Hai Sa Emigram..., ...sau nu! |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Hai Sa Emigram..., ...sau nu! |
27 Sep 2006, 08:14 AM
Mesaj
#1
|
|
From Cooca Macaii Grup: Moderator Mesaje: 7.228 Inscris: 3 March 04 Din: Pe luna Forumist Nr.: 2.443 |
Lumea (mea) ma stie, si voi ma cunoasteti, probabil, unii dintre voi, imi plac “romanismele” bune, imi place gratarul la o iarba verde (atat pt functia sa de socializare, dar si pentru “marfa” pregatita), imi place sarabatoarea de Pasti, cand ne adunam toti prietenii in targul asta amarat si uitat de lume, imi place sa merg la tara sa vorbesc cu oamenii, imi place sa beau must cu cana din “cada”, sa ii simt mirosul putin intepator, imi place sa beau lapte proaspat muls si sa imi sterg “mustatile” razand, ca in copilarie, ce mai, imi place sa fiu roman. Dar totusi…
Ma gandesc ca, de 16 ani, mare lucru nu se misca in tara asta. Si aici vorbesc dpdv al civilizatiei, al grijii fata de cetatean, al protectiei sociale a individului. In Romania iti este frica sa imbatranesti, iti este frica sa te imbolnavesti… Situatia economica, desi unii spun ca e neagra, a virat-o frumusel spre un gri deschis si, cu ceva ajutor European, se va face alba… dar, pana la roz mai este… Ce imi doresc? 1. Un loc unde sa fiu respectat pt ca respect legile (desi am tangente cu mediul de afaceri, va jur ca sunt un antitalent la spaga, prefer sa deschid proces sau sa platesc amenda decat sa spaguiesc). M-am saturat sa fiu considerat “prostul copiilor” pentru ca respect regulile… As putea sa visez ca reformez eu sistemul… Sa fim seriosi, cine se pune cu sistemul e distrus, mai devreme sau mai tarziu, daca nu are inspiratia sa cada la un compromis in timp util… 2. Un loc unde statul sa imi ofere ceva pentru banii pe care mi-i incaseaza din taxe, un sistem de asigurari de sanatate, un sistem de protectie sociala, un loc unde copiii mei sa poata studia la ce scoala vor, si sa fie apreciati pentru studiile pe care le fac. 3. Nu in ultimul rand, un loc in care viata sa nu mai fie asa stresanta, in care “apele” sa fie mai “limpezi”, sa stiu ce voi face maine, la anul, sau peste cinci ani. In Romania lucrurile se misca prea repede, si de cele mai multe ori, nu in sensul bun. 4. Un loc in care raportul bani/munca depusa sa fie unul echitabil. Parerea mea este ca, daca ai putere de munca si esti “cinci minute destept”, supravietuiesti oriunde pe planeta asta, dar…eu vreau sa imi traiesc viata, m-am saturat de calcule in fiecare zi, nu vreau numai “sa supravietuiesc”. In Romania, observatia mea este ca banii (daca nu esti baiatu’ tatii…) se fac atat de greu, incat nu iti mai ramane timp sa ii cheltuiesti pt tine, si te trezesti ca viata a trecut pe langa tine, dar tu erai prea ocupat cu calcule pt casa, masina, copil, etc. sa mai observi firele de par alb ce au inceput sa apara pe la tample… Ce variante ar fi? Cunoasteti in Romania un astfel de loc? Cunoasteti in lume un astfel de loc? Poate fi emigrarea in alta tara o solutie? Poate deveni Romania un astfel de loc in urmatorii ani? -------------------- Sometimes, the majority only means that all the fools are on the same side.
If you could reason with religious people there would be no religious people! Don't pray in my school, and I won't think in your church! Ziarul de Rimnic |
|
|
28 Sep 2006, 12:03 PM
Mesaj
#2
|
|||
Dregator Grup: Membri Mesaje: 979 Inscris: 29 August 06 Forumist Nr.: 8.611 |
Da, exista. Cu siguranta mai multe locuri. Germania e unul dintre ele. Insa vreau sa spun un lucru esential: Emigrarea de dragul emigrarii e de nerecomandat. Mai exista emigrare din disperare, dar despre aceea nu vreau sa vorbesc. Experienta locuirii intr-o tara straina este una benefica, asta e clar. Dar nu plecati din Romania fara a avea asigurat in tara destinatie un job bine platit, macar cu un salariu mediu. Nu veniti in Germania, Canada, Irlanda sau aiurea doar cu pasaportul si ceva bani, pentru ca "ma descurc eu cumva". Nu spun ca nu sunt si cazuri fericite, adevarate scenarii de film. Societatea germana, fiindca pe ea am inceput sa o cunosc, va rejecteaza pe toate canalele (cand spun "rejecteaza", ma refer inclusiv la ignoranta), daca sunteti un "ratat". Institutiile nemtesti (de stat) sunt foarte pornite spre a refuza drepturi de munca (eu ii inteleg !!!), legile sunt impotriva romanilor, deocamdata (ma refer tot la dreptul de munca), asa ca ... daca riscati munca la negru, riscati. Eu nu va recomand. Plus ca nici un functionar german nu va va vorbi o boaba de engleza sau alta limba straina (daca aveti nevoie de o informatie de la Oficiul pentru straini sau Oficiul fortei de munca). Nu ca nu ar sti, ci ca NU AU VOIE. Deci, asigurati-va ca stiti bine germana daca veniti aici. Insa, daca lucrati intr-un domeniu foarte cerut aici (IT, de exemplu), daca gasiti o firma care sa va acorde viza de munca, eu chiar va recomand sa schimbati putin contextul. Nu inainte de a calcula atent raportul venituri - cheltuieli, pentru ca, atentie, salariul spus este in general cel brut, din care nu va raman chiar j de mii de euro dupa scaderea impozitelor. Odata gasit un job bun, ai toate sansele sa iti placa aici. Adica, ti se indeplinesc toate dorintele din citatul de mai sus. Ce apreciez eu cel mai mult la societatea germana este calmul si senzatia ca lucrurile nu au cum sa scape de sub control. TOTUL, dar ABSOLUT TOTUL, este foarte bine gandit si planificat. Orice problema are rezolvare. Nu exista stres din acest punct de vedere. Lumea (pare) relaxata si, cu siguranta, este mult mai relaxata ca in RO. Muncesc ca sa traiasca si nu invers. Celularele de serviciu sunt inchise la terminarea programului. Foarte repede devii si tu perfectionist, si asta nu din snobism, ci pentru ca a te obisnui cu binele e ceva rapid si normal. Asa incat, cand te duci in Romania si vezi lucruri care te dor sau care te revolta la maximum, nu ai cum sa taci (si devii deodata "snobul care nu mai stie de unde a plecat"). Bineinteles ca, pentru a avea toate acestea, trebuie sa dai ceva in schimb: "micii" de acasa, sarmalele, prietenii buni, "mirosul ierbii", cum spunea Cla si toate nimicurile care iti faceau acolo placere (abia acum realizezi). Si atunci, ajungi la o rascruce: ce conteaza mai mult sa am ? Iti vei da singur raspunsul. In ce ma priveste, am venit aici cu gandul de a ramane doar un an. Am ramas 2. Probabil voi ramane 3. Si apoi, ma voi decide daca (si cat) voi ramane. Mi-e dor de Romania, in special de oamenii de acolo, de familie, de mici amanunte care imi lipsesc. Insa accept acest pret, pentru ca am gasit, in sfarsit, un loc unde sa ma simt relaxata si sa simt ca tot ceea ce fac are un scop, m-am redescoperit si, ce e cel mai important, simt ca fiecare il respecta pe fiecare. Asta m-a determinat sa plec din Romania. Inca mai stau aici. Acum, pentru ceva timp, aceasta e casa mea. Si imi place. Dar am gandit mult pana sa fac pasul asta si nu l-am facut decat in anumite conditii. Noi, romanii, in fond, nu suntem sclavii nimanui. -------------------- Oamenii se impart in doua categorii: cei care impart oamenii in doua categorii si cei care n-o fac.
|
||
|
|||
Versiune Text-Only | Data este acum: 29 April 2024 - 04:28 PM |