Ce Este Iubirea?, Dincolo de ceea ce credem noi despre ea |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Va invitam la dezbateri pe teme diverse, avand in centrul lor Omul. Domeniu umanist complex, relativ greu de surprins in ecuatii sau teorii unice, psihologia va fi si un pretext pentru a discuta despre emotii, minte si suflet.
Ce Este Iubirea?, Dincolo de ceea ce credem noi despre ea |
23 Feb 2006, 05:31 AM
Mesaj
#1
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 2.771 Inscris: 17 March 05 Din: Alba Forumist Nr.: 5.950 |
La prima vedere toti stim ce este iubirea. La o analiza atenta insa se poate observa ca ideile noastre sunt foarte impartite si traim in ceata. In Drumul catre tine insuti de M. Scott Peck in jur de 100 de pagini sunt dedicate acestui subiect si se arata ce este si ce nu este iubirea, din perspectiva unui psihoterapeut cu o vasta experienta.
Iata deci definitia propusa: Vointa de a-ti extinde sinele in scopul de a nutri cresterea spirituala proprie sau a celorlalti . Credeam si eu ca aceasta este un sentiment, dar el argumenteaza ca iubirea nu este sentiment ci un act voluntar de vointa, o actiune. Aceasta perspectiva este foarte asemanatoare cu ceea ce Iisus propune ca o noua lege ucenicilor Sai. Astept sa mai citeasca si altii si sa dezbatem impreuna subiectul. Acest topic a fost editat de IoanV: 23 Feb 2006, 05:33 AM -------------------- Iubim pe altii atit cit suntem capabili sa suferim neplaceri de la ei fara sa ne suparam. Carti utile
Pledoarie pentru o noua educatie - www.neweducation.ro. Argumente pentru schimbare, repere pentru dezvoltarea personala, bazele pentru parinti si profesori! Educatie video gratuita pt. parinti online! |
|
|
23 Feb 2006, 05:28 PM
Mesaj
#2
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.894 Inscris: 7 December 03 Forumist Nr.: 1.410 |
Bun, axel, si unde ar fi problema ?
Stii, de multe ori cele mai spectaculoase realizari ale omenirii au venit din combinarea mai multor abordari traditional incompatibile. Traim intr-un secol al interdisciplinaritailor. Progresele reale de acolo vin. Sigur, poti trata lucrurile simplist, poti spune, psihologia daca se vrea stiinta trebuie sa se tina deoparte de religii. Din contra, as spune eu, stiintele in mod traditional au aparut ca emulatie a cautarilor religioase si spirituale. Mai mult chiar, in secolul trecut multe mari nume in psihologie au fost impinse spre ea de experiente religioase, de atmosfera religioasa. Dorinta psihologilor de a fi recunoscuta disciplina lor drept stiinta ar putea explica (psihologic ) fuga multora dintre ei de religii, in special a celor care le-au denuntat (ca fiind simple efecte ale unor probleme psihice si psihologice, intretinute de ierarhiile religioase, etc.). Interesant e faptul ca acum nu putem analiza decat post-factum marile religii. Poti spune ca analizand aparitia a noi secte, etc., poti descrie cu certitudine aparitia religiilor, din punct de vedere psihologic. Ceea ce rezulta sunt insa noi controverse. De ce nu am da mai mult credit celor care incearca sa explice si fenomenele religioase din punct de vedere psihologic, si fenomenele psihologic din punct de vedere religios, in acelasi timp ? De ce nu am crede ca exclusivitatea psihologica, la fel cu cea religioasa, au dezavantaje in a gasi explicatii general valabile ? De ce sa fugim de o cautare a iubirii in registrul comun al religiei si al psihologiei ? -------------------- ... incertitude in certitude ... independence in dependence ... insight in sight ...
|
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 16 May 2024 - 08:39 PM |