Testele Proiective, De incredere ? Optiuni

[mothman]

O parte considerabila din testele psihologice sunt cele numite proiective, care prezinta subiectului un stimul ambiguu, cu ajutorul caruia acesta releva ceva din personalitatea sa. Testele proiective au la baza metoda asociatiei libere, propusa de Freud, unde individul era lasat liber sa spuna orice ii trece prin cap. Pentru ca se pleaca de la premiza ca de cele mai multe ori omul se cenzureaza si lasa sa se vada doar o particica din latura sa mai mult sau mai putin intunecata, testele de acest fel sunt priectate tocmai pentru a pacali intr-o oarecare masura constientul; subiectul expundandu-se oarecum inconstient.

Cele mai des folosite teste priective sunt urmatoarele : Rorschach, Szondi, TAT (Testul aperceptiv tematic), Rosenzweig, Testul arborelui si Luscher (testul culorilor). La acestea se mai adauga fel si fel de variante care pot sa inceapa cu Eu sunt..., Mie imi place sa..., urmand ca subiectul sa completeze in continuare cu ce anume ii corespunde lui.

Problema pe care testele acestea o ridica este cea a validitatii lor. Asadar, in ce masura putem spune ca sunt valide ? Ca un test sa fie valid, trebuie sa masoare ceea ce isi propune. Mare parte din ele ridica semne serioase de intrebare, cum ar fi de exemplu testul Szondi, care s-ar parea ca in afara a cam pierdut teren. Testul Szondi foloseste 48 de figuri, dispuse in 6 serii de cate 8, care infatiseaza persoane care sufera de tulburari psihice. Cerinta este relativ simpla. I se cere subiectului sa aleaga din fiecare serie doua persoane care ii plac si doua care nu-i plac, urmand ca alegerile acestea sa fie notate. Se pleaca de la premiza ca subiectul alege una din figuri (una placuta, sa zicem), deoarece se identifica intr-un fel sau altul cu persoana respectiva (subiectul se regaseste). Acesta ar face alegerile in functie de tendintele pe care el le are spre una din acele afectiuni psihice, cu alte cuvinte.

Cat de valid credeti ca poate fi un astfel de test ?

Rorschach (cel al petelor de cerneala) si TAT par sa se bazeze pe niste chestii mai logice, desi si acestea se preteaza intr-o oarecare masura la critica. Rorschach este util in psihologia clinica, pentru ca poate evidentia foarte bine unele aspecte patologice, mai ales in diagnosticarea schizofreniei. Desi, s-ar parea ca si acesta ar scoate pe multi indivizi normali, ca fiind bolnavi psihic. S-ar parea ca cea mai mare problema este cea a metodei de interpretare...

In schimb, TAT, si Rosenzweig au ca stimuli scene ambigue, asupra carora subiectul lasa frau liber imaginatiei si isi imagineaza o continuare la o scena (Rosenzweig), sau chiar creeaza o mica povestioara, cu intriga, punct culminat si deznodamant. Observati o chestie interesanta. Cu cat testul e mai "logic", sa zic asa, adica cu cat pare sa se bazeze pe niste chestii elementare, de bun simt, cu atat pacaleste mai putin constientul. La un TAT sau Rosenzweig subiectul realizeaza ca ar putea construi ceva compromitator si, in consecinta, poate disimula dupa bunul plac.

S-ar parea ca popularitatea lor a inceput totusi sa mai scada (cel putin in afara), ajungandu-se la concluzia ca informatiile obtinute prin intermediul lor pot fi "culese" si altfel si intr-o masura chiar mai mare. De altfel, aceste teste au capatat mai degraba numele de "tehnici proiective", datorita grelei interpretari a rezultatelor (2 persoane acreditate in testarea cu Rorschach, de exemplu, pot sa evalueze aceasi persoana in mod diferit). Ce-i drept, in psihologia clinica se folosestc baterii de teste, in nici un caz doar tehnici proiective. Rezultatele tuturor testelor fiind coroborate si valoirificate...

Bun. Propuneri, sugestii, reclamatii