Descifrand Misterele Naturii, Romelia si Marcus Optiuni

[Marcus]

Bine te-am gasit, draga Romelia!

Propun sa incepem acest periplu prin misterele naturii, printr-o poveste avand ca simboluri centrale Natura, Timpul, Viata, si nu in ultimul rand... El si Ea, in incercarea lor de a descifra semnele celor 3 elemente coaxiale ale Universului.

Acum, pornind de la tema, te las pe tine sa incepi firul povestii.

[Romelia]

... sub soarele acelei dimineti de Iarna, acoperita de zapada, gara din Sinaia avea un aspect neobisnuit.
Trecatorii erau putini, neobisnuit de putini.
Figura ei copilareasca primi un aer serios, dar nu putu sa-l pastreze prea mult timp. Surasul ii reaparu pe buze; in obrajii imbujorati de frig aparura doua gropite, iar ochii isi dezvaluira puritatea de izvor.
Cu inima stransa, isi ridica gulerul de blana strangandu-l in jurul gatului, iar capul pe care de obicei il tinea putin pe spate, cu barbia inainte, se apleca acum in jos, spre peronul alunecos din cauza zapezii prost curatate.
Curand o cuprinse un sentiment mai puternic decat teama: "Curiozitatea".
Dorea sa-l vada, sa-l cunoasca de aproape, sa-i priveasca chipul, sa-i asculte vorba, sa ghiceasca ce exprima stralucirea din ochii lui.
Aprig si taios, vantul lovea in jurul ei, ca un cavaler inarmat cu o spada lunga, iar murmurul melancolic al zapezii venea pe furis in urma lui. Ca prin vis percepu, foarte deslusit si foarte bine scandat, zgomotol unui tren.
Isi tinu rasuflarea, pentru a auzi daca zgomotul se indreapta catre vreun alt drum; dar el se apropia.
Se apropia, crestea in sonoritate si semnificatie, devenind aproape sinistru in linistea si frigul diminetii.
Simtea ca zgomotul acesta, din ce in ce mai apropiat, era pentru ea...
Si, fara sa inteleaga de ce, simti ca o cuprinde un val de bucurie, in timp ce, din megafonul statiei auzi glasul impersonal al unui functionar de serviciu:
Atentie la linia doi!
Cu o mana scutura zapada care i se prinsese de palton, la inaltimea genunchilor.
Cand termina intoarse capul si zari in fata ei un stegulet galben, fluturat din usa unui vagon al trenului tras pe linia doi, ce semnaliza intrarea in gara a Rapidului de Bucuresti.
Cand rapidul se opri cu icnete metalice pe linia anuntata, doi, ii zari fata, bine conturata, ochii pareau gri, seriosi, dar cand privirea lui ii intalni privirea, se luminara deodata.

... cum se intalnira, el ii spuse cu o voce bine timbrata: Bine te-am gasit!
Iar ea se infiora de bucurie, bucurie pe care si-o ascunse cu greu, cand el, ii stranse mana, abia atingand-o...
______________________________________________________________________________
Ce triste si mohorate sunt Diminetile noastre de Luni, pana si cei mari se trezesc slabiti, lipsiti de vlaga.
Si mai ales, ziua de Luni - Toamna - cand viata abia mocneste in inimile oamenilor, fara putere, la fel ca lumina palida deasupra orasului pe un cer plumburiu ce pare ca nu se poate trezi dupa o noapte atat de lunga si lupta din greu sa invinga intunericul.
Nu peste mult timp, orasul o sa fie din nou agitat, zgaltait din toate temeliile, de mari miscari, de temeri si sperante...

La noi Toamna e aproape pe sfarsite, curand o sa apara si primele ninsori...

Acest topic a fost editat de Romelia: 30 Oct 2006, 10:23 AM