Descifrand Misterele Naturii, Romelia si Marcus Optiuni

[Marcus]

Bine te-am gasit, draga Romelia!

Propun sa incepem acest periplu prin misterele naturii, printr-o poveste avand ca simboluri centrale Natura, Timpul, Viata, si nu in ultimul rand... El si Ea, in incercarea lor de a descifra semnele celor 3 elemente coaxiale ale Universului.

Acum, pornind de la tema, te las pe tine sa incepi firul povestii.

[Romelia]

Hop si eu... cu pregatirile mele de Craciun...
Vreau sa-ti dezvalui un amanunt - din copilarie - cand puteam sa infrunt perspectiva Sarbatorii Craciunului cu inima mult mai usoara.

Dupa zile intregi de asteptare... sosi si Ziua de Ajun.
Vremea era frumoasa, nu geruia prea tare - in zona Sibiului e tare frig - totul fagaduia o seara luminoasa si uscata. In dimineata de Ajun, masa era pregatita si scaunele randuite in incapere, cutitele, furculitele si tacamurile erau si ele aranjate iar pe sus atarnau ghirlande verzi.
De fiecare data il rugam pe Bunicu sa ma ajute sa impodobim bradul.
Bunica isi atribuia rolul maestrului de ceremonii. Statea ceva mai la o parte de noi, ca sa aiba perspectiva, si in timp ce, Bunicul intorcea bradul ba incolo, ba incoace, si ridica cand o ramura, cand alta, ca sa echilibreze conurile inghetate de pe ele, Bunica isi agita mainile spre noi, facandu-ne semne, incat nu ai fi putut sa o deosebesti pentru nimic in lume de dirijorul unui sextet de coarde.
- Unghiul acesta nu-mi place, spunea ea, Bradul ar avea un efect mai mare daca ar fi mutat niţeluş la stanga.
- Aaa, NU, prea departe!...
- Da, asa e bine.
- Vali, a patra craca din dreapta este incovoiata. Ridic-o si tu putin... ai mana prea grea... ufff!
- ţţţţţţţ, ţţţţţ, ţţţ...
- Alexandra!... rasfira si tu crengile, rasfira-le!!! Bradul trebuie sa para ca sta asa cum l-a facut NATURA; si nu calca pe boabele de vâsc...
Apoi se dadea un pas inapoi, cu mainile sub sort, privind cu ochii aproape inchisi, tipand brusc:
- Gata!... lasati-l acum sa ramana asa cum este. Inca o singura miscare si totul se strica.
Dupa ce, Bunicul aseza instalatiile cu luminitele multicolore... urma ca eu sa ma ocup de impodobirea lui.
Traditia din Seara de Ajun era ca toti ai casei sa fie adunati in camera cu BRADUL, si sa se aseze la masa imediat dupa ora cinci.
Cand masa se sfarsea, Bunicul si Bunica obisnuiau sa imparta primii darurile. Orice fel de schimbare i-ar fi şocat pe toti pana la unul.
Totusi, in seara aceea, Bunica l-a rugat pe Alex (fratiorul meu mai mic) sa imparta impreuna cu ea, darurile de Craciun.
(... parca nu-l mai vazusem niciodata atat de radios sau atat de fericit.)
Cand mi-a venit mie randul... a ramas o clipa nemiscat, privindu-ma, apoi si-a intins mainile spre mine:
- Alexandra!
Am facut cativa pasi spre el... apoi, m-am oprit exact in fata lui...
M-a cuprins in brate si ma tinea lipita de el.
In ochi mi-au rasarit lacrimi, dar in seara aceea nu-mi pasa de ele. I-am inconjurat umerii cu bratele si ii dezmierdam parul. Apoi i-am sarutat obrajii.
Dar NU asa, cum il sarutasem altadata, cand Tati ma obliga, dupa vreo cearta zdravana dintre noi.

... inainte de a-mi desface 'pachetelul', primit de la Alex... mi-am dat seama, cu un fior subit in inima, de ceea ce facuse El. Oferise cate un dar tuturor... le ambalase chiar el si in fiecare pachetel pusese cate un biletel. Nu continea nimic important sau de pret, doar un 'flecuşteţ' care sa le faca placere.
Asadar, acesta era motivul acelor faşâieli misterioase dindaratul usii de la camera bunicii.

In acel moment, am inteles ca NU conteaza cat de mult ne certam si ne batem, in copilarie, cand in realitate, ne iubim atat de mult...

Marcus!... NU crezi ca m-am (ne-am) 'Refugiat in Copilarie', uitand de Misterele Naturii?

Acest topic a fost editat de Romelia: 29 Oct 2006, 03:40 PM