Descifrand Misterele Naturii, Romelia si Marcus Optiuni

[Marcus]

Bine te-am gasit, draga Romelia!

Propun sa incepem acest periplu prin misterele naturii, printr-o poveste avand ca simboluri centrale Natura, Timpul, Viata, si nu in ultimul rand... El si Ea, in incercarea lor de a descifra semnele celor 3 elemente coaxiale ale Universului.

Acum, pornind de la tema, te las pe tine sa incepi firul povestii.

[Romelia]

Roua Diminetii ii spala obrajii si cantecul pasarelelor o trezi din visare... o parere inselatoare ii trecu prin fata.
O fi lumina, o fi inchipuirea ei?
Astepta...
Cineva, abia perceptibil, i se misca in suflet.
O muzica divina, ca o adiere, venea de undeva si... ochii ei dadura in Lacrimi. Se lasa usor, prada melodiei pe care, acum, o auzea, in surdina, cu claritate. Se misca ceva, cineva, asa, ca o unduire...
Au mijit de mult zorile... ?!
- Ascultam Richard Clayderman?
- Iti place?
De la primele Lui note, ai senzatia ca sufletul ti se desprinde de corp pentru a pluti pe un ocean al bucuriei inefabile, deasupra contingentelor terestre. Ascultandu-l cum poate canta, vei simti cum fiecare nota face sa vibreze corzile cele mai delicate din fiinta ta.

In acelasi timp, Ceasul de revarsat al zorilor cuprindea in el, tot Necunoscutul si toata Nadejdea zilei care abia incepuse...
Ea isi muta gandul asupra Destinului, orbita, de prea multa lumina, care ii patrunse prin intregul trup; intr-o coplesitoare placere de a se lasa adormita; nu mai vedea nimic...
Lumina ii patrunse si in ochi, si se simtea zidita cu ochii deschisi.
Clayderman canta astfel timp de o ora, din ce in ce mai incet, terminand in surdina...
In penumbrele iscate de valvataia focului, ii trecu un gand prin minte; privi spre M. si-i rosti cu graiul buzelor:
- Destinul e atunci cind ti se intimpla lucruri pe care nici nu banuiai ca ti se pot intampla tie?
Ar fi ilogic sa-mi spui (sa-ti spun) ca nu crezi (cred) in Destin. Ar inseamna ca nu crezi in propria ta viata...
Eu cred intr-o serie de Coincidente, de Intamplari, oarecum in Destin...
Totusi, uneori...
Cand fericirea si toate bucuriile fug de noi, ca apa printre degete - astea toate se intampla numai din vina nostra - ne simtim indreptatiti sa spunem: "Se vede ca e mana Destinului", dar - NU e drept.
Eu cred ca liniile generale ale Destinului sunt trasate in viata noastra, dar detaliile trebuie sa le completam NOI singuri.
Daca am crede ca "DESTINUL" este scris si ca orice am face nu l-am putem schimba, oare cati dintre noi ne-am mai bate capul sa facem ceva in viata?
Suntem lasati LIBERI sa ne miscam pe traiectoria trasata de el.
Reusita in viata poate fi si o chestiune de Noroc, de Sansa, dar si de Ambitie.
Cand spun Ambitie, ma refer la puterea noastra de-ai juca un Renghi Destinului, mai clar: "Ia in mana TA, propriul tau Destin. Nu cauta explicati esecului sau resemnare in fata loviturilor, spunandu-ti: "asa a fost sa fie; ce sa fac daca asta mi-a fost soarta?" - acest lucru te poate duce la un mod pasiv de viata.
Dumnezeu ne alege un Destin, dar ne da si posibilitatea (LIBERTATEA) de-a alege un DRUM - in functie de ce alegem, ne creem propriul nostru DESTIN.
E ciudat, foarte ciudat...
Oarecum, ne facem DESTINUL cu mana noastra... ?!

Stii cum spune o vorba din popor?... "Cate bordee atatea obicee si atatea idei noi!"
Sunt foarte curioasa ce-ti trece tie prin cap cand te gandesti la Destin... ?

Acest topic a fost editat de Romelia: 28 Oct 2006, 01:39 PM