Meduza Optiuni

[Ovidiu Bufnila]

Ce ar putea fi Meduza?...o Cosmogonie Magica? Sau o Armata Periculoasa? E o fiinta a lumii sau o metafora? Meduza, uuups, ce provocare in Era Complexitatii cand totul e Valurit de la suporterii furiosii valuriti si valuritori pe stadioane si in conflicte stradale pana la Informatiile Clasificate si Demagogiile Politicienilor. Sau valuririle enigmatice din parul Bobolinei? Sau uneltirile Meduzelor Birocratice! Totul pare sa fie o Mare Meduza. Cum luptam cu ea? Cum ne salvam viata? Cum reusim sa nu devenim niste Meduze Plictisite sau Dezamagite sau pacalite sau Manipulate? E oare Meduza explicatia ultima a psihologiile abisale si a miscarilor sociale?


Acest topic a fost editat de Ovidiu Bufnila: 6 Oct 2006, 05:05 PM

[Ovidiu Bufnila]

Meduza
roman

Întunericul mi se valureste pe fată, e ca un melc, casca mi s-a încins, extratereştrii vor să-mi taie calea către râu, mă târăsc prin noroiul plin de moluşte care se valuresc şi ele, cânta o muzică ciudata moluştele astea, una dintre ele pare să se fi îndrăgostit de mine, cerul mocneşte. Cine şi-ar fi imaginat că la Boolida vom fi înfrânţi atât de ruşinos, atât de nasol, îi trimit un SMS lui Argantonia Behnonian, operatorul de serviciu, Behnonian, ticălosule, dezactivează perverşii ăştia de extratereştrii, nu pot, aşa e programul, trebuie să treci prin toate forumurile, OH, javra ce eşti, te ştiu eu, pipăi pipiţele, bulanesti câte un trabssexual, te-ai buhăit, te dai mare operator de jocuri războinice, zi drept, ai de gând să mă ucizi, nu, pentru că ai auzit că vor să mă avanseze, nu? Întunericul mi se valureste pe fată, o moluscă mi se lipeşte de fată, simt ceva ciudat, simt ceva nou. Văd altfel, parcă ar fi în infraroşu. Mă valuresc odată cu noua mea privire dincolo de Boolida, duc cu mine acest poligon virtual, Boolida, eu sunt poligonul, îmi deschid trapele şi trag semnalele de alarmă, Argantonia Behnonian coboară speriat, cere ajutoare, moluştele se valuresc strangadn spaţiu-timpul în jourul ticălosului până îl fac harcea-parcea, ce să fie, o defecţiune tehnică, OH, zice un Administrator, să iasă luptătorul afară din poligon, încerc să ies, mă zbat în clisa, clisa urla, îmi curge sângele pe gura, mă îndrept către trapa de salvare, nu e trapa e voalul unei meduze, hei, hei, nu mă aude nimeni, încet, încet sorb spaţiul şi chestia asta cu spaţiul îngrămădit în sifonul meu mă ajuta să înaintez dincolo de orizontul nostru vizibil.