Tema Nr. 4: O Noua Imagine, Septembrie - Octombrie Optiuni

[denise]

Scuze pentru intarziere, dar am constatat ca mi-a "furat" Mihai subiectul. Pregatisem o imagine careia i se potrivea perfect titlul "Binecuvantati animalele si copiii". Asa ca voi recurge la 'rezerva':



Procedura o cunoasteti deja: orice va sugereaza aceasta imagine, lucrari literare de orice tip, doar doua conditii: sa fie originale si sa va faca placere sa le scrieti. Se poate participa cu mai multe creatii trimise pentru aceeasi tema.

Materialele pot fi trimise pana pe data de 18 octombrie 2006.

Va doresc inspiratie si succes!


(Intrebarile sunt asteptate in cadrul acestui topic: http://www.hanuancutei.com/forum/content/Creatii-pe-o-Tema-Data/7832/http-www-hanuancutei-com-forum-index-php-showtopic-7832/ )

Acest topic a fost editat de Mihai: 10 Oct 2006, 03:42 PM

[Kristin]

Niciodata toamna...

Tuturor Phoenix-ilor

Motto: Umbrele suntem noi, sau trecatori prin viata noastra, sau proiectii ale sufletelor necunoscute inca....

Numai frunzele de hartie de pergament ii aminteau ca e toamna deja. Era mereu mult prea absorbita de gandurile ei, ca sa observe tonurile de rosu ce se proiectau pe cerul de un albastru stralucitor... inca. Insa, atunci cand pantofii striveau sufletul frunzelor, se trezea pentru o secunda pentru ca auzea durerea acestora.

Si atunci privea inapoi, pentru ca resimtea in fiinta ei fiecare strigat de disperare al frunzelor. In fond, era si ea o frunza purtata de vant si nu se putea uneori impotrivi valsului neregulat al toamnei.

Cazuse si ea pe un trotuar, intr-un parc, intr-un octombrie tarziu, si fusese calcata de pantofii atator trecatori....


Divortul fusese dureros. Tinuse la el. Il iubise. Insa "voi fi mereu aproape, sa te ascult" se dovedise doar un refren care isi pierduse valabilitatea. "Nepotrivire de caracter" a fost verdictul dur, "legal", apasat de un colt de stilou pe o foaie alba intr-o sala comuna de tribunal. Macar despartirea ar fi vrut sa se petreaca in alt decor, daca viata se desfasurase doar intre niste ziduri de piatra. Asta avea sa realizeze mai tarziu.
Nuntile au loc mereu in sali fastuoase, chiar in natura, in fata altarelor infasurate in flori proaspete.. De ce divortul nu ar putea sa se desfasoare tot pe o pajiste ? Astfel, ruptura nu ar mai fi asa de dureroasa...

Din acea zi nu il mai vazuse. De atunci, isi cauta linistea si nu si-o putea gasi. Amintirile o vizitau mereu si o copleseau. Arsese toate pozele, toate scrisorile de la el, stersese toate e-mailurile... in speranta ca va uita si ce fusese bun, si ce fusese rau.

Isi amintea ziua cand l-a cunoscut. Era cel mai frumos dintre toti barbatii de la petrecere. S-a indragostit de el din prima clipa. A crezut in vorbele lui, a sperat, a fost cea mai fericita. Peste 2 luni se mutasera impreuna, peste 4 luni erau casatoriti.

Totul a fost frumos, pana in acea zi, in care el a venit acasa si i-a spus sec: "Ma mut. Am pe altcineva. Masina ti-o dau tie." Atunci si-a dat seama ca nu l-a cunoscut niciodata cu adevarat. Nu stia decat ca domina lumea prin frumusetea lui fizica. De asta era sigura.
Casnicia lor nu fusese decat o minciuna. Doi oameni frumosi care ieseau la promenada si atat.

In zadar prietenii apropiati incercau sa o ajute. Ii indepartase de ea, le retezase toate intentiile de a o ajuta si de a o scoate din starea asta de cadere. Incet, incet, telefonul a inceput sa nu mai sune. Cateodata, suna totusi telefonul si atunci tresarea. Insa era doar cineva care gresise numarul sau robotul de la compania telefonica ce ii amintea ca a uitat sa plateasca iar factura... Adevarul e ca uita mereu sa plateasca telefonul pentru ca nu il mai folosea.

La job era ca o umbra discreta care isi facea treaba si atat. Mereu cu castile pe urechi, ascultand muzica, nu auzea pe nimeni. Mereu cu ochii in calculator, la tabelele in Excel interminabile, nu vedea pe nimeni. Mergea ca un robot, pe acelasi drum, in fiecare dimineata. Se intorcea pe acelasi drum, insa la intoarcere isi cumpara nelipsitul pachet de tigari la care primea rest o guma de mestecat, deoarece niciodata vanzatoarea care ii zambea politicos nu avea monede potrivite. Era singurul zambet de care avea parte zilnic.

Noptile erau reci, chiar daca anotimpurile se succedau cu repeziciune si uneori era vara.

Isi verifica e-mailul mai mult din reflex. Citea mereu stirile, care o mai faceau sa uite de starea in care se afla. Primea zeci de e-mailuri spam, zeci de reclame carora antivirusul nu voia sa le vina de hac.

De obicei, le stergea fara sa citeasca macar titlul. Insa in acea seara, la acea ora tarzie, a gasit un titlu interesant: "Niciodata toamna...." Era un site literar. Iar ei ii placea sa scrie - scrisul devenise singurul ei refugiu.

Mai mult in gluma, a dat un click si a descoperit o lume chiar primitoare. Pentru prima data dupa mult timp, ceea ce citea o facea sa zambeasca. Treptat, aceea a devenit lumea ei. A doua zi dimineata, a cautat aparatul foto pe care nu il mai folosise de ani intregi si, in drumul obisnuit spre serviciu, a inceput sa fotografieze frunze, oameni, cladiri, strazi... tot ce pana acum ignorase. Si asta, doar pentru ca fotografiile postate de acei oameni necunoscuti pe acel site ii amintisera ca mai exista si altceva decat cafeaua de dimineata, scrumiera prea incapatoare pentru o singura tigara, drumul spre serviciu, Excel-urile si somnul de "evadare".

Cand vedea acasa atatea culori si expresii in picturile numite "fotografii", zambea. Incepuse sa re-invete sa zambeasca. Si nu zambea singura, ci impreuna cu acei oameni necunoscuti, cu acele umbre fara chip, care insa se ofereau sa o ajute sa se ridice.

Din toate acele umbre, era una care incet-incet ii captase atentia. Era convinsa, pana nu demult, ca toti barbatii sunt la fel - fara suflet - forme ambalate exceptional, insa fara continut. Insa EL era altfel. L-a studiat 2 ani, i-a disecat trairile, vorbele, starile de nervi, reactiile, zambetele virtuale si a ajuns la concluzia ca e frumos. Mai frumos decat fosta ei iubire. Nu il vazuse niciodata, dar ii placea si traia cu umbra lui, in fiecare dimineata, in fiecare seara sau, mai nou, printre ferestre de Excel.

Discutau mult, era chiar distractiv si nu implica riscuri. Ea NU mai era in stare sa se indragosteasca. Asta si-a repetat-o ani intregi. Stia sigur asta... a stiut sigur asta.. pana in acea noapte, cand l-a visat. Nu avea chip, dar pentru prima data se simtea in siguranta cu el.

Dimineata, a scris un mesaj, a primit un raspuns, apoi ... a folosit, pentru prima data dupa ani intregi, telefonul.

Cand i-a auzit vocea, a stiut ca nu mai poate trai fara el.


A intarziat la serviciu pentru ca a fotografiat frunze maro, galbene, rosii, verzi, cerul albastru, o cana de cafea bauta pe jumatate, la o terasa, umbre... printre care a LUI...

Niciodata toamna nu a fost mai frumoasa, si-a spus, zambind. Pentru luna octombrie, era inca multa verdeata in parc. Oare asa fusese si anul trecut ?

Si, pentru prima oara dupa mult timp, a cumparat doua pachete de tigari. Stia ca va fi o noapte lunga... si ca scrumiera va deveni prea mica.

Acest topic a fost editat de Kristin: 9 Oct 2006, 10:47 AM