Sanâtana Dharma, Tradiţia Primordială Optiuni

[shapeshifter]

Noţiunea ,,Sanâtana Dharma” nu are echivalent exact în Occident, deoarece nu există termeni exacţi de echivalare a acestei noţiuni. Dar probabil cea mai apropiată tălmăcire ar fi ,,Sophia Perennis”.
Cei care au studiat metafizica orientală au recunoscut în Sanâtana Dharma învăţătura spirituală primordială a omenirii, o învăţătură capabilă să arunce o lumină şi să ilumineze esenţa oricărei alte Tradiţii. Sanâtana Dharma înseamnă Tradiţia Primordială. Unii au tradus SANÂTANA DHARMA prin ,,Legea Eternă” dar această traducere naşte confuzii deoarece ,,Lege” aici ar trebui să trimită la acea Ordine Cerească, Universală şi nu la conceptul de lege făcută de om. Pe de altă parte nici cuvântul ,,etern” nu este prea fericit ales, deoarece eternitatea aici ar trebui înţeleasă ca ceva ce subzistă fiecărei Manvantara (durata manifestării unei umanităţi terestre).

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 11 Sep 2006, 04:31 PM

[shapeshifter]

Odin este în corespondenţă cu planeta Mercur. De la Wotan-Odin provine engl. wednesday (ziua lui Wodan), miercuri fiind ziua lui Mercur şi mijlocul săptămânii de unde germ. Mittwoch. De aici se vede rolul de mijlocitor al lui Hermes-Mercur, Fecioara fiind în casa zodiacală a planetei Mercur.
Şekinah este în corespondenţă cu Fecioara Maria ca şi cu Şakti, Şekinah este în raport direct cu Cristos. Şakti, ca şi Şekinah, sălăşluieşte simbolic în inimă, iar ca putere interioară este şarpele Kundalini corespunzând şarpelui lui Asklepios (fiul lui Apollo sau al lui Hermes) şi şarpelui benefic al lui Hermes însuşi.
Şakti este Maya ca putere divină, şi adesea ea este o emblemă a Înţelepciunii (Sophia), Maya fiind celesta mamă a lui Avatâra (ex. Cristos, Buddha, Hermes, etc). Mama lui Buddha Şakya-Muni se numea Maya-Devi, a lui Hermes - pleiada Maia, fecioară vizitată de Zeus. Hermes a fost conceput în "bezna nopţii" într-o peşteră întunecoasă a muntelui Kyllene din Arcadia. Arcadia fiind "tărâmul sacru", centrul spiritual iar muntele Kyllene reprezintă Axa Lumii. Astfel, Hermes se naşte ca şi Cristos în peşteră, naştere tipic avatârică, peştera reprezentând Cosmosul dar şi centrul spiritual retras din vârful muntelui în străfundurile sale. Şi Zalmoxis s-a retras în peştera muntelui sacru Kogaion.
Hermes a fost conceput la "miezul nopţii" adică în Tenebrele supraluminoase, corespunzând solstiţiului de iarnă şi Polului. Hermes se naşte "în zori" prevestind lumea nouă ce se va naşte odată cu el şi datorită lui. Abia născut, Hermes îşi pune în gând să fure turma sacră a lui Apollo, zeul luminii spirituale, Soarele principial al iniţierii. Această hoţie se regăseşte identic în Veda, în basmele româneşti şi simbolizează dpdv prakritian, răpirea Luminii manifestării, dizolvarea lumescului, ocultarea Cunoaşterii. Gestul de răpire a vacilor lui Apollo semnifică răpirea luminii manifestării dar şi transferul de putere de la Apollo la Hermes, mai exact fiind vorba despre o "investitură", Homer spunând că Hermes a furat turma tocmai pentru a fi recunoscut egalul zeilor. Hermes ca avatâra, renovează lumea, adică o distruge (ascunderea vacilor) şi o produce din nou (eliberarea vacilor, Hermes însuşi devenind păstorul lor).
Isus Cristos a fost ceea ce tradiţia hindusă numeşte AVATÂRA adică un salvator, un mântuitor, coborât în lume pentru a reinstaura tradiţia adevărată şi a regenera omenirea decăzută. El a apărut aici jos, ca trimis, ca so divin, a suferit jertfa iniţiatică şi s-a înălţat la ceruri, ritualul dacic al solului având o noimă asemănătoare.
Hermes este mesagerul zeilor, trimisul lor, ca şi Nabu, zeul babilonian, regent al planetei Mercur, scribul divin, zeul revelaţiei divine. Nabu este şi el un avatâra pentru tradiţia chaldeeană, Nabu însemnând şi "Vestitorul", sens apropiat de al lui Hermes care înseamnă mesager al zeilor. Nabu şi Hermes sunt intermediari divini, îngeri, influenţele celeste ce fac legătura dintre cer şi pământ şi domină lumea intermediară (Văzduhul). Nabu şi Hermes corespund lui Buddhi (din trad. hindusă), Inteligenţa informală dar mai ales lui Buddha, Înţeleptul, emblema planetei Mercur la hinduşi, şi sunt echivalenţi cu Odin, zeul iniţierii în trad. scandinavă şi cu Zalmoxis, considerat ca daimon, zeu intermediar.

Meister Eckart:
"Maica Domnului, înainte de a fi devenit Mamă de Dzeu în UMANITATEA SA, a fost Mamă de Dzeu în DIVINITATEA SA, şi naşterea care i-a dat-o în divinitatea sa este figurată prin naşterea pe care Dzeu a avut-o în ea ca om."

Tot Echkart : "Naşterea lui Hristos dintr-o Marie spirituală l-a bucurat mai mult decât cea dintr-o Marie trupească."

În Evanghelia după Filip se spune:
"Adam s-a născut din 2 fecioare, din spirit şi din fecioara pământ. De aceea Hristos s-a născut din o [unică] fecioară, ca să rectifice căderea petrecută la început"

Marea Faţă (analoagă cu Maria Mare) e Faţa Ascunsă, Ain, NeFiinţa (Ain), Dzeul ca Fiinţă încă nemanifestată şi corespunde în Kabbala primelor 3 sephiroth: Kether, Hochma şi Bina. Celelalte 7 sephiroth formează Mica Faţă (analoagă cu Maria Mică).
Cele 3 Marii (Maria Iacobea, Maria Salomea, Maria Magdalena) împreună cu Lazăr, Marta, Maximinus şi Sidonius au fost abandonaţi în barcă, barca a ajuns la gurile Ronulu. De acolo Maria Magdalena şi ceilalţi au răspândit Evanghelia în Galia (sudul Franţei). Celelalte 2 Marii: Iacobea şi Salomea au rămas însă pe malul mării unde a ajuns barca, azi acest loc se numeşte Saintes-Maries-de-la-Mer. În acest loc s-a construit pe locul unui templu antic, biserica dedicată Fecioarei Maria.
Dpdv istoric nu se ştie exact cine au fost cele 2 Marii. Maria Iacobea se consideră a fi când Maria, nevasta lui Cleopa şi sora Fecioarei, când mama lui Iacov şi Iose, când simplu mama lui Iacov, de unde numele de Iacobea. Salomea se presupune că a fost nevasta lui Zevedei şi mama lui Ioan şi Iacov. La plecarea în "exil" se spune că o fecioară neagră Sara, s-a rugat să fie luată şi ea în barcă şi folosind pelerina Salomeii ca punte, ea a umblat, precum Hristos, pe ape, de la ţărm la barcă. O altă variantă consideră că Sara a fost servitoarea celor 2 Marii, Iacobea şi Salomea. Sara este "roabă" numai dpdv spiritual, iar Sara înseamnă "prinţesă", ea este Fecioara neagră. Azi Sara este patroana ţiganilor.
Biserica contruită acolo pe malul mării (Saintes-Maries-de-la-Mer ) are 3 altare suprapuse, corespunzătoare celor 3 Lumi, celor 3 Marii: 1.Sara-Fecioara Maria (Fecioara neagră). 2. Maria Iacobea. 3. Maria Salomea. Acolo se află într-o nişă şi moaştele acestora din urmă. Dar dpdv al simbolismului sacru nu există decât una şi aceeaşi Fecioară. Fecioara neagră este analoaga exactă a Prakritiei din tradiţia hindusă.
Cele 3 Marii corespund pe rând cu: Sfântei Marie Mare, Sf. Marie Mică şi Maicii Domnului. Sf. Marie Mare este în legătură cu Adormirea Maicii Domnului (15 aug), Sf. Marie Mică e în legătură cu naşterea Maicii Domnului (8 sept) dar dpdv al simbolismului sacru se referă la aceeaşi Marie, Sf. Fecioară, mama lui Hristos.
În Evanghelia după Filip scrie:
"Erau întotdeuana 3 care îl însoţeau pe Domnul. Maria, mama sa, şi sora ei [lui] şi Magdalena, cea care a fost NUMITĂ tovarăşa lui. Sora lui şi mama lui şi tovarăşa lui fiecare era Maria."
Aici e vorba de fapt despre o învăţătură ezoterică, mama, sora şi soţia sunt numai aspecte ale Fecioarei divine. Neofitul din basm de exemplu trebuie să parcurgă o cale iniţiatică, la sfârşit având loc nunta. Orice avatara trebuie şi el să parcurgă o cale iniţiatică. În scrierile tradiţionale, incestul e doar o aparenţă.

Cine întră în biserica de la „Saintes-Maries-de-la-Mer” vede nu un altar ci trei altare suprapuse. Sunt trei altare rânduite pe verticală, marcând simbolic cele Trei Lumi (Cerul, Văzduhul, Pământul). Altarul din mijloc, adică cel de la nivelul pământului, are alături statuia Fecioarei Maria, sus de tot se găseşte o nişă cu o raclă conţinând moaştele Sfintelor Marii, şi sugerând altarul superior. Jos, în cripta subterană, se află un altar foarte vechi, având alături statuia neagră a Sarei. Astfel se regăsesc simbolic "luminile" celor 3 Lumi. Cripta subterană a Sarei şi culoarea neagră ar putea sugera că e vorba doar de domeniul Prakritiei (Materia Prima). Dar, de fapt e vorba şi de centrul spiritual subteran şi de Tenebrele supra-luminoase (despre care vorbeşte şi Dionisie Areopagitul). Sara este de fapt "faţa neagră" a Fecioarei Maria şi ea se identifică subtil cu ea. Cele trei altare, deci cele Trei Lumi, sunt în directă asociaţie cu cele Trei Marii: Sara-Sf. FecioarăMaria, Maria Iacobea, Maria Salomea.

Simbolismul celor 2 "nopţi" extreme (infernală şi supernală) e foarte profund: una trebuie înţeleasă ca tenebre inferioare, malefice, ca haos (nu în sens de dezordine ci de indiferenţiere a lui Prakriti), cealaltă ca Tenebre superioare ale nemanifestării. Noaptea haosului (noaptea infernală) se referă la indiferenţierea "materială" (punct de vedere prakritian), ca un reflex pe dos al indiferenţierii principiale (puncte de vedere puruşan) a nemanifestării, a nopţii supernale. Această noapte şi indistincţie haotică, aplicată totalităţii manifestării universale, este tocmai aceea a Prakritiei, polul matern identic cu materia prima a doctrinelor cosmologice antice occidentale, şi desemnează starea de potenţialitate pură, imagine reflectată pe dos a stării principiale (puruşane) a posibilităţilor nemanifestate. "Fecioara neagră" a tradiţiei creştine este Prakriti ("Pământul" din tradiţia extrem-orientală), dar aceasta în contextul Marii Triade în care Sf. Duh reprezintă Activitatea divină a lui Puruşa ("Cerul"), iar Hristos este Omul Universal, Mediator între Cer şi Pământ. Principiul îşi face simţită prezenţa prin "energia" sa (şakti) ce este feminină în raport cu el şi îi este inerentă, simbolizând Activitatea sa, deşi el (Principiul) este fără-lucrare (wu-wei în tradiţia extrem-orientală). Şakti este Fecioara divină, Sofia din tradiţia creştină ortodoxă, Madonna Intelligenza ca ţel al realizării spirituale. Şakti este "norul cel negru", Fecioara neagră ca Regină celestă care, prin activitatea de prezenţă a trăznetului principial, produce influenţele spirituale. Aceste influenţe spirituale coboară asupra Prakritiei, reprezentând Activitatea divină a lui Puruşa în urma căreia Prakriti iese din indiferenţiere şi produce manifestarea universală. Prakriti este proiecţia Şaktiei (care este inerentă lui Brahma sau Principiului suprem, Şakti situându-se la un nivel incomparabil mai înalt decât cel al Prakritiei) în plan inferior. Cu alte cuvinte "Fecioara neagră" este în acelaşi timp Şakti şi Prakriti. Prakriti nu este decât un reflex al Şaktiei în ordinul "cosmologic" a Activităţii divine (Şakti). Suprema Activitate se reflectă în pura pasivitate şi "atotputernicia" principială (puruşană) în potenţialitatea din materia prima (Prakriti). Şakti, ca "artă" divină ce sălăşluieşte în Principiu, se identifică de asemenea cu "Înţelepciunea", Sophia, şi în acest caz, ea este mama Avatâra-ului. Nici Iisus nu face excepţia de la această "regulă". Ca un amănunt: numele lunii mai provine de la Maia, mama lui Hermes, căreia îi era consacrată aceasră lună, în creştinism luna mai a devenit "luna Mariei", printr-o asimilare, ce nu este doar fonetică, între Maria şi Maia.



Acest topic a fost editat de shapeshifter: 23 Oct 2007, 04:15 PM