghici ce se întâmplă? Soluția salină calmează durerea. Acesta este efectul placebo: cumva, câteodată, o mulțime de nimicuri pot fi foarte puternice. Doar că nu sunt chiar nimicuri. Când Fabrizio Benedetti de la Universitatea Turin din Italia a făcut experimentul, a adăugat la final nalaxonă, o substanță care blochează efectul morfinei în soluția salină. Rezultatul șocant? Puterea de calmant a soluției saline a dispărut. Ce s-a întâmplat? Medicii cunosc efectul placebo de zeci de ani și rezultatele cu naloxona par să arate că efectul placebo este biochimic. Dar, în afară de asta, pur și simplu nu știm. Benedetti a arătat între timp că un placebo salin poate de asemenea reduce tremurăturile și înțepenirea mușchilor la suferinzii de Parkinson (Nature Neuroscience, vol 7, p.587). El și echipa lui au măsurat activitatea neuronilor din creierul pacienților pe măsură ce au administrat soluția salină. Au descoperit că neuroni individuali din nucleul subtalamic (o zonă obișnuită pentru încercările chirurgicale de ameliorare a simptomelor sindromului Parkinson) au început să se activeze mai rar când soluția a fost administrată și mai puține rafale de activări – o altă caracteristică asociată cu Parkinson. Activitatea neuronală a descrescut în același timp în care simptomele s-au ameliorat: în mod sigur soluția salină are un efect. Avem multe de învățat despre ce se întâmplă aici, a zis Benedetti, dar un lucru este clar: mintea poate influența biochimia organismului. „Relația dintre așteptări și efectul terapeutic este o cale potrivită de a înțelege interacțiunea minte-corp” a zis el. Cercetătorii au acum nevoie să identifice când și unde efectul placebo funcționează. Pot fi multe boli în care nu are nici un efect. Poate exista un mecanism comun în diferite boli. Încă nu știm. 2. Problema orizontului Universul nostru pare incredibil de uniform. Privind spațiul de la un capăt la altul al universului vizibil, vedem că radiația de fond de microunde care umple cosmosul este la aceeași temperatură pretutindeni. Nu e nimic surprinzător până ce nu considerăm că cele două margini sunt la aproape 28 miliarde de ani lumină depărtare iar universul nostru nu are mai mult de 14 miliarde de ani. Nimic nu poate călători mai repede decât lumina, așa că nu există nici o cale prin care radiația termică să străbată cele două orizonturi și să uniformizeze punctele fierbinți și reci create în Big Bang și să lase echilibrul termic pe care îl vedem azi. Această problemă a orizontului dă bătăi de cap cosmologiștilor , atât de mari încât au fost nevoiți să apeleze la soluții cam ciudate. „Inflația” spre exemplu. Am putea soluționa problema orizontului dacă universul s-ar expanda foarte repede pentru o vreme, imediat după Big-Bang, cu un factor de 10 la puterea 50 într-un timp de 10 la minus 35 secunde. Dar asta e ceva logic? „Inflația ar fi o explicație, dacă ar fi avut loc”, spune Martin Rees, astronom la Cambridge. Dificultatea e că nimeni nu știe cum se poate întâmpla asta. Așa că, de fapt, inflația rezolvă un mister doar ca să invoce altul. O variație în viteza luminii ar putea de asemenea soluționa problema orizontului, dar este mult prea insignifiantă în fața intrebării „de ce?” În termeni științifici, temperatura uniformă a radiației de fond rămâne o anomalie. 3. Radiațiile cosmice ultra-energetice Pentru mai bine de 10 ani, fizicieni japonezi au observat raze cosmice care nu au cum să existe. Razele cosmice sunt particule – cele mai multe dintre ele protoni dar și câteodată nuclee de atomi grei – care străbat universul la viteze apropiate de viteza luminii. Unele raze cosmice detectate pe Pământ sunt produse de evenimente violente ca supernovele, dar încă nu știm originea particulelor de înaltă energie, care sunt cele mai energetice particule observate în natură. Dar asta nu e întregul mister. Pe măsură ce o particulă rază cosmică străbate spațiul, pierde energie în coliziunile cu fotonii de joasă energie care umplu universul, ca radiația de fond de microunde. Teoria relativității speciale a lui Einstein ne arată că orice rază cosmică ce ajunge pe Pământ de la o sursă extragalactică va suferi atât de multe pierderi de energie în coliziuni astfel încât energia maximă posibilă este 5 x 10 la puterea 19 electron-volți. Aceasta e cunscută drept limita Greiser-Zatsepin-Kuzmin. În timpul ultimilor ani, detectorul de particule al Universității Akeno din Tokio, întins pe mai bine de 100 km pătrați – a detectat câteva raze peste limita GZK. În teorie, ele ar putea veni doar din galaxia noastră, nefiind supuse pierderilor energetice într-o călătorie mai lungă prin cosmos. Totuși, astronomii nu au putut găsi nici o sursă pentru acestea. Așa că, ce se întâmplă de fapt? O posibilitate ar fi că există o greșeală în rezultatele obținute de Akeno. Alta e că Einstein a greșit. Teoria specială a relativității spune că spațiul este același în toate direcțiile, dar dacă particulele ar fi găsit o cale de a se mișca mai ușor în anumite direcții? Atunci razele cosmice ar putea reține mai multă energie proprie, permițându-le să treacă de limita GZK. Fizicienii de la experimentul Piere Auger din Mendoza, Argentina lucrează acum la această problemă. Utilizând 1600 detectoare distribuite pe o suprafață de peste 3000 de km pătrați vor fi capabili să determine energia razelor cosmice și să facă lumină asupra rezultatelor japoneze. Alan Watson, un astronom de la Universitatea din Leeds, Marea Britanie, și purtător de cuvânt pentru proiectul Pierre Auger, este deja convins că este ceva ciudat aici. „Eu nu am nici un dubiu că aceste evenimente peste 10 la puterea 20 electron-volți există. Sunt suficiente exemple ca să mă convingă” a spus el. Întrebarea este, ce sunt de fapt? Câte din aceste particule ajung aici și din ce direcție vin ele? Până ce nu aflăm asta nu putem spune cât de exotică ar fi adevărata explicație. va urma... Acest topic a fost editat de Erwin: 8 Mar 2007, 11:39 PM -------------------- pantha rhei
Universul Fractal The universe appears to be fractal, cyclic and self-regenerating. Implied is that it is eternal and infinite. |
|
|
12 Jul 2009, 10:25 AM
Mesaj
#2
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 17.291 Inscris: 9 December 06 Din: Din acest univers. Forumist Nr.: 9.062 |
De unde ai luat astea? Sunt oarecum sceptic in ceea ce priveste cateva enigme. Altele nu sunt enigme, sunt pur si simplu elemente care nu au fost cercetate destul... Michael Brooks 13 lucruri care n-au sens. Aici gasesti mai multe despre aceasta carte de senzatie. -------------------- "Problema cu lumea este că proștii și fanaticii sunt întotdeauna așa de siguri pe ei, în timp ce oamenii înțelepți sunt atât de plini de îndoieli." (Bertrand Russell)
"A fi tolerant nu inseamnă a tolera intoleranţa altora" (Jules Romains) LINEDRONE |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 10 May 2024 - 12:24 AM |