HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!
Haine Dama designer roman

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

> Dezbateri Filosofie

Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.

> Eurofonia Victorioasa, apropo de francofonie
vitalic sprincea...
mesaj 17 Mar 2006, 08:55 PM
Mesaj #1


Vataf
***

Grup: Membri
Mesaje: 181
Inscris: 4 August 04
Din: chisinau
Forumist Nr.: 4.185



Eurofonia victorioasa
Aparatorii limbii franceze stiu oare ca exista milioane de oameni in lume care privesc cu suspiciune, ironie sau chiar iritare afirmatiile patetice care incearca sa ne convinga de situatia critica, chiar disperata, a limbii lui Moliere? Vai, nu! Sa ne plasam insa, pe un moment, in tabara scepticilor. S-a modificat cumva tabloul? Ofera cumva o analiza mai calma a situatiei lingvistice a lumii? Totul indica un triumf absolut al eurofoniei, miscare ce a debutat odata cu descoperirea Americii in secolul al XV-lea si care atinge apogeul astazi. Miscare in cadrul careia limba franceza isi dezvaluie pe deplin locul incepand cu secolul XVIII, azi pe locul trei dupa engleza si spaniola. O pozitie care nu se justifica prin numarul foarte modest al indivizilor avand franceza drept limba materna sau limba de comunicare. Din acest motiv avem tot dreptul de a formula intrebarea: cine dintre noi poate cita un autor tamil? Titlul unui roman in hindi sau a unei piese de teatru in indoneziana? Statul Tamil Nadu (India) are o populatie aproape egala cu a Frantei (60 milioane locuitori) si o limba si literatura mult mai veche decat cea franceza. Cat despre Indonezia, aceasta numara aproximativ 200 milioane locuitori, o limba tot atat de veche (Malay), o literatura infloritoare pe care juriul Premiului Nobel, generos pentru operele eurofone, o ignora complet. Nu mai vorbesc de amharica (Etiopia), limba khmer, filipina, suahili si alte limbi ale carei literaturi nu le cunoaste nimeni. Dar, ni se va obiecta, lumea araba, China, India si Japonia scapa acestei dominatii. O asemenea obiectie vine si de la o eroare de perspectiva: literaturile araba, japoneza si chineza sunt cunoscute, apreciate si bine vazute in Vest pentru ca au suferit revizuiri serioase si s-au incadrat in si conformat cu genurile literare occidentale alegand dintre ele, romanul, in detrimentul manierelor de scriitura ale culturilor respective. Aceste culturi (e vorba in special de literaturile tamula, hindi sau indoneziana) s-au pastrat si dezvoltat prin explorarea unei literaturi autohtone pe care nu au scos-o niciodata de vanzare pe pia-a internationala.
Eurofonia este in acest caz o chestiune de limba (langue) si vorbire, grai (langage). Engleza, spaniola sau franceza nu domina singure lumea, la fel ele impun propria maniera de gandire a lumii si de scriitura. Modelul romanesc eurofon (in mutatiile sale balzaciene, joyciene, faulkneriene sau garcia-marqueziene) este un imperativ categoric pentru orice scriitor non-eurofon care se doreste a fi citit in afara tarii sale. Africa neagra, zisa „francofona” nu este decat cazul limita si in acelasi timp, cel mai tragic. Unde s-au pierdut frumoasele epopei mandigue? Poezia fula (peule – Africa de Vest)? Poemele bantuse? Desigur ca nu in operele francofone ce ne sunt oferite spre lecturare de o jumatate de secol incoace.
Dar, vorbind despre o eurofonie dominanta trebuie sa amintesc si o eurofonie dominata. In inima Occidentului, limbi si viziuni ale lumii (weltanschauung-uri) care sunt limitate, inabusite si reduse la tacere. Care cititor mediu francez cunoaste numele lui Max Roquette si stie ca el a construit una din cele mai bune opere ale literaturii franceze a secolului XX? El a facut „marea greseala” de a scrie in occitana. Cine cunoaste romanele magnifice ale lui Marcu Biancarelli, a carui unica „eroare” a fost de a scrie in limba sa materna, corsicana? Personal, am avut sansa inedita de a putea naviga intre non-eurofonie si eurofonia dominanta din motivul ca am scris cinci carti in creola inainte de a trece la franceza. In 1991 am publicat un roman intitulat „Fecioara Marii reintoarceri” (sper ca am tradus corect, titlul original era „La Vierge du Grand Retour” ), acelasi an, in care Ghjiacumu Thiers, alt mare romancier corsican, dezvolta in lucrarea sa „A Madonna di barca” aceeasi tema ca a mea: dupa al doilea razboi mondial o statuie a fecioarei a fost plimbata de-a lungul si de-a latul tarii, prin regiuni ca Corsica si Antilele, fiind considerata aducatoare de fericire si prosperitate pentru „putinul” pe care scumpii enoriasi (paroissiens) il ofereau usor: bijuterii, bani si alte obiecte pretioase. Rezultatul „curselor”: cartea mea a beneficiat de 7 recenzii in mari reviste pariziene, cea a lui Thiers – niciuna, pana la momentul in care autorul s-a autotradus in franceza un an mai tarziu.
Deci, domnilor francofoni, francofonisti, francofonizatori si alti francofonizori, abandonati pentru un moment odihna si priviti vasta noastra lume, unde se gasesc alte 5894 limbi, mai amenintate de pericolul disparitiei decat franceza. Dar este adevarat ca noi iubim aceasta limba jalnica a lui Moliere, Mohammed, Mamadou sau Ming!
Raphael Confiant


Les defenseurs du francais
savent-ils qu’il y a des centaines
de millions de gens a
travers le monde qui observent
d’un oeil incredule, teinte d’ironie
ou d’irritation, le vaste
pathos qu’ils mettent en oeuvre
pour tenter de nous convaincre
de la situation critique, sinon
desesperee, de la langue de
Moliere ? Helas, non ! Placonsnous
donc un court instant du
cote des incredules. Que constatent-
ils ? Que leur revele un examen
a froid et honnete de la
situation linguistique du monde
? Tout betement le triomphe
absolu de l’europhonie, mouvement
qui a debute avec la decouverte
des Ameriques au XVe siecle
et qui atteint son apogee
aujourd’hui. Mouvement dans
lequel la langue francaise trouve
pleinement sa place, certes pas la
premiere comme au XVIIIe siecle,
mais tout de meme en troisieme
position apres l’anglais et l’espagnol.
Une position que ne justifie
absolument pas le nombre
somme toute modeste de locuteurs
ayant le francais comme
langue maternelle ou premiere.
Car allons droit au fait : qui
parmi nous peut citer le nom
d’un auteur tamoul ? le titre d’un
roman en hindi ou d’une piece de
theatre en indonesien ? Le Tamil
Nadu comporte pourtant une
population quasi egale a celle de
la France (60 millions d’habitants)
et dispose d’une langue et
d’une litterature considerablement
plus anciennes que ses alter
ego francais. Quant a l’Indonesie,
elle compte 200 millions d’habitants,
une langue egalement
ancienne (le malais, en fait), une
litterature brillante que les jures
du prix Nobel, generaux en chef
de l’europhonie, ignorent superbement.
Et je ne parle meme pas
de l’amharique (Ethiopie), du
khmer, du philippin, du nahuatl
(Mexique), du swahili et de tant
d’autres langues dont personne
ne connaitra jamais la litterature.
Mais, dira-t-on, le monde arabe,
la Chine et le Japon echappent
a cette domination ! C’est
qu’elle n’est donc pas si totale
que cela. La encore, il s’agit
d’une erreur d’appreciation : les
litteratures arabe, chinoise et
japonaise sont connues, appreciees
et celebrees en Occident
pour autant qu’elles ont signe
leur reddition face aux genres litteraires
occidentaux, faisant
meme allegeance au principal
d’entre eux, le roman, au detriment
des manieres d’ecrire propres
a leurs cultures respectives.
Elles auraient persiste, comme
les litteratures tamoule, hindi ou
indonesienne, dans l’exploration
d’une litterarite autochtone qu’elles
n’auraient jamais « perce »
sur le marche international.
Affaire de langage
L’europhonie est donc a la fois
affaire de langue et affaire de langage.
L’anglais, l’espagnol ou le
francais ne dominent pas seulement
le monde en tant que langues
mais aussi et surtout parce
qu’elles imposent leur propre
maniere de penser le monde et
de l’ecrire. Le modele romanesque
europhone (dans ses declinaisons
balzacienne, joycienne,
faulknerienne, neo-romanesque
ou garcia-marquezienne) est un
imperatif categorique pour tout
ecrivain non europhone qui desire
etre lu hors de son pays. L’Afrique
noire dite « francophone »
en est l’exemple le plus criant et
le plus tragique. Ou sont passees
les belles epopees mandingues ?
la poesie peule ? les recitatifs bantous
? Pas dans les oeuvres francophones
qui nous sont donnees
a lire depuis un demi-siecle en
tout cas.
Mais, si j’ai parle d’europhonie
triomphante, c’est qu’il existe
une europhonie dominee. Au
coeur meme de l’Occident, des
langues et des visions du monde
sont baillonnees, etouffees, reduites
a neant. Quel lecteur francais
moyen connait le nom de Max
Rouquette et sait qu’il a construit
l’une des oeuvres les plus accomplies
de la litterature hexagonale
du XXe siecle ? Il avait, certes,
l’immense tort d’avoir ecrit en
occitan. Qui connait les romans
magnifiques de Marcu Biancarelli
dont le grand defaut est d’user
de sa langue maternelle, le corse
? J’ai, pour ma part, la chance
inouie d’avoir pu naviguer entre
la non-europhonie et l’europhonie
triomphante puisque j’ai ecrit
cinq livres en creole avant de passer
au francais. En 1991, je publie
un roman intitule La Vierge du
Grand Retour (Grasset), la meme
annee que Ghjiacumu Thiers,
autre grand romancier corse,
dont l’ouvrage A Madonna di barca,
developpe exactement le
meme theme que le mien : au sortir
de la deuxieme guerre mondiale,
une statue de la Vierge fut promenee
a travers les campagnes
francaises et dans les regions
peripheriques telles que la Corse
et les Antilles, auxquelles elle
etait censee apporter bonheur et
prosperite pour peu que les chers
paroissiens acceptassent de se
delester de leurs bijoux, argent et
autres objets precieux lors de son
passage. Resultat des courses :
mon livre obtint sept recensions
dans de grands journaux parisiens,
celui de Thiers aucun, et
cela meme lorsque l’auteur se fut
autotraduit en francais un an
plus tard.
Allez, messieurs les francophones,
francophonistes, francophoniseurs,
et autres francophonisateurs,
sortez un peu le dimanche
et regardez le vaste monde ! Il s’y
trouve 5 894 langues autrement
plus menacees que le francais.
Mais c’est vrai que nous l’affectionnons,
cette fichue langue de
Moliere, de Mohammed, de
Mamadou et de Ming !

Raphael Confiant


--------------------
Go to the top of the page
 
+Quote Post

Mesaje in acest topic


Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 29 April 2024 - 04:18 AM
Ceaiuri Medicinale Haine Dama Designer Roman