Invatamantul Primar: O Trauma Pentru Viitor? Optiuni

[Leonardo]

Am gasit astazi in Adevarul un articol excelent (parerea mea desigur) referitor la manualele de literatura romana din scoala.
Niciodata nu am realizat ca intr-adevar textele literare din programa de invatamant de la noi sunt bantuite de moarte sau de fatalitate si ca pot sa ne marcheze esential viitorul.

Ce parere aveti?

Articolul il gasiti aici: Moartea bântuie prin manualele şcolare

si redau un fragment:

"Moartea bantuie prin manualele scolare
de Nicoleta Zaharia , Adriana C. Nedelea


Operele literare cuprinse în manualele şcolare nu sunt adaptate vârstei copiilor şi au în prim-plan tema morţii. Profesorii susţin că sunt prea multe texte care au efecte negative asupra elevilor. De departe cea mai traumatizantă povestire este "Puiul", de Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti. Cei care au prins în manuale "La Vulturi" şi "Gândăcelul" îşi amintesc şi astăzi cu oroare de urmele de sânge din căpiţa de fân şi de micul gândac, strivit în palme. Unii adolescenţi spun că l-au visat noaptea pe Nechifor Lipan din "Baltagul" cu toporul înfipt în cap. Alţii nu pot şterge din minte masa însângerată, plină de ţeste retezate, din "Alexandru Lăpuşneanul".
Lecturi "lacrimogene"
În povestirea "Puiul", de I. A. Brătescu-Voineşti (Editura Petrion), copiii de clasa a V-a învaţă despre destinul unei vieţi ce se prăbuşeşte tocmai în momentul în care ar fi trebuit să pornească în marele zbor - cel al devenirii pe cont propriu. Încă din motto, ei sunt avertizaţi: "Sandi, să asculţi pe mămica!", sugerându-se astfel o învăţătură demnă de luat în seamă. Nu trece mult şi povestirea devine gravă, dureroasă. Urmează momentul rănirii puiului, sinonim cu condamnarea lui la moarte, întrucât nu a ascultat de cuvântul mamei. Povestirea prezintă în detaliu zbuciumul prepeliţei, care şi-a dat seama de nenorocire încă din clipa în care i-a văzut aripa ruptă, dar şi chinurile bietului pui. După ce prepeliţa pleacă în ţările calde cu puii sănătoşi, puiul rănit, rămas singur, se duce spre pierzanie pentru că a încălcat o regulă: datoria, aproape sfântă, de a asculta de cei care-ţi vor numai binele. Momentul morţii puiului este zguduitor: "Mirişte… un carîmb de cizmă, pe care se urcase o furnică... aripa caldă a mamei (...) se clatină într-o parte şi într-alta, şi pică mort, cu degetele ghearei împreunate ca pentru închinăciune". Nici "Căprioara" de Emil Gârleanu (Editura Humanitas), tot din clasa a V-a, nu este mai puţin şocantă. Lucrarea începe frumos: "Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos, lângă iedul ei. Acesta şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed, pe spatele mamei lui, şi, cu ochii închişi, se lasă dezmierdat", pentru a sfârşi cumplit: "Atunci căprioara dă un zbieret adânc, sfâşietor, cum nu mai scosese încă, şi, dintr-un salt, cade în mijlocul luminişului. Lupul, văzând prada mai mare, uită iedul şi se repede la ea (...) Prăbuşită în sânge, la pământ, sub colţii fiarei, căprioara rămâne cu capul întors spre iedul ei. (...) Căprioara simte durerea, iar ochii i se tulbură de apa morţii". La fel de dramatice şi neadaptate vârstei li se par elevilor şi "Baltagul" de Mihail Sadoveanu, "Moara cu noroc" de Ioan Slavici, balada "Toma Alimoş", "Mioriţa", "Alexandru Lăpuşneanul" de Costache Negruzzi, "În vreme de război" de I. L. Caragiale. "