Tema Nr. 4: O Noua Imagine, Septembrie - Octombrie Optiuni

[denise]

Scuze pentru intarziere, dar am constatat ca mi-a "furat" Mihai subiectul. Pregatisem o imagine careia i se potrivea perfect titlul "Binecuvantati animalele si copiii". Asa ca voi recurge la 'rezerva':



Procedura o cunoasteti deja: orice va sugereaza aceasta imagine, lucrari literare de orice tip, doar doua conditii: sa fie originale si sa va faca placere sa le scrieti. Se poate participa cu mai multe creatii trimise pentru aceeasi tema.

Materialele pot fi trimise pana pe data de 18 octombrie 2006.

Va doresc inspiratie si succes!


(Intrebarile sunt asteptate in cadrul acestui topic: http://www.hanuancutei.com/forum/content/Creatii-pe-o-Tema-Data/7832/http-www-hanuancutei-com-forum-index-php-showtopic-7832/ )

Acest topic a fost editat de Mihai: 10 Oct 2006, 03:42 PM

[amintiri]

Nu ma pricep sa scriu, dar imi place sa incerc.


Apropiati...

Langa noi, umbre ascunse in cutiute inguste, suprapuse simetric, isi traiesc viata suflete necunoscute. Si totusi, uneori, sunt atat de apropiati incat, fara sa vrei, esti invitat in intimitatea lor.

Blocurile se intalneau usor la ultimul etaj, al patrulea. Doi colosi (ma rog, nu chiar) ce isi atingeau fruntile grele si colturoase… atat de mica parea distanta ce ne despartea de vecinul de vis a vis, un tanar, probabil student, ras in cap, amator permanent de internet (asa banuiam), desi nu m-am intins niciodata pana intr-acolo incat sa observ ce facea zilnic in fata calculatorului. Am aflat ca avea o prietena – cu care impartea camera - intr-o noapte cand am auzit o voce feminina tipand. Greu de explicat… la fiecare cateva cuvinte mai adauga unul ce necesita cenzura. Dupa cateva momente de cearta aprinsa si expresii extrem de colorate, fata se hotaraste brusc sa plece… oriunde, chiar si in strada numai sa plece. Am tresarit cand l-am auzit pe el la scurt timp urland, jumatate aplecat peste fereastra, incercand disperat un apel pe mobil. “Unde s-o fi dus, asta daca bea o bere isi pierde mintile. N-o mai las… >”*&%...” ii spunea unui prieten, martor impasibil la eveniment. Apoi a iesit precipitat sa o caute in noapte, cine stie pe unde sau poate doar la coltul blocului. Numai glasuri stinse se mai auzeau acum. Imaginatia imi spunea (sau poate chiar asa fost) ca a gasit-o, a prins-o de maini, i-a strigat sa inceteze criza asta fara sens, apoi a strans-o puternic in brate pana s-a calmat. Intr-un final s-au intors si am rasuflat usurati. Deznodamant fericit si neasteptat, pentru ca nu imi inchipuiam ca el, baiatul dur, tatuat pe brat si care rosteste un anume cuvand o data la trei secunde, poate fi ingrijorat de plecarea nesabuita a iubitei.
Cateodata ne “invita” sa ascultam muzica sa preferata, nu chiar cea mai rea, dar poate cam tare si nu se sfia sa lase transperantele la o parte, desi in lumina puternica puteai vedea foarte clar fiecare miscare, daca se uitau la televizor sau aveau invitati... aproape orice. Pe de cealalta parte ne ascundeam... asa speram.


Isi apropiase fruntea de a mea atingand-o si ma privea zambind... Gest odihnitor si cald.


La o distanta considerabila, in blocul vizibil de pe cealalata latura, familia F. (asa sa ii zicem) isi fierbea neincetat secretele… Nu stim exact ce facea doamna, dar in permanenta, chiar si in zilele caniculare, robotea in bucatarie. Au fost emise mai multe ipoteze: era foarte gospodina; prepara ceva pentru un magazin de dulciuri, afacere de familie; o mica industrie de… figurine de ceara... nu stim. Sotul parea ca o asista din cand in cand, dar fara prea mare convingere. Si de ei ne ascundeam, desi mai degraba as fi fost tentata sa ii spun buna dimineata la micul dejun, ca oricum imparteam bucataria.


Spalatul vaselor poate fi “dificil”..., daca bratele lui te inconjoara si ii simti respiratia pe obraz.


Pana aici nimic iesit din comun. Vrei sau nu vrei vecinii ti-au intrat in casa fara sa-ti ceara permisiunea si le-ai cunoscut o farama de viata, iar daca tratezi problema cu putin umor si intelegere nu te mai simti jenat, insa ce a urmat a fost cu totul neasteptat… In miezul noptii, chiar asa!, o silueta feminina, la un etaj doua mai jos, intr-o vestimentatie originala… adica nimic, in bezna aproape totala, dar nu desavarsita, isi intindea cateva rufe, agale si aparent fara pudori. Parea tanara dar nu foarte si cu siguranta se credea singura si invizibila. Caldura verii purta vina pentru momentul sau de libertate, vina noastra era dorinta de a deschide larg fereastra si a privi orasul de la inaltime, sperand intr-o adiere racoroasa a vantului prin par… La intervale neregulate de timp, dar intotdeauna in intuneric, clopoteii agatati de funia rufelor ne vesteau ca este in apropiere sau aparea pe nepregatite si ramaneam incremeniti, temandu-ne sa nu fim acuzati fara vina de indiscretie, pana cand doamna cea misterioasa a aparut infasurata sumar intr-o panza usoara.


Intr-o seara, unica, blocul nostru a urcat atat de aproape de cer incat, de la fereastra, ii puteam mangaia constelatiile...

Acest topic a fost editat de amintiri: 7 Oct 2006, 07:49 PM