Descifrand Misterele Naturii, Romelia si Marcus Optiuni

[Marcus]

Bine te-am gasit, draga Romelia!

Propun sa incepem acest periplu prin misterele naturii, printr-o poveste avand ca simboluri centrale Natura, Timpul, Viata, si nu in ultimul rand... El si Ea, in incercarea lor de a descifra semnele celor 3 elemente coaxiale ale Universului.

Acum, pornind de la tema, te las pe tine sa incepi firul povestii.

[Marcus]

Racoarea diminetii patrunse in camera lui, din cand in cand un vanticel placut scuturand perdelele si agitand frunzele nucului din fata ferestrei. Cu capul inca afundat in miezul pernei si coatele pe langa perna, privea furis catre fereastra. Imbierea racoroasa a aerului il facea sa-si doreasca sa nu se mai ridice din pat in incercarea de a prelungi aceasta stare de euforie si dezmierdare a naturii asupra sa.
In curand isi consulta ceasul si se gandi ca nu mai este clipa de pierdut. Se ridica hotarat din pat si dupa ce isi imbraca pantalonii si camasa care il asteptau atat de atent pregatite pe un scaun, se privi in oglinda aranjandu-si parul. Fiecare detaliu trebuia atent pregatit. Inainte sa iasa, mai strabatu o data cu privirea camera oprindu-se in dreptul unei figurine care mai cu seama ii produse o amintire placuta…era un mic cocor origami din hartie colorata asezat pe masuta de langa pian, pe care il lua in mana si il privi pe toate partile schitand un zambet. Sub aripioara sa erau inscriptionate “doua litere” cuprinse intre 6 stelute, trei de o parte si trei de cealalta.
La ora 10 fix usa camerei din dreptul scarilor se deschise si din dreptul ei iesi un tanar curat si elegant imbracat, pasind apasat cu fruntea sus si cu o privire semeata care inspira incredere.

* * *

Jumatate de ora mai tarziu ajunse in fata casei unde conform planului, Ea il astepta. In timp ce pasea pe aleea dintre flori, scruta cu privirea cerul care astazi era de un albastru-bleu extrem de limpede. Apropiindu-se de veranda casei, nu apuca sa ajunga sa bata la usa, intrucat ea se deschise cu un calm stapanit si in prag se infatisa "un Inger" ce purta “o rochie alba, inchisa aproape pana la gat si o panglica albastra ce-i lega parul negru, lasat pe spate”. Aceasta faptura minunata cu ochi negri in care i se putea lesne citi bucuria si emotia (la fel de mari ca ale Lui), ii intinse incet mana delicata iar El o prinse usor intr-a lui.
- Bine te-am gasit, draga * * * _________ * * * !
- Bine te-am gasit, draga * * * ______ * * * !

* * *

Astazi inimile Lor si-ar dori sa bata ca una singura...