Descifrand Misterele Naturii, Romelia si Marcus |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Descifrand Misterele Naturii, Romelia si Marcus |
27 Oct 2006, 10:07 PM
Mesaj
#1
|
|
forumistul sahist - cel mai pasionat forumist Grup: Moderator Mesaje: 3.308 Inscris: 26 January 04 Din: Bucuresti / Braila Forumist Nr.: 1.995 |
Bine te-am gasit, draga Romelia!
Propun sa incepem acest periplu prin misterele naturii, printr-o poveste avand ca simboluri centrale Natura, Timpul, Viata, si nu in ultimul rand... El si Ea, in incercarea lor de a descifra semnele celor 3 elemente coaxiale ale Universului. Acum, pornind de la tema, te las pe tine sa incepi firul povestii. -------------------- * * * Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor, viața nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare! (Langston Hughes) * * *
Turneul de Sah HanuAncutei 2012 |
|
|
29 Oct 2006, 10:37 PM
Mesaj
#2
|
|||||
forumistul sahist - cel mai pasionat forumist Grup: Moderator Mesaje: 3.308 Inscris: 26 January 04 Din: Bucuresti / Braila Forumist Nr.: 1.995 |
Off... ce se mai amagesc femeile... ba ca-i bine cu barbatii, ba ca nu-i bine cu ei. La urma urmelor, concluzia e una si aceeasi: barbati fara de femei si femei fara de barbati nu se poate.
Ahhhh, cine ti-a spus?! Nu vroiam sa te plimb cu barca, desi suna minunat. Si oricum, categoric NU pe Dunare. E prea murdara si in plus curentii sunt prea puternici... sper ca inoti bine in caz de 'intamplari neprevazute'. ................................................................................................................................... Drumul era lung si anevoios. Rotile trenului taiau cu sarguinta stratul gros si stralucitor de zapada, dar inaintarea se facea mai greu decat prevazuse. Nu avea stare. Se plimba incordat, incolo si incoace prin compartiment, sagetand din cand in cand priviri inspre cerul alb. "Va sa ninga?... va sa nu ninga? La meteo au anuntat ca ninge... ufff..." Cu fiecare secunda, simtea inima batandu-i tot mai accelerat, si urcandu-se din piept pana la gat, ingreunandu-i respiratia. Isi scoase telefonul din buzunar si verifica... nu primise nici un bip. Se aseza in cele din urma pe canapea, sterse cu o batista geamul aburit si isi lipi fruntea de el. Incerca sa-si stapaneasca emotia amestecata cu un pic de teama, inganand din buze cateva cuvinte de ruga. Isi inalta ochii care nu puteau trece indiferenti peste albul abisal al cerului si incerca sa se detaseze de tot, sa priveasca totul in ansamblu. Isi cauta in minte si incerca sa-si pregateasca o prima replica pentru prima intalnire, ca sa-i dea siguranta ca n-o sa amuteasca de tot cand o s-o vada. Nu gasi nici una. Calatorea de aproximativ 7 ore si emotia asteptarii aproape ca il epuizase. La urmatoarea statie Ea il astepta. Se ridica in picioare si facu cativa pasi, pentru dezmortire, dar picioarele pareau ca nu se mai supun si abia facu doi pasi mici, cand trenul coti brusc printre munti si il proiecta indata jos pe canapea. Era nervos pe starea lui, si pe emotia lui. Nu se suporta sa fie atat de "moale". Mai facu o incercare, de data asta hotarata. Se ridica brusc in picioare si deschise dintr-o miscare geamul. Indata aerul rece de afara intra vijelios in compartiment si ii ciufuli parul. Privea sus, catre culmile alburii ale muntilor, in timp ce asculta zgomotul trambitat al sinelor sub rotile acceleratului. Privelistea muntilor introieniti era ca-n visele lui. Straturi groase de omat imbracau brazii din cap pana-n picioare in cojoace albe si matasoase, gatindu-i ca de sarbatoare. Mai la dreapta, stancile golase aratau ca un tort de inghetata de pe care s-a scurs frisca. Intregul peisaj parea suspendat in cer, iarasi insusi Timpul isi opri curgerea. Inchise geamul si se aseza, de data asta mult mai linistit, pe canapea. In sfarsit, mecanicul anunta: "Stimati calatori, urmeaza statia S." Atat i-a trebuit pana ce simti din nou sangele cum i se urca in artere si inghiti cu greu in sec. Trase aer in piept si se ridica, tragandu-si barbateste rucsacul in spate. Trenul ajunse in gara. Pe scara vagonului, astepta trenul sa opreasca de tot. Isi duse mana la frunte... simtea fierbinte, dar nu-si mai dadu seama daca palma sau fruntea era cea fierbinte. Dintr-un salt sprinten, cobori pe peron. O cauta cu privirea prin aglomeratie. Nimic. Isi incrunta un pic fruntea si sageta lumea cu o singura privire. Se vazusera aproape instantaneu. Ea statea cuminte ca un inger dincolo de linie, asteptandu-l. El se opri o secunda si privind-o, sufletul ii fu inundat de o bucurie de nedescris. Faptura aceea minunata e prietena lui! Se apropie cu pasi mici, zambind plini de emotie, unul catre celalalt. Amandoi erau imbujorati. O privi in ochi si se bucura citind in ochii ei aceeasi emotie. Erau, in sfarsit, aproape. In clipa aceea, un nor alb isi scutura energic corpul si incepu sa cearna peste ei binecuvantarea fulgilor de nea. * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * Acest topic a fost editat de Marcus: 29 Oct 2006, 10:41 PM -------------------- * * * Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor, viața nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare! (Langston Hughes) * * *
Turneul de Sah HanuAncutei 2012 |
||||
|
|||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 8 May 2024 - 07:26 AM |