Psihologie Si Religie. Afectiv Sau Reflexiv?, Influenteaza tipul psihologic credinta? Optiuni

[IoanV]

Cred ca determinind o raportare fata de semeni, tipul nostru psihologic ne poate influenta si credinta.
Oamenii au predispozitii dominate spre un anumit tip de relationare: reflexiv sau afectiv. Pentru a lamuri termenii, dau citeva citate dintr-o carte despre tipurile psihologice.
In ce ma priveste sunt convins ca majoritatea ateilor sunt reflexivi. Iar majoritatea credinciosilor afectivi. Eu sunt predominant reflexiv, dar inteleg importanta afectivitatii si o respect mult.
Voi ce credeti?

REFLEXIVUL
• la decizii sub influenţa raţiunii; este impersonal şi obiectiv cînd alege.
• Priveşte lucrurile din unghi logic şi raţional. Bun analist, are principii ferme.
• Reacţionează emoţional la fel ca un afectiv, dar pentru că nu se exteriorizează mulţi îl cred insensibil.
• E devotat firmei sau companiei în cadrul căreia lucrează; este capabil să facă faţă oricărei situaţii fără să
se implice emoţional.
• în majoritatea cazurilor, rămâne ferm pe poziţie.
• Crede de obicei că afectivii sunt confuzi şi ilogici.
• l-ar fi de folos să ţină seama de sentimentele celorlalţi şi de latura umană a diverselor situaţii.
AFECTIVUL
• la decizii sub influenţa sentimentelor; ţine cont de valorile subiective şi personale când alege.
• Priveşte lucrurile din unghiul nevoilor umane; crede că acestea trebuie să primeze întotdeauna.
• Simpatia şi armonia între oameni sunt pentru el esenţiale.
• îşi exteriorizează sentimentele.
• Este devotat şefului şi colegilor de serviciu; se simte implicat în majoritatea situaţiilor şi încearcă să menţină armonia în relaţiile umane.
• în majoritatea cazurilor, se lasă convins de doleanţele oamenilor.
• Crede de obicei că reflexivii sunt calculaţi şi fără inimă.
• l-ar fi de folos să facă apel la raţiune şi logică; e bine să ceară părerea unui reflexiv când trebuie să ia o
decizie importantă.
Pe reflexivi şi afectivi îi desparte nu atât incapacitatea de a se înţelege unii pe alţii, cât neputinţa de a cădea de acord.

Când reflexivii află de greutăţile cuiva, ridică din umeri şi zic «Ei şi? O să treacă», în vreme ce afectivii privesc compătimitor şi spun «Săracul de el!». Reflexivii nu sunt totuşi lipsiţi de sentimente, chiar dacă nu li se citeşte în ochi compasiunea, aşa cum se întâmplă cu afectivii. Se pare că predispoziţia pentru judecăţi reflexive şi cea pentru judecăţi afective sunt la fel de frecvente.
Totuşi bărbaţii se deosebesc de această dată de femei: 65% dintre ei aparţin tipului reflexiv, faţă de 35% dintre femei.

O situaţie tipică e aceea în care bărbatul reflexiv îi spune femeii afective: «Fii şi tu logică măcar o dată!», iar femeia îi răspunde: «Pune şi tu un pic de inimă!». Schimbul acesta de replici e tipic tocmai pentru că există mai mulţi bărbaţi reflexivi şi mai multe femei afective. Când rolurile se inversează, ceea ce se întâmplă destul de rar, tradiţia noastră culturală este bulversată.
«Bărbatul viitorului mileniu», despre care se crede că va avea un comportament predominant afectiv, nu pare prea uşor de acceptat, aşa cum nu e acceptată nici femeia reflexivă.
Reflexivii - bărbaţi sau femei - nu-i prea menajează pe oameni şi spun lucrurilor pe nume, cu riscul de a se dovedi lipsiţi de tact. Nu ţin neapărat să placă, aşa că nu fac nimic în acest sens. Afectivii, în schimb, evită din răsputeri să spună celor din jur lucruri neplăcute şi, cu tactul care-i caracterizează, preferă uneori să le ascundă adevărul. Vor să fie simpatizaţi şi mulţi dintre ei caută prilejuri în care să-şi manifeste însuşirile afective, bucurându-se astfel de căldura şi aprobarea oamenilor.
De exemplu, un reflexiv nu se va simţi stânjenit să anunţe pe cineva că e concediat, chiar dacă nu e încântat s-o facă. In schimb, unui afectiv îi va displăcea profund o asemenea însărcinare şi va găsi, probabil, o persoană care s-o preia. Când afectivii sunt totuşi obligaţi să anunţe o concediere, ei vor suferi împreună cu cel în cauză.
Reflexivii şi afectivii pot mai uşor convieţui şi lucra împreună dacă îşi împărtăşesc unii altora punctul propriu de vedere. Reflexivii înţeleg atunci că şi afectivii sunt sensibili la logică, iar aceştia văd că şi reflexivii au sentimente profunde, chiar dacă le maschează. Când reflexivii acceptă să ia în considerare dorinţele şi sentimentele oamenilor, iar afectivii acceptă să ţină cont de consecinţele logice ale unei decizii, şansa ca cele două tipuri să se înţeleagă sporeşte.

Acest topic a fost editat de IoanV: 22 Feb 2007, 10:34 PM