HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!
Haine Dama designer roman

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

> Universul Credintei:

Mesajele cu caracter ateist sau care au ca scop denigrarea unei religii sunt interzise in cadrul acestui forum.

24 Pagini V  « < 16 17 18 19 20 > »   
Reply to this topicStart new topic
> Ortodoxia, Calea Īntru Hristos, sa ne cunoastem religia - pag 1 index
Clopotel
mesaj 12 Sep 2006, 01:43 PM
Mesaj #596


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Draga Zexelica,
Eu nu stiu decat doua lucruri:
1. ca dogma ortodoxa este dreapta si adevarata si singura care-l marturiseste corect pe Dumnezeu
2. ca dogma ta este de sorginte satanica pentru ca aduce hule directe lui Dumnezeu si Duhului Sfant


QUOTE
In sfirsit esti si tu cinstit: NU STII.

Tu stii? Mai sustii in continuare aberatia cum ca esti mantuit??? Oricum pana acum, neresapunzand la nici o intrebare ai demonstrat din plin nestiinta ta.... hh.gif Nu ca mi-ar da mie vreo satisfactie, ba din contra... Preferam un om care macar sa aibe argumenete pentru ceea ce sustine...



--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
abureala
mesaj 12 Sep 2006, 01:57 PM
Mesaj #597


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.191
Inscris: 24 September 03
Forumist Nr.: 835



QUOTE (zexelica @ 12 Sep 2006, 02:19 PM)

Bravo, Clopotel.
In sfirsit esti si tu cinstit: NU STII.
Nu e nici o problema. Inca este ziua salvarii. Roaga-te si citeste Biblia. Nu te mai asocia cu o doctrina falsa. Mai bine citesti si zici ca nu stii, decit sa zici ca stii si sa ai doctrina falsa.

Ma rog ca bunul Dumnezeu sa-ti deschida ochii spirituali.

Nici eu nu stiu sa interpretez acel capitol. Si sunt o multime din Scriptura care ma lasa cu gura cascata. Si nu este nici o rusine.

Insa pe tine nu te cred indiferent ce ai spune. Atata timp cat esti un om blestemat, fiindca esti un om blestemat, si injuri fara nici o rusine oameni care au fost si SUNT aproape de Dumnezeu, eu unul nu cred nimic de la tine. Si inger din cer de ti-ar fi descoperit cunosterea care o ai, anatema esti pentru mine. "Dogma" care o ironizezi e mai adanca si mai inteleapta decat poti tu cu mintea ta sa intelegi. Fiindca "dogma" de care razi, isi are originea in Cel Inalt.
Si sa iti mai spun ceva. Nici nu ma intereseaza interpretarea ta, care este IN MOD SIGUR O ABERATIE, fiindca vad faptele tale. Si SUNT 100% convins ca aberezi. Pot sa fac pariu inainte sa ne "luminezi" ci "intelepciunea" ta. Iar asta cu eu stiu si voi nu stiti, nu te supara, imi aduce aminte de gradinitza.

Acest topic a fost editat de abureala: 12 Sep 2006, 02:00 PM


--------------------
"Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul."

Petre Tutea
Go to the top of the page
 
+Quote Post
zexelica
mesaj 12 Sep 2006, 02:23 PM
Mesaj #598


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 994
Inscris: 17 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.564



Abureala

QUOTE
Si sunt o multime din Scriptura care ma lasa cu gura cascata. Si nu este nici o rusine. 


Corect. Dar aici DUMNEZEU iti spune ca cei rai NU VOR INTELEGE. Iar cei INTELEPTI vor intelege.
Deci Dumnezeu iti spune cine esti, nu eu.
Daca stii, EL ITI SPUNE caesti intelept, iar daca nu stii EL ITI SPUNE ca esti OM RAU.
Nu e complicat. Stii, esti bine. Nu stii, citeste si roaga-te.

Da' cu voi e ca la politicieni cu coruptia si cu dosarele la Secu'.
Toti sunt tari in gura pina sunt prinsi. Incearca sa devieze, etc., toate manevrele posibile.

QUOTE
injuri fara nici o rusine oameni care au fost si SUNT aproape de Dumnezeu


iar pui cuvinte in gura mea, ca orice demn urmas al fariseilor... Am injurat? Tu stii ce-i aia injuratura?

Am zis ceva despre cineva despre care BIBLIA spune ca a fost sfint? Niciodata!
Aaaaaaa... Am zis de baba sisoe......Corect! Ti-am insultat idolul? Ca asta e facut sfint de catre gura oamenilor "...se spune ca avva Iliescu era un om bun si cinstit..."
Si de aceea NU POTI sti cespune Daniel 12:11 sau 12.
Ca ai alta AUTORITATE decit Cuvintul lui Dumnezeu: pe baba sisoe....


--------------------
8Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo īnfăţişare a lucrurilor cari sīnt sus īn ceruri, sau jos pe pămīnt, sau īn ape supt pămīnt.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Promo Contextual
mesaj 12 Sep 2006, 02:23 PM
Mesaj #


ContextuALL









Go to the top of the page
 
Quote Post
abureala
mesaj 12 Sep 2006, 02:34 PM
Mesaj #599


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.191
Inscris: 24 September 03
Forumist Nr.: 835



QUOTE (zexelica @ 12 Sep 2006, 04:23 PM)
INTELEGE. Iar cei INTELEPTI vor intelege.
Deci Dumnezeu iti spune cine esti, nu eu.
Daca stii, EL ITI SPUNE caesti intelept, iar daca nu stii EL ITI SPUNE ca esti OM RAU.
Nu e complicat. Stii, esti bine. Nu stii, citeste si roaga-te.

iar pui cuvinte in gura mea, ca orice demn urmas al fariseilor... Am injurat? Tu stii ce-i aia injuratura?

Aaaaaaa... Am zis de baba sisoe......Corect! Ti-am insultat idolul? Ca asta e facut sfint de catre gura oamenilor "...se spune ca avva Iliescu era un om bun si cinstit..."
Si de aceea NU POTI sti cespune Daniel 12:11 sau 12.
Ca ai alta AUTORITATE decit Cuvintul lui Dumnezeu: pe baba sisoe....

Iti inchipui tu ca esti intelept, fiindca iti inchipui ca ai inteles profetia Lui Daniel. Insa esti departe de tot, omule. Iti inchipui ca tu cunosti cand va veni Ziua Judecatii, insa te inseli amarnic. Acea profetie se refera la zilele de apoi, cand cei alesi nu vor primi semnul Anticristului pe mana sau frunte, iar cei rai vor primi semnul. Asa ca nu e nimeni nici intelept, si nu e nimeni nici rau, fiindca pur si simplu acea zi NU A VENIT.

Insa nebunia ta e maximala.

Iar sfintii nu sunt idoli, ereticule. Sfintii sunt oamenii Lui Dumnezeu, Dumnezeu PE CARE ITI INCHIPUI CA IL CUNOSTI.


--------------------
"Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul."

Petre Tutea
Go to the top of the page
 
+Quote Post
zexelica
mesaj 12 Sep 2006, 03:36 PM
Mesaj #600


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 994
Inscris: 17 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.564





QUOTE
Acea profetie se refera la zilele de apoi, cand cei alesi nu vor primi semnul Anticristului pe mana sau frunte, iar cei rai vor primi semnul. Asa ca nu e nimeni nici intelept, si nu e nimeni nici rau, fiindca pur si simplu acea zi NU A VENIT.


Cum demonstrezi tu ca ZIUA a venit sau nu?
Cind au inceput cele 1290 de zile?
Stii sau nu stii?

QUOTE
Iar sfintii nu sunt idoli, ereticule. Sfintii sunt oamenii Lui Dumnezeu, Dumnezeu PE CARE ITI INCHIPUI CA IL CUNOSTI.


Eu pe sfintii TAI, ai mormonilor, catolicilor, adventistilor, scientologilor, pentecostalilor, etc., cei care nu sunt in Biblie dar anumite doctrine ii preaslavesc, intr-adevar: nu-i cinstesc. Mai ales cu inchinare. Sau atentie. Doar in momentul in care mi se dau citate di baba sisoe sau orice alta scriere decit Biblia.

Incepi diversiunea de la subiect, ca de obicei.




--------------------
8Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo īnfăţişare a lucrurilor cari sīnt sus īn ceruri, sau jos pe pămīnt, sau īn ape supt pămīnt.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
abureala
mesaj 12 Sep 2006, 03:59 PM
Mesaj #601


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.191
Inscris: 24 September 03
Forumist Nr.: 835



QUOTE (zexelica @ 12 Sep 2006, 05:36 PM)
Cum demonstrezi tu ca ZIUA a venit sau nu?
Cind au inceput cele 1290 de zile?
Stii sau nu stii?


Eu pe sfintii TAI, ai mormonilor, catolicilor, adventistilor, scientologilor, pentecostalilor, etc., cei care nu sunt in Biblie dar anumite doctrine ii preaslavesc, intr-adevar: nu-i cinstesc. Mai ales cu inchinare. Sau atentie. Doar in momentul in care mi se dau citate di baba sisoe sau orice alta scriere decit Biblia.

Ce sa iti dovedesc? Nebunia lumii care spune de 2000 de ani ca gata , vine sfarsitul lumii? Asta sa iti dovedesc? Anul 1000 cand nobilii si-au vandut averile si asteptau ca sa vina Hristos pe 1 ianuarie? Anul 2000 cand iarasi lumea s-a speriat de un numar cu 3 zerouri? Biserica martorilor lui Iehova care tot ameninta cu sfarsitul lumii cand Scriptura spune clar "NUMAI TATAL va stii cand va veni ziua aceea". Asta vrei sa iti demonstrez? Mereu a zis lumea ca vine sfarsitul, ce crezi ca esti primul. Si uite ca nu a venit. Acele 1290 de zile au inceput in mintea ta sa curga . Ti-a pus cineva semnul pe frunte sau mana , ca sa spui ca a venit Anticristul? Poate in imaginatia ta.

Nimeni nu se inchina sfintilor, ci Lui Dumnezeu. Asta este in mintea ta. Iar daca te rogi sfintilor, te rogi ca ei sa mijloceasca rugaciunea ta catre Dumnezeu. Cum te rogi si ingerului pazitor.


--------------------
"Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul."

Petre Tutea
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 12 Sep 2006, 04:10 PM
Mesaj #602


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Draga Abureala,
QUOTE
Iti inchipui tu ca esti intelept, fiindca iti inchipui ca ai inteles profetia Lui Daniel.

Nu te mai necaji inutil... De fapt asta este si un scop al lui, sa necajeasca oamenii... Tu crezi ca el stie ceva despre profetia lui Daniel? Hai sa fim seriosi... Nu ai vazut ca nu e in stare nici sa raspunda la intrebari simple, nici sa-si justifice afirmatiile...
Ai vazut ce citate da? Afirma ceva si da citate care pur si simplu nu au legatura cu afirmatiile lui...
Oare nu si diavolii au aceeasi tehnica de a necaji crestinii? Asa ca lasa-l in plata lui Dumnezeu, cum il las si eu, cel putin pana nu raspunde macar la o intrebare din cate i s-au pus...


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
abureala
mesaj 12 Sep 2006, 04:15 PM
Mesaj #603


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.191
Inscris: 24 September 03
Forumist Nr.: 835



QUOTE (Clopotel @ 12 Sep 2006, 06:10 PM)
Ai vazut ce citate da? Afirma ceva si da citate care pur si simplu nu au legatura cu afirmatiile lui...
Oare nu si diavolii au aceeasi tehnica de a necaji crestinii? Asa ca lasa-l in plata lui Dumnezeu, cum il las si eu, cel putin pana nu raspunde macar la o intrebare din cate i s-au pus...

Ai dreptate. Numai cand vad cata ura are fata de oamenii Lui Dumnezeu, ma luminez de unde ii vine intelepciunea. Cum poti ura pe cei care au urat toata viata lor pe diavol? Nu exista decat un singur raspuns. Pe care nu si-l va da niciodata. Sau il va da precum fariseii...

Acest topic a fost editat de abureala: 12 Sep 2006, 04:15 PM


--------------------
"Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul."

Petre Tutea
Go to the top of the page
 
+Quote Post
zexelica
mesaj 12 Sep 2006, 04:44 PM
Mesaj #604


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 994
Inscris: 17 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.564



Abureala
QUOTE
te rogi ca ei sa mijloceasca rugaciunea ta catre Dumnezeu. Cum te rogi si ingerului pazitor.


Te rogi tu... Eu ma rog Unuia Singur: Bunului Dumnezeu, care nu ma conditioneaza de intermediari.

QUOTE
Acele 1290 de zile au inceput in mintea ta sa curga . Ti-a pus cineva semnul pe frunte sau mana , ca sa spui ca a venit Anticristul?


Pai tocmai asta iti cer: vino tu cu versuri care sa probeze cind incep cele 1290 de zile. Hai ca nu e greu. Cind ai Duhul Sfint.

QUOTE
Numai cand vad cata ura are fata de oamenii Lui Dumnezeu,


baba sisoe....omul lui Dumnezeu
De unde aceasta idee? Cine zice ca a fost sfint? Oameni.

Clopotel
QUOTE
Tu crezi ca el stie ceva despre profetia lui Daniel? Hai sa fim seriosi... Nu ai vazut ca nu e in stare nici sa raspunda la intrebari simple, nici sa-si justifice afirmatiile...


Hai ca esti tare, Clopotele.......

QUOTE
Afirma ceva si da citate care pur si simplu nu au legatura cu afirmatiile lui...


Made in Clopotelnita...
Eschiveaza, ca "Nu vă īnşelaţi: ,,Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.`` Ce samănă omul, aceea va şi secera."-Gal.4:7

Doctrina falsa si falsa inchinare la ingeri nu are cum sa vina de la Duhul.
Iar cind poti proba biblic ca intelegerea ta este de la Duhul, fugi si te eschivezi. Te eschivezi ca nu ti-am raspuns eu la nu stiu ce intrebari.
Fugi in continuare, ca adevarul ramine:
Editat: Te-am rugat sa nu mai jignesti sfintii lui Dumnezeu. Daca ai ceva de spus offtopic spune...
Si se poate proba ca tu nu ai Duhul cu Sfinta Scriptura. STII sau NU STII?

QUOTE
Tu crezi ca el stie ceva despre profetia lui Daniel? Nu ai vazut ca nu e in stare nici sa raspunda la intrebari simple, nici sa-si justifice afirmatiile...


Acum incerci sa afli raspunsul de la mine, nu?
Un fel de Basescu jr. :"dati-mi dosarul..."

Acest topic a fost editat de Clopotel: 12 Sep 2006, 04:55 PM


--------------------
8Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo īnfăţişare a lucrurilor cari sīnt sus īn ceruri, sau jos pe pămīnt, sau īn ape supt pămīnt.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 12 Sep 2006, 05:04 PM
Mesaj #605


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Draga Zexelica,
QUOTE
Doctrina falsa si falsa inchinare la ingeri nu are cum sa vina de la Duhul.

In primul rand se pare ca dogma ta nu face diferenta intre inchinarea la Dumnezeu si cinstirea sfintilor...
Cum s-a comportat Arhanghelul Gavriil fata de Pururea Fecioara Maria cand i-a binevestit nasterea Mantuitorului?
QUOTE
Si se poate proba ca tu nu ai Duhul cu Sfinta Scriptura.

Eu nu am spus despre mine ca am pe Duhul Sfant... Nimeni nu a spus asta....
In schimb sunt convins ca te lauzi in scara blocului cu asa ceva... Ma rog si ca esti gata mantuit...
QUOTE
Acum incerci sa afli raspunsul de la mine, nu?

rofl.gif Pai nu ti-am aratat ca nu-l stii??? Nu ai fost tu in stare sa-ti argumentezi pozitii banale, daramite profetii...
Ori tu chiar crezi ca-l stii??? Ai auzit tu vreun eretic, cu dogma facuta din mers , sa de-a vreun raspuns biblic??? Eu nu...

Acest topic a fost editat de Clopotel: 12 Sep 2006, 05:06 PM


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
abureala
mesaj 12 Sep 2006, 05:16 PM
Mesaj #606


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.191
Inscris: 24 September 03
Forumist Nr.: 835



QUOTE (zexelica @ 12 Sep 2006, 06:44 PM)
Pai tocmai asta iti cer: vino tu cu versuri care sa probeze cind incep cele 1290 de zile. Hai ca nu e greu. Cind ai Duhul Sfint.

Halal nebunie. Pai daca as sti cand incep zilele apocalipsei, atunci as fi Dumnezeu Tatal. Iar ca sa spui ca au si inceput, alta nebunie. Deci, ti-am mai spus ca la tine NUMAI SCRIPTURA este o legenda. Este CEEA CE ITI INCHIPUI TU. Succes.


--------------------
"Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul."

Petre Tutea
Go to the top of the page
 
+Quote Post
zexelica
mesaj 12 Sep 2006, 05:16 PM
Mesaj #607


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 994
Inscris: 17 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.564



Editat: Zexelica te-am rugat sa nu mai hulesti sfintii lui Dumnezeu...
Oricum ai recunoscut singur ca nu ai ce discuta pe acest topic la subiect... Prin urmare, daca vrei sa dezbati anumite probleme ale dogmei tale, te rog sa deschizi un topic nou, sau sa vorbesti la subiect pe un topic existent..

Acest topic a fost editat de Clopotel: 12 Sep 2006, 05:30 PM


--------------------
8Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo īnfăţişare a lucrurilor cari sīnt sus īn ceruri, sau jos pe pămīnt, sau īn ape supt pămīnt.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 27 Sep 2006, 07:30 PM
Mesaj #608


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Din Lucrarea Invatatura de credinta Crestin Ortodoxa...
DESPRE SFANTA SCRIPTURA

Unde se gaseste Descoperirea dumnezeiasca cea mai presus de fire?
Descoperirea dumnezeiasca cea mai presus de fire se gaseste in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie.

Ce este Sfanta Scriptura?
Sfanta Scriptura sau Biblia este colectia cartilor numite ale Vechiului si ale Noului Testament, scrise sub insuflarea Duhului Sfant, intr-un rastimp de aproape 1500 de ani, adica de la Moise (cca. 1400 i.Hristos) pana la autorul Apocalipsei (cca. 100 d.Hristos). Aceste carti sunt comoara cea mai pretioasa de lumina si mantuire pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor. Biserica le pastreaza ca pe un odor de mare pret si le foloseste ca pe un izvor de apa vie din care soarbe invatatura cea dumnezeiasca.

De ce Sfanta Scriptura se mai numeste si Biblie?
Cuvantul "Biblie" este de obarsie greceasca si inseamna "carti" sau "carte". "Cartile" sau "cartea" Sfintei Scripturi si-au pastrat de-a lungul veacurilor numele grecesc de Biblie, atat pentru ca Sfanta Scriptura a fost scrisa o buna parte in limba greaca, cat si pentru ca, la inceput, in primele veacuri ale crestinismului, invatatura cuprinsa in ea a fost propovaduita mai ales in graiul grecesc, asa cum arata documentele timpului, indeosebi Sfanta Traditie. Acest cuvant, Biblie, care e cel mai intrebuintat, atat de crestini cat si de necrestini, infatiseaza deci Sfanta Scriptura ca pe o carte in sine, singura care de-a lungul istoriei si-a pastrat acest nume fara alt adaos si pe care noi credinciosii o socotim cartea mai presus de toate celelalte carti, cartea cartilor, cartea pe care, daca n-o putem numi cea mai mare ca intindere, o putem numi cea mai pretioasa, pentru cuprinsul si roadele ei in sufletele noastre.

Prin ce se deosebeste Sfanta Scriptura de celelalte carti?
1) Sfanta Scriptura se poate citi cu cel mai mare folos de oricine: invatat sau neinvatat, din orice parte a lumii. Ea cuprinde invataturi mantuitoare si folositoare, caci ne vorbeste despre Dumnezeu si despre mantuirea noastra in comuniune cu Dumnezeu prin Hristos, cu ajutorul harului Duhului Sfant. "Iar scopul si rostul Sfintei Scripturi este, spune Sfantul Atanasie cel Mare, acea vestire indoita despre Mantuitorul: ca El a fost pururea Dumnezeu si Fiu, fiind Cuvantul si stralucirea si intelepciunea Tatalui; si ca pe urma, luand trup pentru noi din Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, S-a facut om. Iar aceasta indoita vestire se poate afla, urmarind-o in toata Scriptura de Dumnezeu insuflata" cum insusi Domnul a spus: "Cercetati Scripturile, ca ele sunt cele ce marturisesc despre Mine" (Ioan 5, 39) (Sfantul Atanasie cel Mare, Trei cuvinte impotriva arienilor, XXIX, in Sf. Atanasie cel Mare, Scrieri, Partea I, "P.S.B.", Bucuresti, 1987, p. 357). Ea ne invata apoi cum sa traim dupa voia lui Dumnezeu, adica bine (Fer. Augustin, Comentarii la Psalmi, 90, 21, Migne, P. L., XXXVII, col. 1159), in intelesul cel mai deplin al acestui cuvant.
Sfanta Scriptura spune numai adevarul, caci Duhul Sfant n-a inselat pe slujitorii Sai, proorocii (Sf. Ipolit, Comentarii la Daniil, 4, 6, CB 1, 1, col. 198; Fer. Augustin, Scrisoarea 28, 3, 3, Migne, P. L., XXXIII, col. 112). Oamenii nu puteau cunoaste prin firea si prin mintea lor lucruri asa de mari si de dumnezeiesti, ci numai printr-un dar coborat de sus asupra oamenilor sfinti.
2) Sfanta Scriptura are o unitate desavarsita. Acelasi suflu dumnezeiesc se simte la citirea tuturor cartilor ei, desi acestea sunt deosebite intre ele din punct de vedere al continutului si al formei de exprimare. Fiind data prin Sfantul Duh, Sfanta Scriptura cuprinde adevarul. Nimic nedrept sau prefacut nu se afla intr-insa (Sf. Clement Romanul, Scrisoarea I catre Corinteni, 45, 2, 3, Migne, P. G., I, col. 300). Sfanta Scriptura nu se contrazice (Sf. Iustin Martirul si Filozoful, Dialogul cu Iudeul Trifon, 65, 2, Migne, P. G., VI, col. 625; Sf. Epifanie, Contra ereziilor Panarion, 70, 7, Migne, P. G., XLII, col. 349), cum se contrazic invatatorii si scrierile pagane (indemn catre Greci, cap. 8, Migne, P. G., VI, col. 256). Daca scrierile Proorocilor sunt de acord cu Evangheliile, este pentru ca toti au vorbit insuflati de un singur Duh, al lui Dumnezeu (Teofil al Antiohiei, Catre Autolic, 3, 12, Migne, P. G., VI, col. 1137).
3) Sfanta Scriptura are o putere covarsitoare, prin care a prefacut si preface nenumarate suflete pacatoase in sfinti. Sfantul Apostol Pavel zice despre deosebita putere a Sf. Scripturi: "Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator si mai ascutit decat orice sabie cu doua taisuri si patrunde pana la despartitura sufletului si a duhului, dintre incheieturi si maduva, si este judecator cugetelor si gandurilor inimii" (Evr. 4, 12). Fericitul Ieronim, mare traducator si talcuitor al Sf. Scripturi, se pronunta astfel: "Te rog spune-mi ce e mai Sfant ca acest cuvant (al lui Dumnezeu)? Ce e mai placut ca aceasta placere? Ce mancari, ce feluri de miere sunt mai dulci decat cunoasterea intelepciunii lui Dumnezeu, decat patrunderea in locurile Sale ascunse, decat privirea la ideea Ziditorului si la cuvintele Stapanului tau..., decat ca aceste cuvinte ale Stapanului, pline de intelepciune duhovniceasca, sa invete pe oameni! Aiba ceilalti averile lor, beie din cupe impodobite cu pietre pretioase, straluceasca in stofe de matase..., fie neputinciosi in a-si rapune bogatiile prin felurite placeri! Desfatarea noastra sa stea in a medita la legea Domnului ziua si noaptea, a bate la usa care ni-i deschisa, a primi painile Sf. Treimi si a merge pe valurile vietii, avand pe Domnul calauza" (Fer. Ieronim, Scrisoarea 30, 13 CV 54, I, pag. 248).

Sf. Scriptura ne poate calauzi, ea singura, pe calea mantuirii?
Sf. Scriptura nu ne poate calauzi, ea singura, pe calea mantuirii, atat pentru ca ea n-a fost data omenirii de la inceput, cat si pentru ca, atunci cand a fost data, ea n-a fost singura autoritate in aceasta privinta, ci a avut inaintea ei si apoi odata cu ea Sf. Traditie, in vatra mereu calda a obstii religioase, sau a Bisericii. Cu mult inainte de a incepe Moise sa scrie primele carti ale Vechiului Testament, a existat o evlavie a obstii religioase, chiar mai veche decat aceea a Patriarhilor. Cartile Noului Testament incep sa apara dupa mai bine de zece ani de la intemeierea Bisericii. Ele apar in sanul acesteia. Si Biserica alege cartile insuflate inca din veacul 1 dupa Hristos. Biserica este autoritatea hotaratoare in aceasta privinta, cum si in talcuirea textului biblic. Ea "este stalpul si temelia adevarului" (I Tim. 3, 15), ea tine "canonul neclintit al adevarului" (Sf. Irineu, Contra tuturor ereziilor, 1, 9, 4, Migne, P. G., VII, col. 545 B). In ea lucreaza Duhul Sfant pentru pastrarea neintinata a adevarului mantuitor. "Unde este Biserica, zice Sf. Irineu, acolo este si Duhul lui Dumnezeu si unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este Biserica si tot harul, iar Duhul este adevarul" (Sf. Irineu, op. cit., 3, 24, 1, Migne, P. G., VII, col. 966). Iata de ce Sf. Scriptura nu poate, ea singura, sa ne calauzeasca pe calea mantuirii, ci numai in Biserica, impreuna cu Sfanta Traditie.

Ce intelegem prin "canonul" cartilor Sf. Scripturi?
Prin "canonul" cartilor Sf. Scripturi, intelegem totalitatea cartilor sfinte insuflate de Dumnezeu, mai precis lista acestor carti. Cuvantul "Canon" n-a avut acest inteles de la inceput. El e imprumutat din limba ebraica, prin mijlocirea celei grecesti, si insemna, printre altele, "dreptar" sau "regula". Cu aceste doua intelesuri il gasim intrebuintat si in Noul Testament. Sf. Apostol Pavel, dupa ce da anumite sfaturi duhovnicesti galatenilor, adauga: " Si cati vor umbla dupa dreptarul acesta, pace si mila asupra lor si asupra Israelului lui Dumnezeu" (Gal. 6, 16). Se numesc, apoi, "canoane", cu inteles de "randuiala", hotararile privitoare la disciplina bisericeasca si anumite parti care intra in randuiala slujbelor bisericesti. Cartile Sf. Scripturi cuprinzand "canonul" adica regula de credinta si de viata au fost numite "canoane" cu acest inteles, dar si cu intelesul de totalitate sau de lista a scrierilor care contin aceste randuieli. Cuvantul "canon" are acest inteles atat la vechii iudei, cat si la primii crestini.
Exista un canon al cartilor Vechiului Testament si un canon al cartilor Noului Testament.

Cu ce conditii au fost primite cartile Sf. Scripturi in canonul biblic?
Cu conditia: 1) ca invatatura cuprinsa in ele sa fie descoperita de Dumnezeu prin insuflare; si 2) ca invatatura descoperita in ele sa fie garantata de Biserica. Biserica garanta invatatura aceasta pe baza vechimii si apostolicitatii, dupa regula lui Tertulian, ca acel lucru e mai adevarat, care e mai vechi si acel lucru e mai vechi, care e de la inceput, si acel lucru e de la inceput, care vine de la Apostoli, iar de la Apostoli vine ceea ce a fost Sfant in Bisericile Apostolice (Tertulian, Contra lui Marcion, 4, 5, Migne, P. L., II, col. 366).

Care sunt cartile Vechiului Testament?
Cartile care intra in canonul Vechiului Testament sunt:
1. Facerea
2. Iesirea
3. Leviticul
4. Numerii
5. Deuteronomul (a doua lege)
6. Cartea lui Iosua Navi
7. Cartea Judecatorilor
8. Cartea Rut
9. Cartea intai a Regilor (sau intaia a lui Samuil)
10. Cartea a doua a Regilor (sau a doua a lui Samuil)
11. Cartea a treia a Regilor (sau intaia a Regilor)
12. Cartea a patra a Regilor (sau a doua a Regilor)
13. Cartea intaia Paralipomena (a Cronicilor)
14. Cartea a doua Paralipomena (a Cronicilor)
15. Cartea intai a lui Ezdra,
16. Cartea lui Neemia (a doua Ezdra)
17. Cartea Esterei
18. Cartea lui Iov
19. Psalmii
20. Pildele lui Solomon
21. Ecclesiastul
22. Cantarea Cantarilor
23. Isaia
24. Ieremia (plangerile lui Ieremia)
26. Iezechiel
27. Daniel
28. Osea
29. Amos
30. Miheia
31. Iov
32. Avdie
33. Iona
34. Naum
35. Avacum
36. Sofonie
37. Agheu
38. Zaharia
39. Maleahi

In afara de cartile canonice mai sunt si alte carti in Sf. Scriptura a Vechiului Testament?
In afara de cele 39 de carti canonice, Sf. Scriptura a Vechiului Testament mai cuprinde si alte carti: cartile anaghinoscomena (bune de citit), netrecute deci in randul cartilor canonice, dar pe care Biserica, socotindu-le folositoare si ziditoare de suflet, le-a recomandat spre citire catehumenilor, adica celor care se pregateau sa primeasca credinta crestina. De aceea ele au fost pastrate in Sf. Scriptura, dupa cartile canonice. Ele sunt pline de intelepciune duhovniceasca si de aceea Biserica le foloseste pe unele din ele chiar la sfintele slujbe.
Acestea sunt:
1. Cartea lui Tobit
2. Cartea Iuditei
3. Cartea lui Baruh
4. Epistola lui Ieremia
5. Cantarea celor trei tineri
6. Cartea a treia a lui Ezdra
7. Cartea intelepciunii lui Solomon
8. Cartea intelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
9. Istoria Susanei
10. Istoria omorarii balaurului si a sfaramarii lui Bel
11. Cartea intai a Macabeilor
12. Cartea a doua a Macabeilor
13. Cartea a treia a Macabeilor
14. Rugaciunea Regelui Manase
Dintre toate acestea, sunt suplimente sau adaosuri la cartile canonice: Cantarea celor trei tineri (din cartea lui Daniel); Rugaciunea Regelui Manase (la sfarsitul cartii a doua Paralipomena sau Cronici); Psalmul 151 (necanonic, la Cartea Psalmii); Istoria Susanei si Istoria idolului Bel si a balaurului (suplimente sau adaosuri necanonice la cartea Daniel). Iar la cartea Esterei: Visul lui Mardoheu; Decretul lui Artaxerxes si Rugaciunea lui Mardoheu si a Esterei.

Ce cuprinde canonul cartilor Noului Testament?
Canonul Noului Testament cuprinde 27 de carti si anume:
1. Sf. Evanghelie dupa Matei
2. Sf. Evanghelie dupa Marcu
3. Sf. Evanghelie dupa Luca
4. Sf. Evanghelie dupa Ioan
5. Faptele Sfintilor Apostoli
6. Epistola Sf. Apostol Pavel catre Romani
7. Epistola 1 a Sf. Apostol Pavel catre Corinteni
8. Epistola a II-a Sf. Apostol Pavel catre Corinteni
9. Epistola Sf. Apostol Pavel catre Galateni
10. Epistola Sf. Apostol Pavel catre Efeseni
11. Epistola Sf. Apostol Pavel catre Filipeni
12. Epistola Sf. Apostol Pavel catre Coloseni
13. Epistola I a Sf. Apostol Pavel catre Tesaloniceni
14. Epistola a II-a a Sf. Apostol Pavel catre Tesaloniceni
15. Epistola I a Sf. Apostol Pavel catre Timotei
16. Epistola a II-a a Sf. Apostol Pavel catre Timotei
17. Epistola Sf. Apostol Pavel catre Tit
18. Epistola Sf. Apostol Pavel catre Filimon
19. Epistola Sf. Apostol Pavel catre Evrei
20. Epistola Soborniceasca a Sf. Apostol Iacob
21. Epistola I Soborniceasca a Sf. Apostol Petru
22. Epistola a II-a Soborniceasca a Sf. Apostol Petru
23. Epistola I Soborniceasca a Sf. Apostol Ioan
24. Epistola a II-a Soborniceasca a Sf. Apostol Ioan
25. Epistola a III-a Soborniceasca a Sf. Apostol Ioan
26. Epistola Soborniceasca a Sf. Apostol Iuda
27. Apocalipsa Sf. Ioan Teologul


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 28 Sep 2006, 06:07 AM
Mesaj #609


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Cand au fost scrise cartile Vechiului si Noului Testament?
Cartile Vechiului Testament au fost scrise inainte de Hristos, intr-un rastimp de peste o mie de ani (1400-400). Cartile Noului Testament au fost scrise in veacul I, cele mai multe inainte de anul 70. Numai cartile Sf. Ioan Evanghelistul si Teologul au fost scrise intre aceasta data si sfarsitul veacului I.

Ce inseamna Vechiul Testament si ce inseamna Noul Testament?
In vorbirea obisnuita cuvantul "Testament" inseamna hotararile luate de cineva in scopul de a fi respectate dupa moarte. Cu acest inteles si pe temeiul descoperirii date prin Sf. Apostol Pavel in Epistola catre Evrei (9, 15 si urm.), Sf. Parinti au invatat ca cele doua Testamente - cel Vechi si cel Nou - arata vointa lui Mesia de a face mostenitori ai imparatiei vesnice pe cei ce vor crede in El. Cand e vorba despre Sf. Scriptura a Vechiului Testament si a Noului Testament, cuvantul "Testament" mai are si inteles de "legamant". El e "Legamantul" dintre Dumnezeu si om, facut indata dupa caderea acestuia, prin fagaduinta data de Dumnezeu primilor oameni ca samanta femeii va zdrobi capul sarpelui. Acest legamant, pe cale de a fi uitat de oameni, a fost reinnoit fata de Patriarhul Avraam (Fac. 12, 1-4), apoi a fost incheiat, in scris, pe muntele Sinai, intre Dumnezeu si poporul evreu (les. 20). Despre acest legamant vorbeste Sf. Apostol Pavel in Epistola catre Evrei (9, 15-28). Toate scrierile care cuprind legea si Proorocii formeaza Legamantul Vechi, adica Testamentul Vechi, fiindca vorbesc despre acel Legamant, fiindca sunt date inainte de Hristos si-si afla implinirea si desavarsirea in El. Scrierile sfinte, date dupa Hristos, formeaza Legamantul nou, adica Testamentul Nou, fiindca vorbesc despre noua legatura facuta la Cina cea de Taina intre Dumnezeu si oameni, "legea cea noua", adusa lumii de Domnul nostru Iisus Hristos (Matei 26, 28). Sf. Apostol Pavel arata in chip lamurit invatatura despre cele doua Testamente. Vorbind despre jertfa Mantuitorului, el zice: "Si pentru aceasta El (Hristos) este Mijlocitorul unui nou testament, ca prin moartea suferita spre rascumpararea greselilor de sub intaiul testament, cei chemati sa ia fagaduinta mostenirii vesnice. Caci unde este testament, trebuie neaparat sa fie vorba despre moartea celui ce a facut testamentul. Caci un testament ajunge temeinic dupa moarte, fiindca nu are nici o putere cata vreme traieste cel ce l-a facut. De aceea, nici cel dintai n-a fost sfintit fara sange" (Evr. 9, 15-18).

Ce inseamna "Evanghelie"?
"Evanghelie" inseamna "veste buna". Cuprinsul ei a adus si aduce lumii vestea buna care mangaie sufletele: venirea Mantuitorului, profetita de Vechiul Testament, apoi invatatura, faptele, patimile, moartea si slavita Lui inviere, inaltarea la cer, - toate avand loc pentru mantuirea lumii.

Ce inseamna "Apostol"?
Cuvantul "Apostol" inseamna "trimis". El priveste in primul rand pe cei doisprezece Apostoli, care au fost trimisi la propovaduire de insusi Domnul nostru Iisus Hristos. Acestia sunt: Petru si Andrei, Iacob si Ioan, Filip si Bartolomeu, Toma si Matei, Iacob al lui Alfeu si Levi ce se zice Tadeu, Simon Zilotul si Iuda Iscarioteanul (Matei 10, 2-4; Luca 6,14-15; Fapte 1, 13). Acesta din urma, dupa tradarea si moartea Mantuitorului, a fost inlocuit cu Matia (Fapte 1, 16, 23-26). "Apostol", in intelesul plin al cuvantului, este si Sf. Pavel, chemat in chip minunat pe drumul Damascului. "Apostoli" sunt si cei saptezeci(si doi), a caror misiune e descrisa pe larg la Sf. Evanghelist Luca (10, 1-24), apoi cei trecuti de Sf. Apostol Pavel in lista celor invredniciti de darurile duhovnicesti (I Cor. 12, 28), cei notati in Scrierile Parintilor Apostolici28 (Invatatura celor 12 Apostoli, 11, 3; in Scrierile Parintilor Apostolici in "P.S.B.", Bucuresti, 1979, p. 30) si, in inteles mai larg, multi din cei care, mai tarziu, au contribuit la crestinarea popoarelor pagane.

Avem dovezi din Sf. Scriptura despre insuflarea dumnezeiasca a cartilor Vechiului si Noului Testament?

Avem dovezi clare despre insuflarea dumnezeiasca a Sf. Scripturi. (Vezi: Despre V.T. les. 4,12; II Regi 23, 2; Isaia 6,1-8; 8,1; Avacum 2, 2 si altele). Iisus Hristos numeste Vechiul Testament cuvantul lui Dumnezeu (Marcu 7, 13). El e descoperirea neamurilor (Luca 2, 32; Evr. 1, 1-2). El descopera pe Dumnezeu (Matei 11, 27; Ioan 17, 6-8; 1 Ioan 5, 20). Evanghelia e revelatia lui Dumnezeu (I Cor. 2, 9-10; 11, 23; 15, 3; Gal. 1, 11-12; Efes. 1,17). Astfel, Sf. Apostol Pavel ne invata ca "toata Scriptura este de Dumnezeu insuflata si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate" (II Tim. 3, 16). Sf. Apostol Petru ne arata, la randu-i, ca "niciodata proorocia nu s-a facut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait purtati fiind de Duhul Sfant" (11 Petru 1, 21). Insuflarea da Sf. Scripturi autoritate dumnezeiasca. Este ceea ce intareste Mantuitorul cand zice despre Legea Vechiului Testament: "Amin zic voua: inainte de a trece cerul si pamantul o iota sau o cirta din Lege nu va trece pana ce vor fi toate" (Matei 5, 18). Cartile Noului Testament s-au scris sub inspiratia Duhului Sfant pe care le-au primit autorii lor, adica Sfintii Apostoli si Ucenicii lor. In clipa aratarii catre Apostoli, dupa Inviere, Mantuitorul le spune: "Luati Duh Sfant" (Ioan 20, 22), iar in momentul despartirii de aceiasi Apostoli, El le porunceste: "Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sf. Duh" (Matei 28, 19); "Ca nu voi sunteti care vorbiti, ci Duhul Tatalui vostru este care graieste intru voi" (Matei 10, 20); "Dar Mangaietorul, Duhul Sfant, pe Care il va trimite Tatal, in numele Meu, Acela va va invata pe voi toate si va va aduce aminte toate cele ce v-am spus Eu" (Ioan 14, 26).

Avem si alte dovezi despre insuflarea Sf. Scripturi?
Avem dovezile pastrate de Sf. Traditie. In adevar, multi Parinti si Scriitori bisericesti dau marturie despre insuflarea Sf. Scripturi. Astfel, Sf. Irineu spune ca Scriptura e desavarsita fiindca e insuflata de Cuvantul si de Duhul lui Dumnezeu, Gura Domnului, Duhul Sfant, a rostit cuprinsul Sf. Scripturi, declara Clement Alexandrinul (Clement Alexandrinul, Cuvant indemnator catre Greci, 9, 82, 1, Migne, P. G., VIII, col. 192).

Sf. Scriptura poate fi inteleasa usor?
Nu. Intelegerea Sfintei Scripturi nu este la indemana fiecaruia dintre noi, oamenii, fiindca adevarurile pe care ea ni le prezinta sunt mai presus de mintea noastra omeneasca, sunt adevaruri dumnezeiesti care se adreseaza celor credinciosi si cu viata duhovniceasca. De altfel, ea insasi marturiseste ca talcuirea ei nu e lucru usor. La intrebarea pe care Filip o pune famenului etiopian, care citea din proorocia lui Isaia, daca intelege ce citeste, cel intrebat raspunde: "Cum as putea, de nu ma va calauzi cineva?" (Fapte 8, 31). Sf. Apostol Petru scrie astfel despre Epistolele Sf. Apostol Pavel: "In toate epistolele sale sunt unele lucruri cu anevoie de inteles, pe care cei neinvatati si neintariti le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare" (11 Petru 3, 16). Cele 176 de versete ale Psalmului 118 sunt nu numai o lauda sincera a Legii Domnului, ci si o rugaciune neintrerupta pentru dobandirea adevaratei ei intelegeri. Sf. Parinti si Scriitori bisericesti au aratat, in repetate randuri, greutatile intampinate pentru intelegerea Sf. Scripturi. Origen spune ca intelesul Scripturii nu se descopera de la inceput cititorilor, mai ales celor necunoscatori in lucrurile dumnezeiesti, sau care sunt necredinciosi ori nevrednici. Nu e de mirare, zice el, fiindca intelesul Scripturii e un lucru supraomenesc (Origen, Despre principii, 4, 1, 7, CB 5, pp. 302-303). Putinatatea intelegerii noastre nu poate patrunde stralucirea dogmelor (Idem, op. cit., loc. cit., p. 304). Aceasta e una din cauzele principale ale caderii in erezie (Idem, op. cit., 4, 2, 168, p. 305-306). Fericitul Augustin ne recomanda ca partile neintelese din Scriptura sa le apropiem de altele, care sunt clare, spre a le patrunde unele prin altele (Fer. Augustin, Despre invatatura. crestina, 3, 27, 38, Migne, P. L., XXXIV, col. 80). Sf. Ioan Damaschin ne indeamna ca: "daca citim o data, de doua ori, si nu intelegem ce citim, sa nu ne trandavim, ci sa staruim, sa meditam, sa intrebam. Caci spune Scriptura: "Intreaba pe tatal tau si-ti vada de stire, intreaba pe batrani si-ti vor spune" (Deut. 32, 7). Cunostinta nu este a tuturor" (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, 4, 17, trad. D. Fecioru, Bucuresti, 1938, p. 286).

Cum trebuie interpretata sau inteleasa Sf. Scriptura?
Sf. Scriptura cuprinde trei intelesuri:,
1. intelesul dupa litera, obstesc, sau istoric;
2. intelesul mai inaintat sau sufletesc;
3. intelesul duhovnicesc.
Origen, care e izvoditorul acestor trei trepte ale talmacirii Sf. Sripturi, sustine ca intelesul cartilor insuflate se imparte dupa cele trei feluri de credinciosi aflatori in Biserica: cei simpli, cei inaintati si cei desavarsiti. "Cei simpli sa-si intareasca (sufletul) ca din trupul Scripturii (numim acest inteles dupa litera, obstesc si istoric); daca insa unii au inceput sa inainteze ceva si pot sa priveasca un lucru mai pe larg, sa-si intareasca (sufletul) ca din sufletul Scripturii; iar cei care sunt desavarsiti si asemenea acelora despre care Apostolul zice: "Iar intelepciunea o propovaduim la cei desavarsiti; dar nu intelepciunea acestui veac, nici a stapanitorilor acestui veac, care sunt pieritori, ci propovaduim intelepciunea lui Dumnezeu ascunsa, pe care Dumnezeu a randuit-o mai inainte de veci spre slava noastra" (I Cor. 2, 6-7), aceia sa se intareasca din insasi legea duhovniceasca, care cuprinde umbra bunurilor viitoare. Acelasi Origen declara ca intelesul duhovnicesc este cel mai inalt si trebuie pus inaintea celui material sau istoric (Origen, Comentar la Evanghelia lui Ioan, 10, 5(4), 19, Migne, P. G., XIV, col. 313,). Talcuirea dreapta a Sf. Scripturi e insa aceea care tine seama de toate cele trei intelesuri si le foloseste potrivit cu ideile, persoanele si faptele biblice, cum au facut cei mai multi din Sfintii Parinti. Sf. Ioan Gura de Aur zice: "Sa nu cititi literele in chip simplu, ci sa cercetati ideile. Daca cineva se opreste numai asupra cuvintelor si nu cerceteaza nimic mai mult decat cele scrise, multe greseli va savarsi") (Sf. Ioan Gura de Aur, La celelalte, contra ereticilor..., Omilia 8, Migne, P. G., XLVIII, col. 769, trad. de prof. Justin Moisescu, Sf. Scriptura si interpretarea ei in opera Sfantului Ioan Hrisostom, 1942, p. 95).

Ce se cere pentru talcuirea dreapta a Sf. Scripturi?
Talcuirea dreapta a Sf. Scripturi cere:
1. O viata curata si inflorita de virtuti;
2. Cunoasterea voii dumnezeiesti prin studiul indelungat si smerit al Descoperirii dumnezeiesti;
3. Cunoasterea invataturii Bisericii si a Sf. Traditii.
In privinta curatiei vietii, Sf. Maxim Marturisitorul spune: "Cunostinta intocmai a cuvintelor Duhului se descopera numai celor vrednici cu Duhul, adica numai acelora care printr-o indelungata cultivare a virtutilor, curatindu-si mintea de funinginea patimilor, primesc cunostinta celor dumnezeiesti, care se intipareste si se aseaza in ei, de la prima atingere, asemenea unei fete intr-o oglinda curata si stravezie" (Sf. Maxim Marturisitorul, Raspuns catre Talasie, 65, in Filocalia, vol. III, trad. rom. de Pr. Dr. D. Staniloae, p. 420). Viata potrivita Duhului duce la cunoasterea voii dumnezeiesti aratata m Sf. Scriptura. Duhul din noi recunoaste Duhul din Sf. Scriptura, cum observa Mantuitorul insusi: "De va voi cineva sa faca voia Lui (Dumnezeu), va cunoaste despre invatatura aceasta daca este de la Dumnezeu sau daca Eu vorbesc de la Mine Insumi" (Ioan 7, 17). Se cuvine sa citim Sf. Scriptura cu smerenie, ca pe Cuvantul lui Dumnezeu, cerandu-I mai inainte ajutorul ca s-o intelegem si avand dorinta calda de a ne lumina fiinta prin cuprinsul ei. Atunci cand, din pricina putinatatii intelegerii noastre, nu pricepem anumite invataturi din ea, sa rugam pe preot sa ne talcuiasca acele invataturi. Cunoasterea adanca a invataturii Bisericii si a Traditiei imbogateste duhul talcuirii celei adevarate. O astfel de cunoastere ajuta mult la intelegerea dreapta a Sf. Scripturi. Lipsa de temeinica si adanca intelegere a Bibliei, precum si lipsa legaturii stranse cu Sf. Traditie, duce la eresuri si rataciri, aspru mustrate de insusi Mantuitorul, cand zice: "Va rataciti, nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu" (Matei 22, 29).


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 28 Sep 2006, 06:09 AM
Mesaj #610


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



DESPRE SFANTA TRADITIE

Ce este Sfanta Traditie?
Sf. Traditie sau Sf. Predanie este invatatura data de Dumnezeu prin viu grai Bisericii si din care o parte s-a fixat in scris mai tarziu. Ca si Sf. Scriptura, Sf. Traditie cuprinde Descoperirea dumnezeiasca trebuitoare mantuirii noastre. Ea este viata Bisericii in Duhul Sfant, sau permanenta prezenta a Duhului Sfant in viata Bisericii.

Cand a luat nastere Sf. Traditie? inainte de Sf. Scriptura, odata cu aceasta sau dupa ea?
Sf. Traditie a luat nastere inainte de Sf. Scriptura. In intelepciunea Sa, Dumnezeu a voit ca adevarurile Descoperirii dumnezeiesti sa fie date intai prin viu grai, spre a fi usor intelese si primite. Daca invatatura dumnezeiasca s-ar fi dat de la inceput in scris, credinta nu s-ar fi raspandit cu aceeasi usurinta si putere ca prin viu grai, cu care e inzestrat tot omul. Credinta se dobandeste si se intareste, la cei mai multi oameni, indeosebi prin viu grai. Sf. Apostol Pavel spune: "Credinta este din auzire, iar auzirea, prin cuvantul lui Hristos" (Rom. 10, 17).

Cum a luat nastere Sf. Traditie?
La inceputul Bisericii, invatatura a venit de la Dumnezeu prin Dom-nul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, era astfel invatatura si predica vie. Prin predica lor, Apostolii s-au facut si ei vestitori ai adevarului. Ei puneau la temelia credintei lor, si a acelora pe care-i converteau, aceeasi Evanghelie iesita din plinatatea cunoasterii vietii dumnezeiesti de catre Hristos, cu Care Apostolii petrecusera impreuna si in care traiau acum. Sf. Apostol Pavel arata ca predica apostolica este insusi cuvantul lui Iisus Hristos, rostit prin gura Sf. Apostoli: "Cum ,dar vor chema numele Aceluia in Care inca n-au crezut? Si cum vor crede in Acela de Care n-au auzit? Si cum vor auzi fara de propovaduitori? Si cum vor propovadui de nu vor fi trimisi?... Deci, credinta este din auzire, iar auzirea, prin cuvantul lui Hristos" (Rom. 10, 14-17). Insusi Mantuitorul a poruncit Sf. Apostoli sa propovaduiasca prin viu grai: "Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua" (Matei 28,19-20; Marcu 16,15; Luca 9, 2). Sf. Apostoli insisi ne incredinteaza in scrierile lor ca ei n-au scris in cartile lor decat o mica parte din cate au primit de la invatatorul lor. Sf. Ioan, Ucenicul prea iubit al Mantuitorului, sfarseste Evanghelia sa cu aceste cuvinte: "Dar sunt si alte multe lucruri pe care le-a facut Iisus, si care, daca s-ar fi scris cu de-amanuntul, cred ca nici lumea aceasta n-ar fi cuprins cartile ce s-ar fi scris" (Ioan 21, 25). Acelasi Evanghelist Ioan declara intr-una din Epistolele sale: "Multe avand a va scrie, n-am voit sa le scriu pe hartie si cu cerneala, ci nadajduiesc sa vin la voi si sa vorbesc gura catre gura, ca bucuria noastra sa fie deplina" (II Ioan 1,12). Mantuitorul insusi n-a lasat nimic scris si nici n-a poruncit Sfintilor Apostoli sa scrie, ci sa propovaduiasca prin viu grai (Matei 28, 19-20).

Ce este Traditia Apostolica?
Invatatura incredintata de Hristos, prin viu grai, Sfintilor Apostoli poarta numele de Traditie Apostolica. Din aceasta Traditie, sau cu ajutorul ei, s-a dezvoltat Traditia bisericeasca.

Cum s-a dezvoltat Traditia bisericeasca?
Sfintii Apostoli au primit invatatura dumnezeiasca de la Mantuitorul, iar Biserica a primit-o de la Sf. Apostoli (Sf. Irineu, Contra ereziilor, 2, 9, 1, Migne, P. G., VII, col. 734), care au dat-o primilor episcopi, iar acestia, celor de dupa ei, pana azi. Traditia, zice Sf. Irineu, a ajuns pana la noi prin grija Bisericii, fara a se nascoci scrieri, caci ea este o practica foarte deplina, neprimind nici adaos, nici micsorare. Fericitul Augustin spune ca adevarurile Traditiei care se pastreaza pe intreg pamantul, au fost incredintate fie de Sf. Apostoli, fie de Sinoadele ecumenice (Fer. Augustin, Scrisoarea. 54, 1, 1, Migne, P. L., XXXIII, col. 200). Ceea ce tine Biserica Universala si n-a fost stabilit prin Sinoade, ci a fost totdeauna pastrat, a fost dat prin autoritatea apostolica (Idem, Despre Botez, 4, 24, 31, Migne, P. L., XLIII, col. 174). Este deci o Traditie Apostolica si este o Traditie bisericeasca, in stransa legatura una cu alta, cea din urma avandu-si obarsia si dreptarul in prima. Semnul adevaratei Traditii este neintreruperea. "Marii (teologi) ai lumii, zice Augustin, au tinut ce au gasit in Biserica. Ce au invatat de la inaintasii lor, au invatat si ei pe altii. Ce au primit de la parinti, aceea au dat fiilor" (Idem, Impotriva lui Iulian, 2, 10, 34, Migne, P. L., XLIV, col. 697). De aceea trebuie crezut numai acel adevar de credinta care nu se departeaza intru nimic de Traditia Apostolica si Bisericeasca (Origen, Despre principii, 1, Pref. 2, Migne, P. G., XI, col. 116).

Ce legatura este intre Sf. Scriptura si Sf. Traditie?
Sf. Scriptura e rodul lucrarii Sfantului Duh, crescut in pomul Traditiei. Sf. Scriptura e punerea in scris numai a unei parti din toata invatatura data de Mantuitorul prin viu grai, adica din Traditie. Astfel, intre ele e o legatura atat de stransa, incat cu greu s-ar putea face o deosebire intre cuprinsul uneia si al celeilalte. Marturiile lor se sprijina unele pe altele si amandoua alcatuiesc comoara unuia si aceluiasi asezamant dumnezeiesc si omenesc: Biserica. Sf. Traditie intregeste Sf. Scriptura prin talcuirea adevarata. Numai talcuirea data de Sf. Traditie este adevarata, adica profetica si apostolica si primita de Biserica, pentru textul Sf. Scripturi. In al doilea rand, trebuie sa ne servim de Traditie, pentru ca nu toate pot fi luate din Dumnezeiasca Scriptura. Sf. Apostoli ne-au transmis invatatura Mantuitorului atat pe calea Sfintei Scripturi, cat si pe calea Traditiei Apostolice (Sf. Epifaniu, Panarion, Contra Evreilor, 61, 6, Migne, P. G., XLI, col. 1047). Sf. Ioan Gura de Aur, Omilia la Scrisoarea II-a catre Tesaloniceni, 4, n.2, Migne, P. G., LXII, col. 488). Cuvintele Sf. Apostol Pavel: "Asadar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat fie prin cuvant, fie prin epistola noastra" (II Tes. 2, 15), Sf. Ioan Gura de Aur le talcuieste astfel: "De aci e limpede ca (Apostolul) nu le-a dat toate in scris, ci multe pe cale nescrisa. Si cele scrise si cele nescrise sunt deopotriva vrednice de credinta, incat socotim Traditia Bisericii vrednica de crezare. E traditia, nu cerceta mai mult".

Sf. Traditie apartine credinciosului in parte, sau Bisericii intregi?
Ca viata in Duhul Sfant, Sf. Traditie apartine intregii Biserici. Credinciosul si-o insuseste in masura in care vietuieste in Biserica si participa la viata Bisericii prin lucrarea Duhului Sfant. Asa ne-o spune Sf. Scriptura, asa ne-o spun si Sf. Parinti. Sf. Apostol Pavel declara: "Au nu stiti ca sunteti templu al lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi? Daca va strica cineva templul lui Dumnezeu, pe acela il va strica Dumnezeu, pentru ca Sfant este templul lui Dumnezeu, care sunteti voi" (I Cor. 3, 16-17). Cine strica templul, adica Biserica lui Dumnezeu, acela nu se afla in Sf. Traditie. Sf. Irineu, la randu-i, ne invata: "Duhul este chezasia nestricaciunii, intarirea credintei noastre, scara de inaltare la Dumnezeu. Unde este Biserica, acolo e si Duhul lui Dumnezeu. Unde e Duhul lui Dumnezeu, acolo e si Biserica si plinatatea harului. Iar Duhul este adevarul" (Sf. Irineu, Contra ereziilor, 3, 24, 1, Migne, P. G., VII, col.). Ereticii nefiind in Traditie nu sunt nici in Biserica, si, dimpotriva, nefiind in Biserica, nu sunt nici in Traditie; ei nu traiesc in comuniunea de viata a Duhului lui Dumnezeu si nu sunt in Hristos.

Ce legatura este intre Biserica si Sf. Traditie?
Biserica pastreaza Traditia, iar Traditia uneste si intareste Biserica. Dupa moartea ultimului Apostol, viata in Duhul nu s-a imputinat, caci Mantuitorul fagaduieste Apostolilor si urmasilor acestora ca va fi cu ei pana la sfarsitul veacurilor si Duhul Sfant ii va ajuta sa inteleaga tot adevarul si sa-l apere nestirbit (Ioan 16, 13). De aceea Sf. Traditie s-a numit si tinerea de minte vie a Bisericii. Traditia fiind viata Bisericii, Biserica e spatiul Traditiei.

Care e rolul Bisericii fata de Descoperirea dumnezeiasca si deci si fata de Sf. Traditie?
Biserica e pazitoarea, talcuitoarea si propovaduitoarea fara gres a Descoperirii dumnezeiesti si, prin aceasta, si a Traditiei. Ea pastreaza si sustine unitatea si identitatea credintei. Sf. Irineu ne da amanunte pretioase in aceasta privinta: "Biserica, zice el, dupa ce a primit, cum am spus, aceasta propovaduire si aceasta credinta, macar ca e raspandita in toata lumea, le pastreaza cu grija, ca si cum ar locui intr-o singura casa. De asemenea ea crede Apostolilor si Ucenicilor acestora, ca si cum ar avea un singur suflet si aceeasi inima. Ea predica acestea in armonie cu Apostolii, invata si transmite ca si cum ar avea o singura gura. Desi in lume limbile sunt deosebite, puterea Traditiei e una si aceeasi. Dupa cum soarele, zidirea lui Dumnezeu, e unul si acelasi in toata lumea, tot asa si propovaduirea adevarului se arata pretutindeni si lumineaza pe toti oamenii care vor sa vina la cunostinta adevarului. Nici cel tare in cuvant dintre intaistatatorii Bisericilor nu va spune altceva, decat aceste invataturi, caci nimeni nu este mai presus de invatatorul sau (Matei 10, 24; Luca 6, 40), nici cel slab in cuvant nu va imputina Traditia. Credinta fiind una si aceeasi, nici cel care e in stare sa vorbeasca mult despre ea nu o sporeste, nici cel ce vorbeste mai putin nu o imputineaza" (Sf. Irineu, op. cit., 1, 10, 2, Migne, P. G."VII, col. 552 3 - Invatatura de credinta crestina ortodoxa). Biserica sta pe Traditia Apostolilor si o marturiseste ca aflandu-se pretutindeni, in viata ,si lucrarea ei. Prin episcopii asezati de catre Apostoli si urmasii acestora, Traditia se infatiseaza ca universala si neintrerupta52 (Idem, op. cat., 3, 1, Migne, P. G., VII, col. 848). Clement Romanul, care a cunoscut personal pe Sf. Apostoli Petru si Pavel, "avea Traditia in fata ochilor"53 (Idem, op. cit., 3, 3, 3, Migne, P. G., VII, col. 849). Cu ocazia neintelegerilor din Biserica de la Corint, el a innoit credinta si Traditia pe care le primise de curand de la Apostoli54 (Idem, op. cit; loc. cit.). Sf. Policarp e un exemplu viu al Traditiei pe care a primit-o de la Apostoli, care l-au facut episcop in Smirna, si care a avut legaturi cu multi dintre cei care au vazut pe Hristos. El a propovaduit totdeauna lucrurile pe care le-a invatat de la Apostoli55 (Idem, op. cit, 3, 3, 4. Migne, P. G., VII, col. 851). Biserica are un tezaur bogat. In care Apostolii au adunat toate cele ale adevarului si din care oricine poate sa-si ia bautura vietii.

Unde se afla cuprinsa Sf. Traditie?
Desigur, ca forma de transmitere a Revelatiei dumnezeiesti supranaturale, Sfanta Traditie, sau Traditia apostolica, are drept continut intreaga invatatura a Apostolilor, primita de ei prin viu grai de la Hristos insusi in timpul celor trei ani si jumatate de activitate publica a Lui. In cuprinsul Traditiei apostolice intra si o serie de structuri harice ale Bisericii intemeiate de Hristos si care vin de la Hristos prin Sfintii Sai Apostoli: Sfintele Taine, toate ierurgiile si ierarhia bisericeasca sacramentala cu cele trei trepte harice care tin de constitutia teandrica a Bisericii, precum si anumite oranduieli privind viata Bisericii si viata membrilor ei. Cartile Noului Testament contin si constituie Traditia apostolica, dar nu o epuizeaza, caci multe altele a savarsit Hristos, care s-au transmis mai departe numai pe cale orala in Biserica (Matei 28, 20; Ioan 20, 30-31; 31, 25), adica prin cei imbracati cu puterea Duhului Sfant spre a fi iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu (I Cor. 4, 1). Intr-un rastimp de opt veacuri, continutul Sfintei Traditii, adica al Traditiei apostolice, a fost fixat de Biserica in opt izvoare si anume:
1. Simbolurile de credinta (cel zis "apostolic" sau "roman", folosit astazi de Biserica Romano-Catolica si de Bisericile Protestante; simbolul niceo-constantinopolitan alcatuit la sinoadele ecumenice I de la Niceea (325) si II de la Constantinopol (381), singurul folosit in Biserica Ortodoxa si, alternativ cu cel "roman", in Biserica Romano - Catolica, si uneori la protestanti; si cel "atanasian", folosit in Biserica Anglicana);
2. Cele 85 de canoane apostolice;
3. Definitiile dogmatice si canoanele celor 7 sinoade ecumenice si ale celor 9 sinoade particulare (aprobate de sinodul Trulan);
4. Marturisirile de credinta ale martirilor;
5. Definitiile dogmatice impotriva ereziilor;
6. Scrierile Sfintilor Parinti;
7. Cartile de slujba ale Bisericii si
8. Marturiile istorice si arheologice referitoare la credinta crestina apostolica.


Care e datoria noastra principala fata de Sf. Traditie?
Sa pastram cu sfintenie si neatins cuprinsul ei, la fel ca pe acela al Sf. Scripturi, asa cum au facut Parintii din cele mai vechi timpuri. lata sfatul Sf. Vasile cel Mare in aceasta privinta: "Unele dintre dogmele si propovaduirile pastrate de Biserica le avem din invatatura scrisa, pe altele insa le-am primit din Traditia Apostolilor, transmise in taina. Amandoua aceste categorii au aceeasi autoritate pentru evlavie. Nimeni nu va spune cuvant impotriva acestora, pentru ca nimeni nu cunoaste cat de cat asezamintele bisericesti. Daca am incerca sa inlaturam obiceiurile nescrise, ca neavand mare importanta, nu ne-am da seama ca am pagubi Evanghelia in partile ei principale; mai mult, am restrange propovaduirea la numele ei gol. De pilda, (ca sa pomenesc lucrul cel dintai si foarte obstesc) cine a invatat prin scris ca acei care nadajduiesc in numele Domnului nostru Iisus Hristos sa se insemne cu semnul crucii? Ce scriere ne-a invatat sa ne intoarcem spre Rasarit atunci cand ne rugam? Ce Sfant ne-a lasat in scris cuvintele de chemare a Sf. Duh pentru prefacerea painii Euharistiei si a Paharului binecuvantarii? Nu ne multumim cu cele pe care le mentioneaza Apostolul sau Evanghelia, ci spunem unele lucruri inainte, altele pe urma, ca avand mare putere pentru taina si pe care le luam din invatatura nescrisa. Noi binecuvantam apa Botezului si untdelemnul Ungerii, ba inca si pe cel ce se boteaza. Din ce scrieri? Nu din Traditia tacuta si tainica? Ce cuvant scris ne-a invatat ungerea insasi cu untdelemn? Iar cufundarea omului de trei ori, de unde este? Celelalte cate sunt in legatura cu Botezul, lepadarea de satana si de ingerii lui, din ce scriere sunt? Nu sunt, oare, din aceasta invatatura nepublicata si secreta pe care Parintii nostri au pastrat-o sub tacere, fara iscodire, ca unii care invatasera bine acel lucru: pastrarea in tacere a maretiei sfinte a Tainelor?... La fel Apostolii si Parintii care au stabilit la inceput cele in legatura cu Biserica au pastrat taina lor in ascuns si in tacere demnitatea lor..." (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sf. Duh, 27, 66, Migne, P. G., XXXII, col. 188-189). Iar Sf. Ioan Damaschin zice: "In Sf. Scriptura, nu se pomenesc cele intamplate la moartea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu Maria. Dar acestea se istorisesc in cea mai veche si adevarata Traditie, care ne spune ca in momentul slavitei ei adormiri, toti Sfintii Apostoli, care colindau lumea in vederea mantuirii, s-au adunat la Ierusalim venind prin vazduh. Aici ei au avut o viziune cu ingeri si au ascultat melodia dumnezeiasca a puterilor ceresti etc." (Sf. Ioan Damaschin, Omilii la Adormirea. Fecioarei Maria, 2, 18, Migne, P. G., XCVI, col. 748). Botezarea copiilor mici e o Traditie apostolica (Fer. Augustin, Despre Facere, explicata cuvant cu cuvant, 10,23,39, Migne, P. L., XXXIV, col. 426). Aceste lucruri se stiu prin grija aleasa si evlavia calda cu care le-a pastrat Sf. Traditie si pe care, la randul nostru, se cuvine sa le pazim cu aceeasi grija si evlavie spre a le da mai departe celor ce vor veni dupa noi.

Cui a incredintat Mantuitorul conducerea Bisericii, dupa inaltarea Sa la cer?
Dupa inaltarea Sa la cer, Mantuitorul a incredintat conducerea Bisericii Sale Sfintilor Apostoli, asa cum spune El insusi: "Precum M-ai trimis pe Mine in lume si Eu i-am trimis pe ei in lume" (Ioan 17, 18). "Si apropiindu-Se, Iisus le-a grait lor zicand: "Datu-Mi-s-a toata puterea in cer si pe pamant. Drept aceea mergand invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua; si iata Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului" (Matei 28, 18-20). Cand li Se arata, in ziua Invierii, Mantuitorul spune Apostolilor: "Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal si Eu va trimit pe voi"; si acestea zicand, a suflat si a zis lor: "Luati Duh Sfant, carora le veti ierta pacatele, li se vor ierta si carora le veti tine, vor fi tinute" (Ioan 20, 21-23).

Ce fel de puteri a dat Mantuitorul Apostolilor si urmasilor lor in Biserica?
Mantuitorul a dat Apostolilor, si prin ei urmasilor acestora, puterea de a invata, adica de a propovadui adevarul Cuvantului lui Dumnezeu, puterea de a sfinti, adica de a impartasi credinciosilor harul lui Dumnezeu, si puterea de a conduce, adica de a pastori, a povatui si a conduce pe crestini, asa cum putem vedea din Sf. Evanghelii (Matei 28, 18-20; Ioan 20, 21; Luca 9, 1-2).

Pe cine au lasat Sf. Apostoli ca urmasi ai lor la conducerea Bisericii vazute?
Sf. Apostoli au lasat, dupa porunca Domnului, ca urmasi la conducerea Bisericii vazute, pe episcopi, carora le-au dat aceasta autoritate, impartasindu-le harul Sfantului Duh prin punerea mainilor, adica prin hirotonie. Despre aceasta ne incredinteaza atat Sf. Scriptura, cat si Sf. Traditie. Sf. Apostol Pavel, asezand ca episcopi pe Tit in Creta si pe Timotei in Efes, le da invataturi si sfaturi cum sa-si conduca credinciosii. El scrie lui Timotei: "Nu fi nepasator fata de harul ce este intru tine, care ti s-a dat prin proorocie, cu punerea mainilor mai-marilor preotilor. Cugeta, la acestea, tine-te de acestea, ca propasirea ta sa fie vadita tuturor. Ia seama anume la tine insuti si la invatatura; staruie in acestea. Caci facand aceasta, si pe tine te vei mantui, si pe cei care te asculta" (I Tim. 4, 14-16). Iar despre hirotonia preotilor spune aceluiasi Timotei: "Mainile degrab sa nu-ti pui pe nimeni, nici nu te face partas la pacatele altora. Pastreaza-te curat" (I Tim. 5, 22). Mantuitorul a incredintat, deci, conducerea Bisericii Sale vazute Apostolilor, prin insasi puterea Duhului Sfant data lor (Ioan 20, 22-23), iar acestia au incredintat-o episcopilor, impartasindu-le harul Sf. Duh prin Taina hirotoniei. Prin urmare, cine asculta de episcopii hirotoniti dupa randuiala canonica a Bisericii, asculta de Sf. Apostoli, adica de Domnul nostru Iisus Hristos, iar cine se leapada de episcopii legitimi, se leapada de Sf. Apostoli, adica de Domnul nostru Iisus Hristos, dupa insesi cuvintele Mantuitorului (Luca 10, 16). Sf. Ignatie purtatorul de Dumnezeu si Sf. Ciprian sustin ca ascultarea de episcopi este ascultarea de Iisus Hristos, ca in Biserica nu se poate face nimic fara episcopi si ca nu exista Biserica fara episcopi, preoti si diaconi64 (Sf. Ignatie, Scrisoarea catre Tralieni, 2,1; 2, 3; 3, 1; 7, 2, Migne, P. G.,V, col. 676, 677, 680; Sf. Ciprian, Scrisoarea 66 (catre Florentiu), 8, CV, 3, 2, p. 732).


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 1 Oct 2006, 12:43 PM
Mesaj #611


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Dintr-o predica a parintelui Teofil Paraian...
Intai o scurta prezentare:

Arhimandritul Teofil Paraian de la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus este unul din marii duhovnici contemporani.
Părintele Teofil s-a născut īntr-un sat īn apropiere de Sibiu, numit Topārcea, din părinti plugari, fiind cel mai mare dintre patru frati. Si-a īnceput viata constientă ca nevăzător, ceea ce īnseamnă că s-a născut nevăzător; īntre 1935-1940 a urmat o scoală specială la Cluj pe care a fost nevoit s-o īntrerupă doi ani din cauza războiului, apoi a făcut o clasă la o scoală specială la Timisoara după care, īntre anii 1943-1948 a urmat liceul, pe atunci Colegiul "Diaconovici" din Timisoara, liceu pentru văzători. Īntre 1948-1952 a urmat Institutul Teologic din Sibiu luāndu-si licenta īn teologie. La mānăstirea Sāmbăta a venit la 1 aprilie 1953 si īn acelasi an a fost tuns īn monahism de mitropolitul Nicolae Bălan. Īn 1960 a fost hirotonit diacon īn mod exceptional de mitropolitul Nicolae Colan iar īn 1983 a fost hirotonit preot de Īnalt Prea Sfintitul Antonie Mitropolitul Ardealului. Īn 8 septembrie 1988 a primit treapta de Arhimandrit.
Acum părintele e īn mānăstire de 43 de ani si stă, cum spune, īntr-un loc unde "īi place", tot el numind mānăstirea: "Poarta cerului", "Tinda Raiului", "Casa lui Dumnezeu" si "Locul īmplinirilor", bucurāndu-se că Dumnezeu l-a ales si l-a primit să stea īntr-un astfel de loc.


Oameni placuti lui Dumnezeu din Evanghelie
Despre sutasul din Capernaum, stim ca este omul de care S-a minunat Domnul Hristos. Cand zicem "omul de care S-a minunat Domnul Hristos", ne gandim la sutasul din Capernaum; cand zicem "sutasul din Capernaum", ne gandim la omul de care S-a minunat Domnul Hristos. Si, pentru ca S-a minunat Domnul Hristos de el, fara indoiala ca acest om este placut Domnului Hristos, fara indoiala ca este om placut lui Dumnezeu.
Daca citim Sfanta Evanghelie de la Matei, in capitolul al 8-lea aflam ca un sutas avea un servitor bolnav si ca a intervenit la Domnul Hristos pentru servitorul sau bolnav, ca Domnul sa-l faca sanatos.
Sutasul este un ofiter, mai-mare peste o suta de ostasi, si inseamna, pe romaneste, capitan.
Despre sutasul din Capernaum se spune deci in Sfanta Evanghelie de la Matei, īn capitolul al 8-lea, şi īn Sfānta Evanghelie de la Luca, īn capitolul al 7-lea, că a intervenit la Domnul Hristos pentru servitorul său bolnav, ca Domnul Hristos să-l vindece, īnsă, pentru că se socotea nevrednic ca Domnul Hristos să intre īn casa lui, L-a rugat ca această minune s-o facă de la depărtare. A spus către Māntuitorul: „Zi numai cu cuvāntul şi se va face sănătos servitorul meu. Pentru că şi eu sunt om sub stăpānire şi-i spun unuia dintre ostaşi: Du-te, şi se duce; altuia īi spun: Vino, şi vine; şi-i spun slugii mele: Fă aceasta, şi face".
Şi avea īncredinţare că, aşa cum īn ordinea materială el poate să determine ceva prin cuvānt, tot aşa şi Domnul Hristos poate să determine ceva prin cuvāntul Său, făcānd o minune. Şi atunci, Domnul Hristos, văzānd credinţa lui, S-a minunat şi a zis: „Nici īn Israel n-am aflat atāta credinţă". Şi l-a vindecat pe servitorul lui.
In Sfānta Evanghelie de la Matei, īn legătură cu sutaşul din Capernaum se spune c㠄mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă īn īmpărăţia lui Dumnezeu, cu Avraam, cu Isaac şi cu lacov" (Matei 8, 11). Avānd īn vedere cuvāntul acesta al Domnului Hristos, scris de Sfāntul Evanghelist Matei īn legătură cu sutaşul din Capernaum, īnţelegem că īn īmpărăţia lui Dumnezeu vor intra oameni ca sutaşul din Capernaum. Şi atunci, ar trebui să ştim de ce sutaşul din Capernaum a fost un om deosebit, de ce S-a minunat Domnul Hristos de el.
In Sfānta Evanghelie se spune că S-a minunat pentru credinţa lui, care era mai mare decāt credinţa pe care o aştepta Domnul Hristos de la poporul lui Israel, poporul lui Israel fiind mai pregătit pentru a īnţelege şi a trăi credinţa decāt căpitanul acela, străin de credinţa evreilor. Or, acel căpitan din Capernaum a avut mai multă credinţă decāt a găsit Domnul Hristos īntre fiii lui Israel.
Ce a mai avut sutaşul din Capernaum, pe lāngă credinţă? Pe lāngă credinţa īn Māntuitorul nostru Iisus Hristos, a mai avut nădejde, pentru că nu se poate să ai credinţă şi să nu ai şi nădejde; cine are credinţă, sigur are şi nădejde. Şi a mai avut şi iubire. De unde ştim? īn Sfānta Evanghelie de la Luca se spune despre sutaş că īl iubea pe servitorul lui şi, mijlocind pentru el, şi-a arătat credinţa īn Māntuitorul nostru lisus Hristos, unită cu iubirea faţă de servitorul său; şi asta, īntr-o vreme īn care servitorii erau dispreţuiţi, īn general, de stăpānii lor. Prin urmare, sunt cel puţin trei virtuţi pe care le constatăm la sutaşul din Capernaum, şi anume: credinţa, nădejdea şi iubirea.
Şi mai este o virtute, a smereniei, pe care o desprindem din cuvāntul sutaşului adresat Māntuitorului Hristos: „Nu sunt vrednic să intri sub acoperămāntul meu" (Matei 8, 8), deci nu sunt vrednic să intri īn casa mea.
Deci, sunt patru virtuţi pe care trebuie să le aibă orice om ca să intre īn īmpărăţia lui Dumnezeu: credinţa, nădejdea, iubirea şi smerenia.
In legătură cu sutaşul din Capernaum, ne vine īn minte o femeie cu credinţă mare, o femeie desigur plăcută lui Dumnezeu pentru credinţa ei cea mare. Este vorba de femeia canaaneeancă, pe care o prezintă Sfāntul Evanghelist Matei şi despre care citim īn capitolul al 15-lea din Sfānta Evanghelie de la Matei şi īn capitolul al 7-lea din Sfānta Evanghelie de la Marcu. Femeia canaaneeancă avea o fiică asuprită de un demon şi a intervenit la Māntuitorul nostru Iisus Hristos, cerānd milă pentru fiica ei demonizată. Domnul Hristos se părea că se īmpotriveşte dorinţei ei, īnsă se īmpotrivea ca să pună īn evidenţă virtuţile femeii şi mai ales credinţa ei. Mai īntāi de toate, ucenicii au intervenit la Domnul Hristos ca să-i ajute, să-i īmplinească cererea femeii canaaneence, pentru că, ziceau ei, „strigă īn urma noastră", adică femeia īşi arăta dorinţa cu strigare, cerānd milă de la Domnul Hristos. Domnul Hristos a lăsat-o să strige, iar apoi, cānd femeia s-a apropiat şi I s-a īnchinat, Domnul Hristos a spus: „Nu este bine să iei pāinea copiilor şi s-o arunci cāinilor". Ea, ca răspuns la aceasta, a zis către Domnul Hristos: „Da, Doamne, e adevărat, dar şi cāinii mănāncă din fārāmiturile care cad de la masa stăpānilor". Aceasta a arătat că ea nu s-a simţit jignită de cuvāntul Domnului Hristos, ci dimpotrivă, s-a simţit doar smerită şi nici nu voia altceva decāt ceea ce li se cuvine cāinilor, nu ceea ce li se cuvine copiilor. Şi atunci, Domnul Hristos a spus: „O, femeie, mare este credinţa ta, fie ţie precum voieşti"; şi ni se spune īn Sfānta Evanghelie c㠄s-a tămăduit fiica ei īn ceasul acela". Prin urmare, femeia canaaneeancă este o femeie cu credinţă mare. Iarăşi este un lucru pe care e bine să-l avem īn vedere.
Asta cu atāt mai mult cu cāt Domnul Hristos (citim despre aceasta īn Evanghelia de la Ioan) a pus o īntrebare unui om căruia īi dăduse vedere: „Crezi tu īn Fiul lui Dumnezeu?", şi el a răspuns: „Doamne, dar cine este ca să cred īn El?". Iar Domnul Hristos a spus: „L-ai şi văzut, că este Cel care vorbeşte cu tine". Şi atunci, el a spus: „Cred, Doamne!", şi s-a īnchinat Māntuitorului (Ioan 9, 35-38).
Intrebarea aceasta, „Crezi tu īn Fiul lui Dumnezeu?", este o īntrebare pe care Domnul Hristos o pune tuturor oamenilor. Toţi oamenii trebuie să răspundă la această īntrebare; şi răspund, conştient sau ne-conştient, prin viaţa lor sau prin cuvāntul lor. Unii cu īnchinare, alţii cu īmpotrivire. Sunt oameni care nu cred īn Domnul Hristos, pentru că oamenii sunt īmpărţiţi īn credincioşi şi necredincioşi, īn faţa lui Dumnezeu. Sunt oameni care au credinţă īn Dumnezeu şi oameni care nu au credinţă īn Dumnezeu, şi sunt şi oameni care oscilează īntre credinţă şi necredinţă.
Să ne gāndim, de pildă, la acel tată care avea un fiu demonizat, despre care ni se spune īn Sfānta Evanghelie de la Marcu, īn capitolul al 9-lea, că s-a prezentat la Māntuitorul, cu dorinţa de a-i fi vindecat fiul demonizat. Domnul Hristos i-a spus: „De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui credincios", iar el a răspuns: „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!". Adică īşi dădea seama el īnsuşi că şi crede, şi nu crede.
Prin urmare, cānd ne gāndim la sutaşul din Capernaum, care avea credinţă mare, cānd ne gāndim la femeia canaaneeancă, femeie care şi ea avea credinţă mare, amāndoi fiind plăcuţi lui Dumnezeu pentru credinţa lor, nu putem să nu ne gāndim şi la oameni care n-au avut foarte multă credinţă, dar pe care Domnul Hristos i-a primit, totuşi, pentru credinţa lor.
Omului care avea credinţă īmpuţinată, Domnul Hristos i-a īmplinit dorinţa, nu i-a zis: „Apoi, dacă nu crezi cāt trebuie, n-am ce-ţi face!...". Nu, ci i-a īmplinit dorinţa, cu cātă credinţă avea el. Asta e de mare importanţă pentru noi, fiindcă īnvăţăm din aceasta că Evanghelia este izvorātoare de nădejde şi de bucurie, nu este numai pentru cei mari şi puternici īn cele duhovniceşti, ci este şi pentru cei care īncă sunt mici şi slabi īn cele ale credinţei. Pentru că de la puţin se poate ajunge la mult.
Ştiţi că nici Sfinţii Apostoli n-au avut o credinţă foarte puternică de la īnceput, ba chiar L-au rugat pe Domnul Hristos: „Dă-ne mai multă credinţă" (Luca 17, 5). Sau Domnul Hristos le-a spus că n-au putut face minunea vindecării fiului demonizat datorită necredinţei lor (cf. Matei 17, 20). Asta este de mare īnsemnătate pentru noi, īn īnţelesul că, dacă avem credinţă puţină, de la puţin se poate ajunge la mult, dar important este să facem lucrurile credinţei, ca să ne īntărim īn credinţă.
Al treilea om plăcut lui Dumnezeu, pe care-l īntālnim īn Sfānta Evanghelie, este un tānăr, un tānăr drag Māntuitorului. Cine este tānărul drag Māntuitorului? Este un tānăr bogat, pe care mulţi īl nesocotesc, fiindcă n-a făcut tot ce se aştepta de la el să facă. Şi totuşi, despre el se spune c㠄I-a fost drag Māntuitorului", īn Sfānta Evanghelie de la Marcu, īn capitolul al 10-lea, citim că un tānăr L-a īntrebat pe Domnul Hristos: „Ce să fac, pentru ca să moştenesc viaţa de veci?". De altfel, relatarea despre acest tānăr o găsim şi īn Sfānta Evanghelie de la Matei, īn capitolul al 19-lea, şi īn Sfānta Evanghelie de la Luca, īn capitolul al 18-lea. Deci se spune despre el că era preocupat de viaţa veşnică şi I-a pus Domnului Hristos īntrebarea: „Ce să fac, pentru ca să moştenesc viaţa de veci?". Domnul Hristos i-a răspuns: „De vrei să intri īn viaţă, păzeşte poruncile". El a īntrebat care porunci şi Domnul Hristos i-a enumerat şapte porunci, dintre care cinci sunt cuprinse īn Decalog, īn Cele zece porunci. Şi a zis aşa: să nu desfrānezi, să nu ucizi, să nu furi, să nu fii mărturie mincinoasă, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta; acestea sunt cele cinci. Şi apoi, īn Sfānta Evanghelie de la Matei mai este cuvāntul: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine īnsuţi", iar īn Sfānta Evanghelie de la Marcu mai este, pe lāngă cele cinci porunci, cuvāntul: „Să nu īnşeli pe nimeni". Prin urmare, dacă le luăm īn considerare pe toate, sunt şapte la număr.
După ce el a auzit cuvāntul acesta, a zis către Domnul Hristos: „Toate acestea le-am īmplinit". Cānd a auzit Domnul Hristos cuvintele acestea (gāndiţi-vă, Domnul Hristos, care cunoaşte tainele inimii, care ştia că are dreptate tānărul din faţa Lui), se spune īn Sfānta Evanghelie de la Marcu că Domnul Hristos a privit la el şi I-a fost drag de el. E extraordinar să ştii că a fost un om de care Domnului Hristos i-a fost drag! De ce i-a fost drag Domnului Hristos tānărul acela? Pentru preocupările lui şi pentru faptul că a īmplinit poruncile pe care le-a enumerat Domnul Hristos. De aceea, iată īncă un om la care e bine să ne fie luarea-aminte.
In īmplinirea poruncilor lui Dumnezeu se arată iubirea faţă de Dumnezeu. Să ne gāndim că Domnul Hristos a spus cuvintele: „Cel ce Mă iubeşte va păzi poruncile Mele" (Ioan 14, 23); „Cel ce păzeşte cuvāntul Meu, acela este care Mă iubeşte" (Ioan 14, 21). Asta īnseamnă că īn īmplinirea poruncilor se arată iubirea faţă de Domnul Hristos.
Este adevărat că Domnul Hristos i-a mai cerut ceva tānărului, ceva ce el n-a putut să īmplinească atunci, şi anume să se lepede de toate averile sale şi să-i urmeze Māntuitorului. Dar el n-a putut să facă aceasta şi de aceea mulţi cred că tānărul cel bogat a căzut cumva din darul lui Dumnezeu. Dar să ştiţi că n-a căzut. De ce? Pentru că Domnul Hristos nu i-a cerut expres lucrul acesta şi mai ales nu i l-a cerut pentru māntuirea lui, ci a vrut să-l dezlege de legăturile bogăţiei, ca să fie şi mai liber īn această viaţă şi să intre cu mai mare uşurinţă īn īmpărăţia lui Dumnezeu, īnsă, dacă Domnul Hristos a spus: „De vrei să intri īn viaţă, păzeşte poruncile" (Matei 19, 17), iar el a păzit poruncile, īnseamnă că el deja a intrat īn viaţă; nu putea să-i fie drag Māntuitorului dacă nu era īn rānduială cu viaţa pe care o ducea.
Al patrulea om plăcut lui Dumnezeu, la care ne este acum luarea-aminte, este un om pe care-l recomandă Domnul Hristos. Ştiţi că a existat şi un om pe care Domnul Hristos ni-l recomandă nouă, tuturor, chiar dacă l-a recomandat, de fapt, unui om anume, unui īnvăţător de Lege, care L-a īntrebat pe Domnul Hristos: „Ce să fac să moştenesc viaţa de veci?". Domnul Hristos a zis către el: „īn Lege ce este scris, cum citeşti?". Iar īnvăţătorul de Lege a spus: „Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată virtutea ta. Şi să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine īnsuţi" (Luca 10, 27). Şi i-a zis Domnul Hristos: „Bine ai răspuns, fa aceasta şi vei fi viu". Dar el L-a īntrebat pe Domnul Hristos, īn continuare: „Cine este aproapele meu?". Şi atunci, Domnul Hristos i-a spus o pildă, pilda cu samarineanul milostiv.
In această pildă se spune că un om oarecare mergea de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut īntre tālhari, a fost bătut, jefuit şi lăsat aproape mort pe marginea drumului. Apoi, au trecut pe lāngă el un preot şi un levit, care numai l-au privit şi s-au dus mai departe. După aceea, a trecut un samarinean, care a fost milostiv, a avut milă de el: l-a luat de acolo, i-a turnat pe răni untdelemn şi vin şi i-a legat rănile. Apoi, l-a dus la o casă de oaspeţi, a purtat grijă de el, i-a dat gazdei doi dinari şi a rugat-o să poarte grijă de el, promiţāndu-i că la īntoarcere īi va plăti dacă va cheltui mai mult pānă la īnsănătoşirea lui.
După ce Domnul Hristos a spus pilda aceasta, l-a īntrebat pe īnvăţătorul de Lege care dintre cei trei care au trecut pe lāngă omul īn suferinţă a fost aproapele lui; el a răspuns că cel care a avut milă de el. Şi Domnul Hristos i-a zis: „Mergi şi fă şi tu la fel".
Deci l-a recomandat pe samarineanul milostiv ca pe un om care trebuie urmat. Să avem şi noi milă faţă de cei care au trebuinţă de ajutorul nostru, de mila noastră. „Mergi de fă şi tu asemenea!". Fii şi tu milostiv, fii şi tu binevoitor, dă ceva din ceea ce ai tu! Domnul Hristos ne spune şi nouă cuvāntul: „Fă şi tu asemenea, fa şi tu ca samarineanul milostiv!", iar cānd ni-l recomandă pe acest om, ni-l recomandă ca milostiv, ca unul care a avut milă şi ni-l recomandă ca unul care a dat ceva. A dat ceva din comoditatea lui, ceva din averea lui, ceva din banii lui, din lucrurile pe care le avea. Din comoditatea sa a dat pentru că l-a transportat pe cel rănit pe animalul pe care călătorea el, şi īn felul acesta a dat ceva. Dar n-a dat totul! A dat o parte din ceea ce avea. Dacă nu dai puţin, n-o să dai niciodată mai mult sau mult. Totdeauna se īncepe cu puţin, īncepi cu ce poţi face. Dacă faci ceva pentru binele altuia, eşti pe urmele samarineanului milostiv, eşti pe urmele celui care este recomandat de Domnul Hristos.
Stimaţi ascultători, mai avem un samarinean, la care nu prea ia lumea aminte; de samarineanul milostiv poate ştiu mai mulţi, dar mai este un samarinean care-i vrednic de pomenire, şi anume samarineanul recunoscător. Cine este samarineanul recunoscător? Este unul dintre cei zece leproşi vindecaţi de Domnul Hristos, despre care citim īn Sfānta Evanghelie de la Luca, īn capitolul al 17-lea, că, atunci cānd a văzut că s-a vindecat de lepră, s-a īntors să mulţumească (pentru că Domnul Hristos īi trimisese să se arate preoţilor, şi, pe drum, mergānd, s-au vindecat); s-a īntors şi L-a preamărit pe Dumnezeu, a căzut la picioarele Domnului Hristos şi-I mulţumea. Domnul Hristos a zis: „Oare nu zece s-au vindecat? Dar ceilalţi nouă unde sunt? Nu s-a īntors să dea mărire lui Dumnezeu decāt acesta, care este de neam străin?". Căci acela era samarinean.
Deci, samarineanul recunoscător este apreciat de Domnul Hristos ca un om care şi-a făcut datoria, ca un om care I-a mulţumit Māntuitorului. Şi asta este de mare importanţă pentru noi toţi, pentru că Sfāntul Evanghelist, cānd a scris Evanghelia sa, a ţinut ca persoana căreia i-a adresat Evanghelia (acel Teofil despre care pomeneşte la īnceputul Evangheliei sale), să ştie neapărat şi despre acest samarinean recunoscător; pentru că toţi creştinii trebuie să fie recunoscători. Noi avem o mare bucurie că a ajuns pānă la noi Evanghelia de la Luca şi putem astfel să ştim despre samarineanul recunoscător şi putem şi noi să-i fim următori, fiind recunoscători. Dacă nu suntem aşa, sigur nu suntem cum trebuie.
Să ne aducem aminte acum de o femeie vrednică de pomenire, şi anume de femeia care L-a uns pe Domnul Hristos cu mir, īnainte de Sfānta Sa Pătimire. Femeia aceasta, vrednică de pomenire, s-a dus la Domnul Hristos cu mir de mult preţ şi l-a turnat peste El. Domnul Hristos a primit această cinstire şi acest semn al cinstirii şi a dat poruncă să fie pomenită femeia cinstitoare, oriunde se va propovădui Evanghelia (Matei 26, 13).
Un alt om plăcut lui Dumnezeu este, desigur, Iosif din Arimateea, care aştepta şi el īmpărăţia lui Dumnezeu şi care era ucenic al Domnului Hristos, ucenic īn ascuns, adică un ucenic īn īnţelesul că II avea īn vedere pe Domnul Hristos.
Sfāntul losif din Arimateea era un om care L-a cinstit pe Domnul Hristos cānd alţii īl necinsteau pe Domnul Hristos, cānd alţii L-au condamnat la moarte, L-au biciuit, L-au scuipat, L-au defăimat şi L-au răstignit pe Cruce. Cānd Domnul Hristos a murit pe Cruce, Sfāntul losif din Arimateea şi-a arătat cinstirea faţă de Domnul Hristos cerāndu-i lui Pilat să-l lase să īnmormānteze cu cinste trupul Domnului Hristos. Aşa a făcut! Şi a fost bine că L-a īnmormāntat cu cinste! Şi nu numai că L-a īnmormāntat cu cinste, dar - spune īn Sfānta Evanghelie de la Matei - chiar I-a oferit mormānt Māntuitorului. Māntuitorul a primit mormāntul īn care a fost īnmormāntat, de la losif din Arimateea.
Biserica noastră īl cinsteşte pe Sfāntul losif din Arimateea nu numai īn 31 iulie, cānd e ziua lui de pomenire, şi nu numai īn duminica a treia după Paşti, cānd se pomeneşte īmpreună cu femeile mironosiţe, ci īl pomeneşte şi la fiecare Sfāntă Liturghie, cānd preotul, punānd pe Sfānta Masă Cinstitele
Daruri, spune cuvintele: „Iosif cel cu bun chip, de pe Lemn luānd preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat īnfăşurāndu-L şi cu miresme īn mormānt nou īngropāndu-l,l-a pus". Cuvintele acestea ne aduc aminte de Sfāntul losif din Arimateea, cel cinstitor al Māntuitorului. Gāndiţi-vă cānd l-a cinstit: cānd alţii L-au necinstit, cānd alţii L-au răstignit, cānd alţii L-au omorāt; īn acele momente, Sfāntul losif din Arimateea L-a cinstit pe Domnul Hristos şi L-a īnmormāntat cu cinste şi I-a dat şi mormānt. Noi nu putem să avem atāta admiraţie, cātă ar trebui să avem! Ne simţim cu puterile īmpuţinate, cānd ne gāndim la Sfāntul losif din Arimateea, cānd e vorba să-i aducem cinstire Sfāntului losif din Arimateea.
Stimaţi ascultători, noi trebuie să ne īmpodobim mintea cu gānduri din acestea, cu oameni din aceştia, ca să ne luminăm mintea şi să ne schimbăm spre bine, ca să putem şi noi să-i cuprindem īn sufletul nostru pe aceşti oameni plăcuţi lui Dumnezeu, cu calităţile lor, şi să ne formăm şi noi după alcătuirea lor, după virtuţile lor.

Acest topic a fost editat de Clopotel: 1 Oct 2006, 12:48 PM


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 8 Oct 2006, 08:53 PM
Mesaj #612


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Despre monahism
Scopul retragerii din lume. Misiunea monahului. „Nu ne retragem din lume pentru că urām pe cei ai noştri, sau locurile. Să nu fie! Ci ca să scăpăm de vătămarea ce ne vine de la ei."
(Sfāntul Ioan Scărarul, [89], p.71)

„Monahul fuge departe de lume nu pentru că urăşte lumea, ci deoarece iubeşte lumea, şi īn modul acesta o va ajuta mai mult prin rugăciunea sa, īn lucruri care nu se fac omeneşte, ci numai prin intervenţia dumnezeiască. Aşa māntuieşte Dumnezeu lumea. Monahul nu spune niciodată: Să māntuiesc lumea, ci se roagă pentru māntuirea īntregii lumi, ca şi pentru a sa. Cānd Bunul Dumnezeu a auzit rugăciunea sa şi a ajutat lumea, iarăşi el nu zice "Eu am māntuit lumea", ci "Dumnezeu". [...]
Scopul monahului nu este să se ocupe de multe rucodelii şi să adune bani mulţi pentru a ajuta pe cei săraci, deoarece aceasta este o cădere duhovnicească (pentru monah - n.n.). Căci el poate să ajute cu tone, nu numai cu kilograme (cānd, de pildă, este secetă, prin rugăciunea sa el putānd să umple hambarele lumii). [...]
Monahii, nu părăsesc pustia pentru a merge īn lume să ajute vreun sărac, nici să cerceteze vreun bolnav la spital oferindu-i o portocală sau o altă māngāiere (lucru care se face de obicei de către mireni şi pe care īl va cere Dumnezeu de la ei). Monahii se roagă pentru toţi bolnavii, pentru a-şi cāştiga īndoita lor sănătate (sufletească şi trupească - n.n.), şi Bunul
Dumnezeu se milostiveşte spre zidirea Sa şi-i ajută să se facă bine, ca şi aceştia să ajute pe alţii, lucrānd ca nişte creştini buni."
(Cuviosul Paisie Aghioritul, [52], p.30-31)

Ocările pe care trebuie să le rabde īn lume cei ce se pregătesc pentru monahism
„Lucrul cel mai de temei al īncepătorului care se află īncă īn lume este să afle un duhovnic iubitor de monahi, deoarece cei mai mulţi duhovnici ai epocii noastre sunt luptători de monahi şi, īn multe feluri se luptă cu monahismul. [...].
Nu ajung cele ce le aude un monah īncepător de la mireni, ci aude īncă o grămadă de la clericii care au pretenţia nesăbuită ca monahii să lase pustia şi să vină īn lume şi să se ocupe cu lucrarea socială a filantropiei. E bine să citez şi cāteva "cununi" pe care le īmpletesc acelora care părăsesc lumea, numindu-i "leneşi, individualişti, laşi" etc., şi aceasta deoarece se consideră pe ei īnşişi eroi care se nevoiesc īn mijlocul societăţii păcătoase, iar pe monahi nişte fricoşi, care fug să-şi māntuiască numai sufletul lor. Mă minunez cum de nu pot īnţelege ei marea misiune a monahului!"
(Cuviosul Paisie Aghioritul, [52], p.30-31)

Pregătirea īn lume
„īncercaţi să aflaţi mai īntāi de toate un duhovnic iubitor de monahi care să vă ajute şi să vă supravegheze atāta vreme cāt vă mai aflaţi īncă īn lume. [...]
Mai bine e să trăieşti īnstrăinat de mediul lumesc şi să te afli alături de Dumnezeu, decāt să ai legături cu mediul lumesc, ca să nu te considere, chipurile, nesociabil, şi să te īnstrăinezi de Dumnezeu tară să-ţi dai seama.
Mai bine e să fii considerat chiar prost de către femei (sau tānăra de către băieţi) din pricina cuminţeniei şi nevinovăţiei tale duhovniceşti şi să ridici această cruce grea, deoarece īn ea se ascunde toată puterea şi īnţelepciunea lui Dumnezeu. [...]
Cānd mergi pe jos este mai bine să rosteşti rugăciunea şi să nu priveşti la dreapta şi la stānga chiar dacă vei fi luat īn nume de rău de rudele tale.[...]
După slujba din Biserică este de mii de ori mai bine să fugi ca o sălbăticiune de oameni, ca să-ţi păstrezi īnţelepciunea duhovnicească şi orice ai cāştigat de la Biserică, decāt să stai să căşti gura la cravate (sau la blănuri, tānăra) şi să te sălbăticeşti duhovniceşte din pricina zgārieturilor ce ţi le va face vrăjmaşul īn inimă. [...]
E mai bine pentru tinerii care vor să-şi păstreze fecioria să se depărteze de femei ca de diavolul (precum şi cele tinere de băieţi) - şi cred ca Hristos nu-i va lua īn nume de rău, deoarece fac aceasta din neputinţa vārstei lor - decāt īndrăznind, să fie ciuntiţi, ca şi copăceii de capre, şi să se facă nefolositori.
Mai bine este pentru tānăr să se nevoiască cu asprime (cu discernamant, sub indrumarea parintelui duhovnicesc), cānd trupul īi este vioi sau moale, pentru a dobāndi bărbăţie, decāt să fie rănit de trupul său cel dezordonat, sau cel molatic de caracterul său femeiesc slab, adică de simţămintele şi moleşelile femeieşti.
Fratele meu, aceste cuvinte aspre ale mele să le consideri absolut necesare, ca pe o sārmă ghimpată pentru īngrădirea micului tău copăcel duhovnicesc, pānă ce se vor īnălţa ramurile tale, deoarece Mama Biserica aşteaptă roadele tale.[... J
Pentru concentrarea ta, īn general, şi mai ales īn rugăciune precum şi pentru īntărirea sufletului tău, īţi este absolut necesară citirea Noului Testament şi a cărţilor ajutătoare ale Sfinţilor Părinţi pentru a-l īnţelege. Nu citi īncă Vechiul Testament, ca să nu te vatămi, deoarece nu te afli īncă īntr-o stare duhovnicească bună şi te vei sminti.[... J
Ajută foarte mult Vieţile Sfinţilor (şi Proloagele - n.n), Patericul, Everghetinosul, Scara, Războiul nevăzut, Sfāntul Efrem şi Lavsaiconul. [...]. Cercetānd deci toate aceste cărţi ale Sfinţilor Părinţi, ele īţi vor īncălzi sufletul şi te vor ajuta să te căieşti mai mult, şi, īn paralel, īţi vor aduce o mare smerenie, [...]
Să nu iei īn māinile tale reviste murdare (necuviincioase - n.n.); ele nici măcar să nu fie aruncate prin camera ta. Nici măcar o dată, īmpins de vārtejul vārstei tale, să nu te īndemne vrăjmaşul să le iei īn māini, deoarece nu numai că te va răni, ci vei avea şi pe vrăjmaşul batjocorindu-te pe tine, pentru care lucru te vei căi şi te va durea.
Inainte de a īncepe citirea din Sfinţii Părinţi, fă cel puţin două minute rugăciune, ca să te lumineze Dumnezeu să īnţelegi noimele dumnezeieşti.
Pe cāt poţi, caută ca īn casa ta să ai pentru citit o linişte corespunzătoare şi, dacă e cu putinţă, o cameră separată, ca să simţi atmosfera de chilie."
(Cuviosul Paisie Aghioritul, [52], p.34-39)


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 9 Oct 2006, 08:17 PM
Mesaj #613


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Vazant anumite lucruri care se intampla, mi-au venit in minte cuvintele din Epistola a doua catre Timotei a Sfantului Apostol Pavel, capitolul 4:
Stăruinţa īmpotriva celor abătuţi de la credinţă.
1 Eu te īndemn deci stăruitor īn faţa lui Dumnezeu şi a lui Hristos Iisus, Care va să judece viii şi morţii, la arătarea Lui şi īn īmpărăţia Lui;
2 Propovăduieşte cuvāntul, stăruieşte cu timp şi fără de timp, mustră, ceartă, īndeamnă, cu toată īndelunga-răbdare şi īnvăţătura.
3 Căci va veni o vreme cānd nu vor mai suferi īnvăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – īşi vor grămădi īnvăţători după poftele lor,
4 Şi īşi vor īntoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.
5 Tu fii treaz īn toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin!


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 14 Oct 2006, 07:52 AM
Mesaj #614


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Astazi Biserica Ortodoxa dreptmaritoare, dand slava lui Dumnezeu pentru mila si iubirea Lui nesfarsita pentru oameni, praznuieste pe Cuvioasa Maica noastra Parascheva...
O sa scriu in continuare descrierea vietii ei minunate si o sa inchei cu troparul cuvioasei:
Viaţa Cuvioasei Maicii noastre Parascheva de la Iaşi
(14 octombrie)
Vieţile Sfinţilor pe luna octombrie


Această cu adevărat mare şi vestită īntre femei, Cuvioasa şi pururea pomenita Parascheva s-a născut īntr-un sat al Traciei, numit şi din vechime şi acum Epivata. Părinţii fericitei erau de neam bun şi măriţi, īnavuţiţi cu multe averi; mai mult īnsă īi mărea şi īi īmbogăţea dreapta credinţă īn Dumnezeu şi vrednicia de a se numi creştini. Aceştia dar, aducīnd la lumină pe Cuvioasa, īntīi au renăscut-o prin scăldătoarea cea dumnezeiască a Botezului, apoi, īnaintīnd pe cale, o īnvăţară toată īmbunătăţirea şi aşezarea cea după Dumnezeu.
După ce a trecut la al zecelea an, ades ea mergea cu mama sa la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu şi a auzit aceste dumnezeieşti binevestiri: "Cel ce voieşte să vină după mine, să se lepede de sine şi să ridice crucea sa şi să urmeze Mie". Īndată fiind cuprinsă de aceasta şi ieşind din biserică, a īntīlnit un sărac; ascunzīndu-se de maica sa şi dezbrăcīnd hainele strălucite şi luminate ce le purta, le-a dat lui şi ea a īmbrăcat pe ale aceluia, luīndu-le pe acestea cu oarecare meşteşugire īnţeleaptă.
După ce a venit acasă şi au văzut-o părinţii īntr-un astfel de chip, s-au īngrozit şi au bătut-o ca să nu mai facă aşa. Ea īnsă nu numai de două ori, ci de trei ori şi de multe ori se zice că, dezbrăcīnd hainele sale, le-a dat săracilor, īntru nimic socotind pentru aceasta ocările, īngrozirile şi nesuferitele bătăi ale părinţilor. Şi acestea, īn casa părintească, erau ca nişte preīntīmpinări ale roadelor ce, pe urmă, erau să odrăslească īn ea şi păşiri spre trecerea peste om. Apoi, fiindcă nu mai putea suferi durerea duhului īn suflet, fără ştirea părinţilor şi a celor de un sīnge cu ea şi a mulţimii slugilor, a ajuns la Constantinopol.
Aici, gustīnd toate bunătăţile cele după Dumnezeu, īndestulīndu-se de dumnezeieştile şi sfinţitele biserici şi moaştele sfinţilor şi, fiind binecuvīntată de sfinţii bărbaţi cei de acolo şi īntărindu-se cu rugăciunile lor, a ieşit din cetate şi a trecut īn Calcedon de cealaltă parte şi de acolo a venit la Iraclia din Pont, călătorind cu picioarele sale.
Iar părinţii ei īnşişi şi prin alţii, că nevoia este lesne iscoditoare, mult trudindu-se şi locuri din locuri schimbīnd şi cetăţi şi sate călcīnd şi neaflīnd-o, s-au īntors acasă. Iar preafericita fecioară, venind la Iraclia din Pont şi sosind la un oarecare locaş dumnezeiesc al Maicii lui Dumnezeu şi intrīnd īn el cu bucurie duhovnicească, s-a aşezat pe pămīnt şi l-a udat cu lacrimi. Apoi s-a sculat şi, prin ruga sa umplīndu-se de har, cinci ani īntregi a petrecut īn acest sfīnt locaş, tot felul de bunătăţi săvīrşind. Căci īntru rugăciunile ei de toată noaptea făcea stări statornice şi de diamant, ajunări neīncetate, bătăi de piept, plīngere, tīnguiri cu lacrimi nestinse, iar culcarea jos pe faţa pămīntului, cine după vrednicie o va povesti; obiceiul smerit, cugetul īmpăcat, curăţenia inimii şi plecarea ei spre Dumnezeu.
De acestea, destul desfătīndu-se, a trimis Dumnezeu pe cei ce aveau s-o ducă la Ierusalim; căci această dorinţă o avea şi ruga pe Dumnezeu şi pe Maica Lui de aceasta. Deci aşa pregătită a ieşit din biserică şi īngrădită cu ajutorul de sus, a ajuns la Ierusalim şi īndestulīndu-se de toate cele sfinte şi bune ale Ierusalimului, unde şi "blīndele picioare ale Mīntuitorului meu Hristos au călcat" şi săturīndu-se şi zburīnd prin pustiul Iordanului ca o pasăre, a nimerit la o viaţă cinstită de călugăriţe pustnice şi a intrat aici. Īnsă, neputīnd a le da īn scris pe toate, cīt s-a nevoit aici, prin care pe vrăjmaşul diavol pīnă īn sfīrşit l-a stins, care mai īnainte cu ispite multe şi de tot felul a năvălit pornindu-se asupra ei, puţine oarecare din nevoinţele ei spre pomenire le vom adăuga aici.
Băutură īntrebuinţa apa de izvor, şi de aceasta foarte puţină; trebuinţa aşternutului o īmplinea cu o rogojină, iar īmbrăcămintea era o haină şi aceasta foarte zdrenţăroasă, cīntarea pe buze neīncetată, lacrimile de-a pururea; peste toate acestea īnflorea dragostea, iar vīrful bunătăţilor, care este smerita cugetare, le cuprindea pe toate acestea.
Deci mulţi ani răbdīnd īn arătata mănăstire a călugăriţelor şi nevoindu-se prin foarte multe fapte bune, plinind al 25-lea an al vīrstei, a ieşit de aici şi a venit la Iope şi intrīnd īntr-o corabie a īnceput a pluti pe calea ce ducea spre casă şi a ajuns cu corabia la limanul patriei sale, după ce a suferit multe primejdii ale sfărīmării de corabie īn mare. Apoi pururea pomenita a venit la Constantinopol şi după ce a cercetat dumnezeieştile locaşuri şi pe sfinţii bărbaţi, a plecat şi a venit la un oarecare sat, anume Calicratia, şi acolo la biserica sfinţilor şi īntru tot lăudaţilor Apostoli s-a sălăşluit, nesocotind petrecerea părinţilor de neam bun şi batjocorind īnţelepţeşte uneltirile vicleanului īnşelător.
Deci doi ani a petrecut acolo neīntinata porumbiţă şi din potopul acestor curgătoare zburīnd, a odihnit cortul ceresc, īncredinţīnd sfīnt sufletul său mīinilor īngereşti şi prin ei locaşurilor celor veşnice şi dumnezeieşti. Iar trupul cel din pămīnt şi īnfrumuseţat cu dumnezeieşti īmbunătăţiri l-a ascuns īn pămīnt.
Multă vreme după aceasta a trecut cineva, rău cheltuind viaţa şi obşteasca datorie īmplinind, a fost īngropat aproape de Cuviasa; dar ea n-a vrut a-l suferi, prea viteaza; ci oarecăruia din bărbaţii sfinţi arătīndu-i-se īn vis i-a zis: "Ridică trupul acesta şi-l īndepărtează că roabă a lui Hristos fiind, nu pot suferi īntunericul şi necurăţia". Īnsă zăbovind acel dumnezeiesc bărbat, divina arătare a cuvioasei socotind-o vedere obişnuită sau vis normal, a doua şi a treia oară iarăşi sfīnta l-a strigat şi cumplit l-a īngrozit. După ce călugărul şi-a venit īn sine, cum se cuvine, şi după porunca sfintei, care īi arată cu degetul locul, degrabă s-a sculat şi cu sīrguinţă a descoperit poporului vedenia de acolo, către care cu toţii alergīnd ca la o visterie foarte īnavuţită au săpat pămīntul. Iar după ce s-a apropiat de sicriu, se umplea de mireasmă, şi acel trup sfīnt al Cuvioasei aflīndu-l īntreg cu totul păzit, cu mīini cucernice l-au adus īn biserica Sfinţilor Apostoli, umplīnd aerul de miresme şi tămīieri şi cīntīnd dumnezeieşti psalmi.
Īnsă cīte minuni a săvīrşit Dumnezeul minunilor prin ea, după aşezarea moaştelor ei aici, şi pīnă acum săvīrşeşte, cu neputinţă este īn scris a le da; căci covīrşesc, ca să zicem aşa, şi numărul stelelor şi nisipul mării. De vreme ce vindecă şchiopi, surzi, ciungi, ologi şi tot felul de boli, īncă şi cele atingătoare de moarte; şi īn scurt a zice, depărtează toată neputinţa nevindecată, numai cu atingerea raclei, care nu īncetează, nici nu va īnceta să verse tămăduiri, cu harul lui Iisus Hristos, Celui ce a preamărit-o.
Sfintele moaşte ale Cuvioasei Parascheva au fost duse din Epivata īn cetatea Tīrnovei, capitală oarecīnd a crailor bulgari; apoi s-au strămutat de aici la Belgrad, şi de acolo īn oraşul Constantinopol, cum povestesc Eftimie şi Rafail; asemenea şi Meletie al Atenei şi Dositei patriarhul Ierusalimului.
Tot la acelaşi loc aflăm şi povestirea de strămutare a moaştelor ei din oraşul Constantinopol aici la Iaşi. Adică, "Patriarhul Constantinopolului Partenie bătrīnul, luīnd bani de la domnitorul Moldovei Vasile Lupu ca să plătească datoriile Patriarhiei, atīrnīnd de zidul Fanarului din Constantinopol sfintele ei moaşte ce se păzeau de Patriarhie, le-a trimis aici către stăpīnitorul Moldovei". Iată ce zice Cantemir, domnitorul Moldovei: "Sfīnta Parascheva, precum aflăm din cărţile bisericeşti, era stăpīnă a satului Epivatelor, pe care apoi l-a cīştigat Apocavcos, voievodul īnsuşi stăpīnitor Andronic Paleologul. Sultanul Murad al IV-lea a dat voie domnitorului Moldovei, Vasile, să mute sfintele ei moaşte din biserica patriarhală a Constantinopolului. Le-a cīştigat acestea pentru cele multe şi mari binefaceri şi slujbe făcute Sfintei Biserici celei mari; că din īnsăşi veniturile sale a plătit peste 260 de pungi de aur ce datora ea turcilor şi creştinilor. Īnsă, fiindcă la turci este interzis a strămuta mort peste trei mile, afară de trupul sultanului, a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta otomană, ca să ia voie pentru strămutarea sfintelor moaşte şi ca să ia poruncă către un Capugibaşa, ca să le īnsoţească īn Moldavia. Toată povestirea aceasta a strămutării acesteia este zugrăvită pe peretele de amiazăzi al bisericii Sfinţilor Trei Ierarhi, unde se află sfintele ei moaşte. Īntre alte lucruri se īnfăţişează acolo şi Capugibaşa cu ofiţerii lui mergīnd la petrecerea sfintelor moaşte".
Această strămutare de atunci este descrisă şi de marmura cuvucliului unde sīnt aşezate sfintele moaşte, pe care scrie aşa: "Cu voia Tatălui, cu bineplăcerea Fiului şi cu conlucrarea Sfīntului şi de viaţă făcător Duh, a Dumnezeului celui mărit şi īnchinat īn Sfīnta şi cea de o fiinţă şi nedespărţită Treime, binecinstitorul şi de Hristos iubitorul Ioan Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu domnitor a toată Moldavia, fiind rīvnitor şi apărător al sfintei credinţe răsăritene, după dumnezeiască īngrijire a strămutat din Constantinopol cu multă osīrdie şi prea multă dorinţă aceste cinstite moaşte ale Cuvioasei Maicii noastre Parascheva din Tīrnova. Această strămutare a fost a treia. Iar preasfinţitul şi fericitul a toată lumea patriarh Partenie, cu toată bunăvoinţa şi sfatul Bisericii a trimis aceste sfinte moaşte ca pe o visterie dumnezeiască, cu preafericiţii trei mitropoliţi: Ioanichie al Iracliei, Partenie al Adrianopolei şi Teofan al Paleon-Patronului, īn zilele preasfinţitului Varlaam mitropolitul Sucevei şi a toată Moldavia. Iar binecinstitorul şi de Hristos iubitorul şi cu mila lui Dumnezeu stăpīn al nostru şi domnitor a toată Moldavia, Vasile Ioan Voievod, de acasă ieşind cu evlavie şi cu tot sufletul primind această nepreţuită visterie, potrivit le-au pus şi le-au păstrat īn cea nouă zidită biserică a Sfinţilor Trei Ierarhi şi ai lumii dascăli: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvīntătorul şi Ioan Gură de Aur, spre cinstirea şi mărirea lui Dumnezeu celui lăudat īn Treime şi spre veşnică solire a Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, pentru lăsarea păcatelor sale şi a tot strălucit neamul lui. Īn anul de la Adam 7149 (1641), iar al domniei lui al 8-lea, īn 13 iunie; īn acelaşi an s-a născut şi preaiubit fiul lui, Ioan Ştefan Voievod, căruia să-i dea Domnul zile īndelungate şi viaţă de mulţi ani. Amin".

(va continua...)

Acest topic a fost editat de Clopotel: 14 Oct 2006, 08:08 AM


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 14 Oct 2006, 07:53 AM
Mesaj #615


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



(continuare...)

Din tradiţie avem povestiri de multe minuni săvīrşite de Cuvioasa īn anii dinaintea noastră, pe care nu s-a sīrguit cineva a le aduna şi a le publica spre lauda lui Dumnezeu slăvitorul sfinţilor Săi; īncă şi īn zilele noastre nu conteneşte a face minuni celora ce cu credinţă aleargă la ea. Căci cīţi neputincioşi au evlavie la sfintele moaşte, alergīnd cu credinţă, sau din acoperămintele puse la capul cel sfīnt al Cuvioasei luīnd şi purtīnd, dobīndesc vindecare. Şi la neploare sau altă nevoie mare, făcīnd litanie creştinii cu sfintele moaşte, nu se lipsesc de cerere. Şi şi īn patria ei Epivata, unde precum se zice casa ei părintească a fost prefăcută īn biserică cu numele ei, şi īn Catedrala Mitropolitană de la Iaşi, Cuvioasa face multe minuni pīnă astăzi.
Nenumărate sīnt minunile şi vindecările de boli ce s-au făcut cu credincioşi care au alergat cu rugăciuni şi lacrimi la moaştele Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva, de-a lungul celor peste trei sute cincizeci de ani de cīnd ocroteşte Moldova şi ţara noastră. Să amintim doar cīteva dintre ele, publicate īn Patericul romānesc, p. 77-84:
Cea mai mare minune a Sfintei Parascheva este īnsăşi preamărirea trupului ei cu darul neputrezirii, al vindecării de boli şi al izbăvirii de multe nevoi şi primejdii. Din cauza aceasta a fost luată ca protectoare de toate ţările ortodoxe din Balcani. Ba şi turcii se cucereau de minunile ce se făceau creştinilor, celor care īi cereau ajutorul cu credinţă şi evlavie.
O altă minune care a uimit Moldova şi ţara noastră a fost izbăvirea fără nici o vătămare a moaştelor Sfintei Parascheva din incendiul izbucnit īn noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888, īn paraclisul mănăstiri Sfinţii Trei Ierarhi, din Iaşi. Căci, aprinzīndu-se de la un sfeşnic catafalcul Cuvioasei, s-a topit argintul care īmbrăca racla, dar lemnul şi sfintele ei moaşte, deşi erau īnvăluite īn jeratic, au rămas īntregi şi nevătămate spre īntărirea credincioşilor şi uimirea tuturor. Ca o mărturie a acestei mari minuni, se păstrează pīnă astăzi racla dogorită de foc, īn care se aflau moaştele Sfintei Parascheva. Īndată după această minune, moaştele Cuvioasei au fost strămutate īn noua Catedrală Mitropolitană din apropiere.
Spre sfīrşitul secolului al XIX-lea, soţia preotului Gheorghe Lateş din comuna Rădăşeni-Suceava suferea la cap de o boală grea şi incurabilă. Alergīnd la Sfīnta Parascheva, se ruga cu lacrimi la moaştele ei şi-i cerea ajutorul. Apoi i s-a făcut Sfīntul Maslu şi s-a reīntors acasă. Noaptea i s-a arătat aievea Sfīnta Parascheva īn haine albe strălucitoare şi i-a spus: "Nu mai plīnge, că de acum te faci sănătoasă!" A doua zi, femeia s-a sculat sănătoasă şi lăuda pe binefăcătoarea ei.
Īn anul 1950, o studentă din Iaşi s-a īmbolnăvit de leucemie. Bolnava īmpreună cu părinţii ei au alergat la Sfīnta Parascheva şi cu multe lacrimi īi cereau ajutor şi sănătate. După două luni de rugăciuni stăruitoare şi Sfīntul Maslu, tīnăra s-a vindecat de această boală fără leac şi şi-a continuat studiile.
O femeie dintr-un sat de līngă Iaşi era greu bolnavă. Fiind internată pentru operaţie, s-a rugat mai īntīi la Sfīnta Parascheva, cerīndu-i, cu credinţă şi lacrimi, ajutor şi vindecare. Timp de trei zile după internare i s-au făcut toate analizele. La urmă i-au spus medicii: "Femeie, du-te acasă că nu ai nimic!"
Īn anul 1968, de hramul Cuvioasei Parascheva, o creştină din Iaşi pregătea conserve pentru iarnă. Mama ei o īndemna: "Fată, să nu faci una ca aceasta, căci astăzi este ziua Sfintei Parascheva!". "Mamă, a răspuns fiica, īn fiecare zi este cīte un sfīnt, dar eu n-am timp să-i prăznuiesc pe toţi!". După o oră femeia şi-a trimis copila īn oraş să-i cumpere ceva. Pe stradă a fost lovită grav de o maşină şi apoi internată īn spital. Mama copilei a alergat a doua zi la Sfīnta Parascheva şi, după ce şi-a recunoscut păcatul, a cerut cu lacrimi iertare şi salvarea fiicei ei accidentate. După trei zile copila s-a īntors sănătoasă acasă.
Un inginer bolnav de plămīni a fost internat īn spital pentru operaţie. Mama sa a mers atunci la moaştele Cuvioasei Parascheva şi i-a cerut cu credinţă sănătate pentru fiul ei. Timp de două săptămīni doctorii au amīnat operaţia. Apoi s-a observat că leziunile pulmonare s-au vindecat īn chip miraculos. Atunci au zis bolnavului: "Domnule inginer, aţi scăpat de operaţie. Īntorceţi-vă sănătos acasă. Este cineva care se roagă lui Dumnezeu pentru dumneavoastră!"
Unui copil de trei ani şi jumătate i s-a oprit brusc graiul. Atunci mama a luat copilul īn braţe şi a venit să ceară ajutorul Sfintei Parascheva. Pe cīnd se ruga ea cu lacrimi, deodată copilul a strigat: "Mamă, mamă! Aici este Doamne, Doamne!". Mulţumind din inimă Prea Cuvioasei Parascheva, mama s-a īntors acasă cu copilul sănătos.
Īn anul 1955, doi soţi din Iaşi nu aveau īnţelegere īn casă. Īntr-o seară, femeia disperată a părăsit căminul. Zadarnic au căutat-o soţul şi fiica. Apoi copila s-a culcat, iar tatăl ei a alergat la Sfīnta Parascheva şi s-a rugat cu lacrimi să-i īntoarcă soţia cu bine īn familie. Ajungīnd soţul acasă, după o oră a bătut cineva īn uşă. Era soţia. Avea chipul palid şi īngīndurat. "Unde ai fost femeie? Ce ţi s-a īntīmplat?" a īntrebat-o soţul. "Diavolul mi-a dat īn gīnd să mă sinucid. De aceea m-am aşezat pe linia trenului aproape de gara Nicolina. Dar la orele opt seara, pe cīnd venea un tren cu viteză, fiica noastră, īmbrăcată īn alb, a venit la mine, m-a apuncat repede şi mă aruncă afară de pe linie. Aşa am scăpat de moarte şi de osīnda iadului. După ce m-am īntărit puţin, am mulţumit lui Dumnezeu că m-a izbăvit de acest cumplit păcat şi m-am īntors acasă. "Femeie, īn seara aceasta la ora opt fiica noastră era culcată, iar eu mă rugam pentru tine. Aceea care te-a salvat nu era fiica noastră, ci īnsăşi Sfīnta Parascheva! Să-i mulţumim ei, căci ea te-a scăpat de această cumplită şi dublă moarte, trupească şi sufletească". De atunci este multă armonie şi bucurie duhovnicească īn această familie creştină.
Pe timpul celor două războaie mondiale oraşul Iaşi a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala Mitropolitană, unde se păstrează cinstitele moaşte ale Sfintei Parascheva, nu a fost atinsă de nici un obuz. Căci Cuvioasa ocroteşte Moldova şi oraşul acesta binecuvīntat, de peste trei sute cincizeci de ani. Spun bătrīnii că ostaşii vedeau noaptea, īn timpul războiului, o femeie uriaşă īmbrăcată īn alb deasupra Iaşilor, ocrotindu-l de ocupaţie şi bombardamente. Aşa ştie să ajutePreacuvioasa Parascheva patria ei adoptivă pentru credinţa poporului nostru binecredincios!
Īn timpul marii secete din vara anului 1947, cīnd mureau oamenii şi animalele de foame, s-au scos moaştele Sfintei Parascheva īn procesiune prin satele Moldovei. Credincioşi le aşteptau şi le īntīmpinau cu lacrimi de bucurie şi cu făclii īn mīini. Īn urmă veneau nori de ploaie bogată şi adăpau pămīntul. Drept mulţumire credincioşi se rugau şi īnălţau cīte o troiţă cu icoana Sfintei Parascheva.
Cel mai mult aleargă şi cer ajutorul Sfintei maicii noastre Parascheva bolnavii, ţăranii, călugării şi studenţii. Mai ales īn lunile de examene racla Cuvioasei este plină de cărţi, caiete de şcoală şi pomelnice. Putem afirma că moaştele cele mai iubite de credincioşii din ţara noastră şi din afară sīnt, fără īndoială, moaştele Sfintei Parascheva, numită "cea grabnic ajutătoare şi mult folositoare".
Mărturisesc părinţii bătrīni care au fost martori oculari, că, odată, de hramul ei, pe cīnd oamenii aşteptau la rīnd să se īnchine la racla Cuvioasei Parascheva, au venit şi două creştine bătrīne din Focşani. Văzīnd lume multă, au zis preotului de la raclă: "Părinte, dă-ne voie să ne īnchinăm la Cuvioasă fără să mai stăm la rīnd şi să-i punem sub cap această pernă nouă pe care i-am adus-o de acasă drept mulţumire pentru ajutorul ce ni l-a dat". "Dumnezeu să vă binecuvīnteze, creştinelor, a zis preotul. Mergeţi şi vă īnchinaţi!". Īn clipa aceea preoţii şi credincioşii au văzut un lucru sfīnt şi cu totul minunat. Cuvioasa şi-a ridicat singură capul, iar după ce femeile i-au pus perna adusă şi s-au īnchinat, Sfīnta Parascheva şi-a lăsat iarăşi capul pe căpătīi ca mai īnainte. Iată cīt de mult iubeşte Preacuvioasa pe cei ce se roagă lui Dumnezeu şi sfinţilor Lui cu smerenie şi credinţă.
Sfīnta Parascheva de la Iaşi se bucură īn ţară de un cult deosebit, mai mult decīt toţi ceilalţi sfinţi care au moaşte īn Romānia. Īn fiecare zi la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, de dimineaţă pīnă seara tīrziu, se face un mic pelerinaj continuu, cu credincioşi de toate vīrstele şi din toate locurile, veniţi la rugăciune. Īn mod deosebit, īn sărbători, īn posturi şi īn fiecare vineri, considerată ziua Cuvioasei Parascheva, vin mulţi credincioşi şi se īnchină la raclă cu credinţă, aducīnd flori, daruri şi īmbrăcăminte pe care le ating de racla Cuvioasei pentru a dobīndi ajutor, sănătate şi binecuvīntare.
Dar cea mai mare zi de prăznuire din tot anul este ziua de paisprezece octombrie, patronul Sfintei Parascheva, cīnd are loc unul din cele mai mari pelerinaje ortodoxe din ţara noastră, la care participă īnchinători de la sate şi oraşe, din toate colţurile ţării. Īn această zi are loc un adevărat pelerinaj bisericesc naţional, care durează pīnă la trei zile. Īncă din ajun se scot īn faţa Catedralei moaştele Sfintei Parascheva şi timp de două zile şi două nopţi credincioşii stau la rīnd pentru īnchinare.
Īn seara zilei de paisprezece octombrie, praznicul Cuvioasei se īncheie cu o mişcătoare procesiune īn jurul Catedralei, avīnd īn frunte pe Mitropolitul Moldovei, care, īmpreună cu clericii şi credincioşii, cu lumīnări īn mīini poartă racla cu moaştele sfintei, īn sunetul clopotelor şi al frumoaselor cīntări bisericeşti. După aceea se aşază moaştele īn biserică la locul lor, se cīntă paraclisul Sfintei Parascheva, apoi fiecare se īntoarce la ale sale cu bucuria marelui praznic īn suflet şi cu mīngīierea Duhului Sfīnt īn inimă. Cu ale cărei sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.!

Troparul cuvioasei
Intru tine maica, cu osardie s-a mantuit cel dupa chip, ca luand Crucea, ai urmat lui Hristos si lucrand ai invatat sa nu se uite la trup, caci este trecator, ci sa poarte grija de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta si cu ingerii impreuna se bucura, Cuvioasa Maica Parascheva, duhul tau.
Condacul cuvioasei
Pe sfanta folositoare a celor ce sunt intru nevoi, toti cu dreapta credinta sa o laudam, pe preacinstita Parascheva. Cu aceasta lasand viata cea stricacioasa, pe cea nestricacioasa a luat-o in veci. Pentru aceasta marirea a aflat si dar de minuni cu dumnezeiasca porunca.

Link audio catre troparul Cuvioasei Parascheva
Link catre site-ul Bisericii Sfanta Vineri din Drumul Taberei, Bucuresti

Acest topic a fost editat de Clopotel: 14 Oct 2006, 08:09 AM


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 23 Oct 2006, 08:03 AM
Mesaj #616


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Euharistia īn Ortodoxie
Ce este Euharistia?
Sunt multi dintre cei care aud cuvāntul acesta si nu-l īnteleg, fiind un cuvānt teologic, nu unul de circulatie. Euharistie īnseamnć multumire. Bineīnteles, cānd zicem Sfānta Euharistie noi nu zicem de fapt “Sfānta Multumire”. Dar cuvāntul acesta se īntrebuinteazć īn general cu alt īnteles, si anume de Sfānta Cuminecćturć sau Sfānta Īmpćrtćsanie. Īn limba noastrć se īntrebuinteazć foarte putin cuvāntul “euharistie”. Cei mai multi nu-l aud niciodatć, altii īl aud si-l uitć, altii īl aud si nu-l īnteleg. Teologii īnsć stiu cć Sfānta Euharistie este ceea ce īnteleg credinciosii īn general prin “Sfānta Cuminecćturć” sau “Sfānta Īmpćrtćsanie”. De fapt nici aceste cuvinte nu corespund continutului lor. Stim īnsć cć atāt prin “Euharistie”, cāt si prin “Īmpćrtćsanie” si “Cuminecćturć” noi īntelegem Trupul si Sāngele Māntuitorului Iisus Hristos pe care Īl primim atunci cānd ne īmpćrtćsim sau despre Care stim cć se aflć pe Masa Sfāntului Altar, unde īntotdeauna este prezent īn chivot, pentru īmpćrtćsirea celor care trebuie sć se īmpćrtćseascć grabnic, īn special pentru bolnavi, ceilalti credinciosi fiind sfćtuiti sć se īmpćrtćseascć la Sfānta Liturghie.

Īmpćrtćsire cu Trupul si Sāngele Māntuitorului

Cum se poate sć existe Trupul si Sāngele Māntuitorului nostru Iisus Hristos pentru īmpćrtćsire? Domnul nostru Iisus Hristos, la Cina cea de Tainć – ni se spune īn trei din cele patru Sfinte Evanghelii, Īn Evangheliile sinoptice, de la Matei, Marcu si Luca –, a luat pāine īn māinile Sale, a binecuvāntat, a frānt si a dat ucenicilor Sći, zicānd: “Luati māncati, Acesta este Trupul Meu, Care Se frānge pentru voi spre iertarea pćcatelor”. Asa a rćmas īn constiinta credinciosilor si īn constiinta Bisericii cuvāntul Domnului nostru Iisus Hristos de la Cina cea de Tainć. Īn legćturć cu paharul cu vin a zis Domnul Iisus Hristos: “Beti dintru acesta toti, acesta este Sāngele Meu, al legii celei noi, care pentru voi si pentru multi se varsć spre iertarea pćcatelor”. Cuvintele acestea le spun preotii la Sfānta Liturghie. Ceea ce īnseamnć cć Sfānta Liturghie are o legćturć cu Cina cea de Tainć, īn īntelesul cć atunci Domnul Iisus Hristos, dupć mćrturiile Sfāntului Evanghelist Luca si a Sfāntului Apostol Pavel din Epistola I cćtre Corinteni, a zis: “Aceasta sć o faceti īntru pomenirea Mea”, a statornicit datoria ucenicilor Sći de a face aceasta īn continuare, dar si urmasilor lor. Asadar, Sfānta Liturghie este o repetare a Cinei celei de Tainć dupć partea ei euharisticć.

Pentru ca ei sć se poatć īmpćrtćsi cu Trupul si Sāngele Domnului, trebuie sć-L aibć de undeva. Cei de la Cina cea de Tainć L-au avut din māinile Māntuitorului. El n-a zis: Aceasta este pāine care īnchipuieste Trupul Meu, acesta este un simbol al Trupului Meu, ci a zis: “Acesta este Trupul Meu”. El nu a dat pāine obisnuitć, ci a dat pāine euharisticć, a dat de fapt Trupul Sću sub chipul pāinii. Apoi, luānd paharul, a zis: “Beti dintru acesta toti, acesta este Sāngele Meu, care se varsć spre iertarea pćcatelor”, prin aceasta oferind nu vin, ci chiar Sāngele Lui, vin prefćcut īn Sāngele Lui. Aceasta este credinta noastrć si īnvćtćtura Bisericii. Prin urmare, ceea ce se pune īnainte, prescura anume pregćtitć si vinul amestecat cu apć, anume pregćtit, se preface, prin rugćciunile preotilor si ale credinciosilor, īn Trupul si Sāngele Māntuitorului nostru Iisus Hristos, īn Sfānta Euharistie cu care se pot īmpćrtćsi credinciosii.

Trupul si Sāngele Māntuitorului nostru Iisus Hristos se pomenesc separat, pentru cć īnfćtiseazć Jertfa Māntuitorului nostru Iisus Hristos, Care a pomenit separat Trupul si Sāngele la Cina cea de Tainć, desi ele sunt īmpreunć īn alcćtuirea umanć. Asadar, El n-a fćcut altceva decāt a arćtat cć e vorba de Trupul care se jertfeste si de Sāngele care se varsć spre iertarea pćcatelor. Dar nici Sfintii Apostoli la Cina cea de Tainć nu s-au īmpćrtćsit, nici noi nu ne īmpćrtćsim cu Trupul si Sāngele Domnului īn situatia īn care era cānd S-a jertfit, ci cu Trupul si Sāngele cu care El a īnviat din morti si S-a īnćltat la ceruri, bineīnteles acestea cuprinzānd īn sine Trupul si Sāngele cu care Domnul nostru Iisus Hristos S-a rćstignit pe Cruce.

Toatć lucrarea Sfintei Liturghii are rostul de a realiza īn cuprinsul ei posibilitatea de īmpćrtćsire a credinciosilor cu Trupul si Sāngele Māntuitorului nostru Iisus Hristos. Aceasta se realizeazć prin rugćciunea preotilor si a credinciosilor, pentru cć Liturghia n-o fac numai preotii si nici numai credinciosii, ci o fac īmpreunć. Stim aceasta din faptul cć Liturghia este īn asa fel alcćtuitć, īncāt credinciosii se roagć si ei pentru ceea ce urmeazć sć se realizeze. Preotul zice: “Pentru cinstitele Daruri ce sunt puse īnainte, Domnului sć ne rugćm”. Eu mć rog pentru cinstitele Daruri, iar voi fiti atenti si luati aminte la aceasta. El zice: “Domnului sć ne rugćm” toti credinciosii. Dar nu numai Sfānta Liturghie, ci toate slujbele Bisericii Ortodoxe se fac nu de cćtre preoti singuri, ci de cćtre preoti īmpreunć cu credinciosii. Toti care suntem de fatć la Slujbe venim ca sć slujim, nu ca sć privim, ca sć auzim ceva. Fiecare slujeste la mćsura lui: episcopii la mćsurć de episcopi, preotii la mćsurć de preoti, diaconii la mćsurć de diaconi, si apoi credinciosii. Toti trebuie sć participe la Sfintele Slujbe cu constiinta cć si ei realizeazć, cć si cu partea lor se īmplineste ceea ce se urmćreste la Sfānta Liturghie, adicć ajungerea la Sfānta Euharistie pentru īmpćrtćsire. Noi spunem cć aceasta se realizeazć la epiclezć, adicć atunci cānd credinciosii cāntć: “Pe Tine Te lćudćm…” Atunci preotul se roagć ca cinstitele Daruri ce sunt puse īnainte sć se prefacć īn Trupul si Sāngele Māntuitorului nostru Iisus Hristos. Si anume, dupć ce preotul se roagć ca Dumnezeu sć-L trimitć pe Duhul Sfānt dupć cum L-a trimis Apostolilor Sći, īncepe o rugćciune prin care cere de la Dumnezeu Tatćl sć-L trimitć pe Duhul Sfānt “peste noi si peste aceste Daruri ce sunt puse īnainte” si sć prefacć pāinea īn Trupul Māntuitorului, iar ceea ce este īn potir, vinul amestecat cu apć, sć prefacć īn Sāngele Māntuitorului. Īn momentul acesta, prin lucrarea Sfintei Treimi, se realizeazć ceea ce noi dorim sć avem spre īmpćrtćsire, adicć Trupul si Sāngele Māntuitorului. Dumnezeu Tatćl Īl trimite pe Duhul Sfānt prin care cinstitele Daruri ce sunt puse īnainte se prefac īn Trupul si Sāngele Māntuitorului.

E bine sć stim si sć nu uitćm niciodatć cć Trupul si Sāngele Māntuitorului nu le primim separat de sufletul si de dumnezeirea Māntuitorului. Domnul nostru Iisus Hristos este o persoanć īn douć firi: este Dumnezeu adevćrat dupć firea dumnezeiascć si este om adevćrat dupć firea omeneascć. Iar om adevćrat īnseamnć sć ai trup si suflet. Cānd ne īmpćrtćsim cu Domnul nostru Iisus Hristos, ne īmpćrtćsim de fapt nu cu Trupul si Sāngele separat, ci cu Trupul si Sāngele, cu sufletul Lui, cu dumnezeirea Lui, cu El īntreg. Sfānta noastrć Bisericć are cuvinte īn care ni se prezintć īmpćrtćsirea credinciosilor ca ceva ce s-a realizat īn mod tainic.

Īntelegerea Tainelor

Noi nu putem īntelege cu firea omeneascć cum anume pāinea si vinul se prefac īn Trupul si Sāngele Māntuitorului nostru. La Sfānta Liturghie a Sfāntului Vasile cel Mare se zice: „Punem īnaintea Ta acestea care īnchipuiesc Trupul si Sāngele Māntuitorului“. Dar cerānd noi ca acestea sć se prefacć īn Trupul si Sāngele Domnului nostru Iisus Hristos, noi nu mai avem lucruri īnchipuitoare, ci Īl avem chiar pe Domnul nostru Iisus Hristos, cu Trupul Sću, cu Sāngele Sću, cu Jertfa Sa, cu Īnvierea Sa, cu Īnćltarea Sa la cer, cu mćrirea Sa, cu sederea Sa de-a dreapta Tatćlui, cu tot ceea ce este El, cu omenirea Sa si cu dumnezeirea Sa. Acestea sunt lucruri mai presus de īntelegerea omului. Īntr-o alcćtuire de la slujba sćrbćtorii Nasterii Domnului Iisus Hristos se spune: „Taina nu suferć ispitire“. Degeaba vrei tu sć o īntelegi, cć nu o poti īntelege. Īn fata tainei trebuie sć te pleci, sć te īnchini, sć stai cu mintea plecatć, stiind cć e ceva mai presus de tine. Dacć vrei cumva sć faci o analizć a tainei acesteia, indiferent cć e spiritualć sau fizicć, oricāt ai īncerca, nu o poti cunoaste, pentru cć e mai presus de fire, iar lucrurile mai presus de fire nu le poate īntelege mintea mćrginitć. De aceea īndeamnć Sfānta noastrć Bisericć: „Drepti primind dumnezeistile, sfintele, preacuratele, cerestile, nemuritoarele, de viatć fćcćtoarele, īnfricosćtoarele lui Hristos Taine, cu vrednicie sć multumim Domnului“. Deci sć multumim Domnului pentru cć am primit cu vrednicie sau sć multumim cu vrednicie faptul cć am primit aceste Taine.

Cele sapte calitćti ale Sfintelor Taine

Īntāi zicem cć Sfintele Taine sunt dumnezeisti. Dacć sunt dumnezeiesti, īnseamnć cć sunt mai presus de fire, cć tin de Dumnezeu, nu de om. Sau cć Dumnezeu S-a revćrsat īn ceea ce vedem noi. Ce vedem noi? Pāine si vin. Ce e acolo? Trupul si Sāngele Domnului Hristos. Lucrul acesta s-a realizat prin Dumnezeu, dar si prin om: omul care aduce pāinea si vinul, omul care se roagć. Este partea omului, dar este si partea Domnului. Este ca la cresterea grāului: munceste si omul, binecuvinteazć si Domnul. Nu poate omul sć realizeze grāul, ci acesta se realizeazć de la sine, prin puterea lui Dumnezeu, datoritć si muncii omului. Asa este si la Sfānta Cuminecćturć. Trupul si Sāngele Domnului se realizeazć prin lucrarea omului ca rugćtor, prin lucrarea omului ca muncitor. Pentru a avea pe masć pāinea care sć se prefacć īn Euharistie, trebuie sć muncesti. Nu o iei de undeva, ci o realizezi īmpreunć cu Dumnezeu. Acestea sunt “ale Tale dintru ale Tale”. Adicć pāinea si vinul sunt dintru ale lui Dumnezeu, pentru cć Dumnezeu ni le dć, si I le aducem lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu sć ni le dea īnapoi altfel decāt I le-am dat noi lui Dumnezeu. Ni le dć prefćcute īn Trupul si Sāngele Māntuitorului nostru Iisus Hristos, unite cu sufletul Sću, unite cu dumnezeirea Sa.

Deci ele sunt dumnezeisti, iar dacć sunt dumnezeiesti, sunt sfinte, adicć sunt mai presus de ceruri. Ele sunt luate cumva din comun, din obisnuit, si puse separat pentru Dumnezeu, sunt atinse de Dumnezeu.

Bineīnteles cć dacć sunt sfinte, sunt preacurate. Ele nu pot fi īntinate, nu pot avea ceva din īntinćciune, ci numai din curćtie.

Astfel ele sunt si ceresti, cum cereascć este Liturghia, cum ceresti sunt Sfintele Slujbe, cum ceresc este locasul īn care se realizeazć toate acestea, biserica fiind cerul de pe pćmānt.

Tainele sunt nemuritoare, adicć ele nu se nimicesc, ci rćmān continuu. Noi nu ne putem īnchipui, de pildć, cć īmpćrtćsindu-ne cu Sfintele Taine, ele se sfārsesc. Nici īn īntelesul cć ne-am īmpćrtćsit cu El si de la o vreme nu mai este, si nici īn īntelesul cć intrānd īn noi, acestea cumva dispar. Nu, ci dumnezeistile Taine rćmān. Cum e Māntuitorul de vesnic, asa rćmān si ele de vesnice, īn noi sau īn afarć de noi. Dacć suntem nevrednici, atunci nu rćmān īn noi, dar ele nu se pot nimici, nu se pot strica, ci rćmān īn continuare īn vesnicie. Deci fiecare Sfāntć Liturghie are rezonantć īn vesnicie. Fiecare Sfāntć Liturghie este o slujbć care nu se sfārseste cānd se sfārseste, ci efectele ei rćmān īn vesnicie, īn credincios sau īn afarć de credincios.

Sfintele Taine sunt si de viatć fćcćtoare, adicć Trupul si Sāngele Māntuitorului nostru Iisus Hristos din Sfānta Euharistie au darul de a aduce viata, de a īnmulti viata, de a da putere, asa cum hrana pe care o māncćm pentru existenta noastrć fizicć are lucrarea ei si fćrć ea nu se poate. Tot asa si Sfānta Īmpćrtćsanie are darul de a aduce īn sufletul nostru puteri dćtćtoare de viatć din viata Māntuitorului. Stiti cć Domnul Hristos a spus cć cel ce mćnāncć Trupul Lui si bea Sāngele Lui are viatć īntru El. Iudeii se certau pentru cuvintele acestea, pentru cć nu le īntelegeau si ziceau: “Cum poate El sć ne dea Trupul Sću sć-l māncćm?” Sunt niste taine, niste lucruri pe care Domnul nostru Iisus Hristos nici nu ni le-a explicat, pentru cć nu se pot explica. Se pot crede, se pot primi, dar nu se pot explica. Domnul numai a afirmat īncć o datć si īncć o datć cć oamenii trebuie sć se īmpćrtćseascć pentru a avea viatć din viata Lui, din pāinea pe care o dć El, din vinul pe care īl dć El, din hrana si bćutura pe care le dć El si pe care nu le poate da nimeni altul. Noi nu o sć putem īntelege niciodatć puterea iubitoare a Māntuitorului nostru Iisus Hristos cānd le-a dat ucenicilor Sći posibilitatea sć se uneascć cu El Īnsusi, nu numai prin cuvāntul Lui, nu numai prin gāndul la El, ci prin intrarea Māntuitorului nostru īn noi īnsine. Sfintele Taine mai sunt si īnfricosćtoare. Cuvāntul acesta nu vrea sć spunć cć aceste Taine ne dau o fricć, ne coplesesc, īnfricosāndu-ne, ci cć sunt uimitoare, adicć de necuprins, de nepćtruns. Ne uimim īn fata lor, īn fata Māntuitorului. De altfel, īntre cele sapte Sfinte Taine, Taina Euharistiei este cea mai tainć. La fiecare vedem ceva: apa, mirul, dar la Taina Euharistiei nu vedem ce vedem, vedem ce nu vedem. Adicć nu vedem pāine si vin, ci vedem Trupul si Sāngele Māntuitorului nostru Iisus Hristos.

Despre nevrednicie

Dacć Sfintele Taine sunt asa de uimitoare, de īnfricosćtoare, de īnalte, de departe de noi, asa de neatins si de nepćtruns, atunci mai putem noi sć ne īmpćrtćsim cu Trupul si Sāngele Domnului nostru Iisus Hristos? Noi, ćstia nevrednici, care ne socotim nevrednici si care oricum suntem nevrednici; oricum suntem mai prejos de Taine. Rćspunsul ni-l dć Domnul Hristos, Care ne-a dat Tainele. El n-a dat Tainele pentru īngeri, ci pentru oameni. Gānditi-vć, de pildć, cć doi dintre cei care s-au īmpćrtćsit la Cina cea de Tainć cu Trupul si Sāngele Māntuitorului au fćcut lucruri care nu tin de o viatć superioarć: Iuda cel īmpćrtćsit L-a vāndut si Petru cel īmpćrtćsit a zis cć nu-L cunoaste. Domnul Hristos, cānd le-a dat Tainele acestea, n-a stiut ce urmeazć? A stiut.

Nouć, nevrednicilor, ne-a dat Trupul si Sāngele Sću, nu vrednicilor. E adevćrat cć noi trebuie sć cćutćm, sć ne silim pentru o vrednicie la care niciodatć nu putem ajunge. Dacć asteptćm vrednicia, nu ne mai īmpćrtćsim niciodatć, pentru cć niciodatć nu suntem vrednici. Dar Domnul Hristos ne face vrednici. Cum zic copiii īn rugćciunea cćtre īngerul pćzitor: “Eu sunt mic, tu fć-mć mare; eu sunt slab, tu fć-mć tare”, asa putem spune si noi īn fata Domnului Hristos: Doamne, stiu cć sunt nevrednic, stiu cć dacć ar fi dupć vrednicia mea nu ar trebui sć mć īmpćrtćsesc niciodatć īn viatć, nici īnaintea mortii. Dar: “Eu sunt mic, tu fć-mć mare…”. Adicć: Doamne, Tu ai putere sć mć faci vrednic, fć-mć vrednic. Si sć stiti cć Domnul Hristos ne face vrednici. Dacć noi avem mćrturia Scripturii cć Dumnezeu este iubire, apoi iubirea se īmpćrtćseste, se revarsć, dć din sine, ridicć, īl face mare pe cel mic, asa cum si noi, cānd avem iubire, facem lucrul acesta. Gānditi-vć, de exemplu, cānd avem īn fatć un copil, ori ne aplecćm la el, ne facem mici ca el, ori īl ridicćm īn brate. Astfel si Dumnezeu ne-a dat Sfintele Taine pentru cć ne iubeste si vrea sć ne fericeascć. Nu vrea sć ne osāndeascć. Dar ele ne pot fi si spre osāndć atunci cānd vrem sć rćmānem nevrednici, cānd le primim ca sć ne fćlim, cānd vrem sć facem niste lucruri care nu tin de ele. Dar cānd īti recunosti nevrednicia si cānd spui: “dintre pćcćtosi cel dintāi sunt eu” si te duci totusi sć te īmpćrtćsesti, te īmpćrtćsesti ca sć nu mai fii cel dintāi dintre pćcćtosi sau sć nu mai fii pćcćtos. Sfānta Īmpćrtćsanie sć aibć putere atāt de mare, īncāt sć se vadć puterea Māntuitorului īn noi, nu nevrednicia noastrć. Atunci cānd fiul risipitor s-a īntors acasć si tatćl lui i-a fćcut ospćt si l-a primit, dacć el zicea cć este nevrednic, toatć veselia aceea n-ar mai fi avut nici un rost. Or, el s-a īncadrat dintr-o datć īn veselia pe care a fćcut-o tatćl sću. Asa este si cu īmpćrtćsirea. Asa nevrednici cum suntem, ne mćrturisim pćcatele, primim iertarea pćcatelor si ne apropiem de Domnul Hristos asa cum suntem. Nici nu ne mai gāndim cć suntem vrednici sau cć suntem nevrednici, ci ne apropiem pentru cć nu vrem sć refuzćm ceea ce ne dć Domnul Hristos.

El ne dć Trupul si Sāngele Sću ca sć ne māntuim, sć ne ajute, nu ca o recompensć. Sfintele Taine nu sunt o rćsplatć pentru binele fćcut de noi, ci sunt un dar al iubirii lui Dumnezeu. Dumnezeu Se revarsć cćtre noi, iar noi Īl primim si nu Īl refuzćm. Īi multumim Lui pentru toate acestea. Apoi avem constiinta cć toate acestea intrć īn mćdularele noastre, īn rćrunchi si īn inimć. Īn rugćciunea a treia de multumire dupć īmpćrtćsire spunem cuvintele acestea: “Intrć īn alcćtuirea mćdularelor mele, īn rćrunchi si īn inimć”, adicć īn toatć existenta mea. Intrć, Doamne, rćspāndeste-te, sć curgi si tu cum curge sāngele nostru. Cum se alcćtuieste hrana noastrć pćmānteascć pentru existenta noastrć, asa sć se alcćtuiascć si Trupul Tću.

Dacć citim aceste rugćciuni ca niste lucruri exterioare, de pravilć, sigur cć n-o sć īntelegem niciodatć bucuria īmpćrtćsirii. Dar dacć ne gāndim la ele, le purtćm īn minte, atunci ele devin niste lucruri prin care trćim, prin care ne depćsim pe noi īnsine.

Vin credinciosi si īntreabć dacć nu se īmpćrtćsesc cu osāndć. Ei, asta o stie constiinta fiecćruia. Dacć esti curat la suflet si sincer īn ceea ce faci, īn ceea ce doresti, poti sć fii sigur cć Dumnezeu te primeste si intrć īn alcćtuirea mćdularelor tale si īti schimbć viata. Dacć o face cineva numai asa, ca sć fie vćzut cć s-a mai īmpćrtćsit o datć, nu-i poate folosi si īntr-un fel e spre osāndć. Īnsć Dumnezeu stie cānd e spre osāndć, cānd e spre bine. Noi simtim īnsć prezenta Māntuitorului īn noi. Si apoi avem ajutorul Maicii Domnului, cćreia īi multumim, cćci prin ea Dumnezeu a avut trup si sānge si am primit posibilitatea de a ne īmpćrtćsi cu dumnezeiestile Taine.

Īmpćrtćsirea deasć sau rarć

Eu sunt pentru īmpćrtćsire deasć, nu pentru īmpćrtćsire o datć pe an. Eu nici nu cred īn credinta aceluia care se īmpćrtćseste o datć pe an. De ce, dacć ai posibilitatea sć te īmpćrtćsesti des, sć te īmpćrtćsesti rar? Zice cineva: pentru pćcatele mele. Sć nu vć īnchipuiti cć cei care se īmpćrtćsesc rar se īmpćrtćsesc mai bine decāt cei care se īmpćrtćsesc des, deoarece nu stau tot timpul sć se pregćteascć. Tot īnainte de īmpćrtćsire se pregćtesc si ei, si atunci ce rost are sć lasi sć treacć pe lāngć tine. Adicć Domnul Hristos vrea sć-ti dea si tu nu vrei. Sfānta noastć Bisericć de aceea face Liturghie, ca sć se īmpćrtćseascć credinciosii. Nu ca sć se īmpćrtćseascć numai preotii, iar credinciosii sć se īmpćrtćseascć īn Postul Pastelui, de pildć.

Dar eu nici nu trag de oameni sć se īmpćrtćseascć des, pentru cć nu-i pot convinge sć se spovedeascć des. Dacć oamenii sunt nepćsćtori fatć de lucrurile lui Dumnezeu, eu nu pot sć-i īnghesui la acestea, pānć cānd ajung ei sć doreascć. Dar cine ajunge sć doreascć, acela sć nu aibć ezitćri cć, vai de mine, n-au trecut sase sćptćmāni. E mai pregćtit dupć sase sćptćmāni? Nu-i mai pregćtit decāt dacć s-ar īmpćrtćsi a doua sau a treia zi sau peste o sćptćmānć. Mai demult, oamenii se īmpćrtćseau mai des, mai ales īn primele veacuri. Si Sfāntul Ioan Gurć de Aur īi īndeamnć pe oameni sć se īmpćrtćseascć mai des, cćci deja de pe vremea lui s-a slćbit dorinta si gāndul de īmpćrtćsire mai deasć. Pe un om nepćsćtor nu īl poti īndemna sć se īmpćrtćseascć. Pe el īl īndemni sć se spovedeascć, iar dupć aceea si sć se īmpćrtćseascć.

Oamenii care au īngćduintć de la duhovnic s-ar putea īmpćrtćsi la fiecare Sfāntć Liturghie. De ce acum, īn vremea Sfāntului Post, sunt Liturghii ale Darurilor mai īnainte sfintite? Pentru cć credinciosii doreau sć se īmpćrtćseascć mai des decāt sāmbćta si duminica. E adevćrat cć aceasta depinde foarte mult si de duhovnic, dar sć stiti cć si duhovnicii sunt cu gānduri felurite. Sunt unii care nu te lasć sć te īmpćrtćsesti. Eu nu stiu cum vin ei la īmpćrtćsire, dacć pe credinciosi nu īi lasć.

Sć ne silim cu totii sć īntelegem lucrurile acestea la mćsurile la care le putem īntelege. Sć ne depćsim si īn īntelegerea valorii acestor Daruri prin care ne unim cu Domnul Hristos, prin care vine īn noi, se alcćtuieste īn inimile noastre, devenindu-ne mai intim decāt ne suntem noi īnsine.

Parintele Teofil Paraian

Acest topic a fost editat de Clopotel: 23 Oct 2006, 08:05 AM


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
actionmedia
mesaj 31 Oct 2006, 12:11 PM
Mesaj #617


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 5.298
Inscris: 9 June 04
Forumist Nr.: 3.787



QUOTE (Clopotel @ 28 Sep 2006, 07:09 AM)
Daca invatatura dumnezeiasca s-ar fi dat de la inceput in scris, credinta nu s-ar fi raspandit cu aceeasi usurinta si putere ca prin viu grai, cu care e inzestrat tot omul.

Fals! Total fals! Daca "s-ar fi dat in scris", nu ar fi existat nici o problema in a se raspandi atat in scris cat si in viu grai. Din moment ce la vremea respectiva scrisul si cititul era o indeletnicire rara, iar tiparul avea sa se inventeze abia peste 15 secole, evident ca era mult mai facil sa se raspandeasca mai repede prin viu grai. Dar scrierea invataturilor de la bun inceput nu ar fi impiedicat aceasta raspandire in nici un fel. Dimpotriva ar fi facilitat-o, mesagerii ar fi fost mai bine si mai rapid "documentati" daca ar fi existat o forma scrisa.
In plus intr-o forma scrisa s-ar fi pastrat mult mai fidel mesajul. Se stie si este foarte evident ca din gura in gura, prin viu grai, mesajul sufera distorsiuni. Cu cat este mai complex mesajul, cu atat sufera mai multe distorsiuni. S-au facut o multime de experimente care au demonstrat acest lucru. Oricine cred ca a jucat cand era copil telefonul fara fir, acolo era un singur cuvant si stiti ce iesea pana la urma. Dar cand ai zeci de mii de cuvinte? Poti sa le retii si sa le dai intocmai? Daca schimbi doar un cuvant poti schimba mesajul. Si daca fiecare om schimba un cuvant din 10000, dupa 100 de oameni se ajunge la cu totul altceva.



--------------------
viata e simpla si misto!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 31 Oct 2006, 04:06 PM
Mesaj #618


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Draga Action,
QUOTE
QUOTE
(Clopotel @ 28 Sep 2006, 07:09 AM)
Daca invatatura dumnezeiasca s-ar fi dat de la inceput in scris, credinta nu s-ar fi raspandit cu aceeasi usurinta si putere ca prin viu grai, cu care e inzestrat tot omul. 

Fals! Total fals! Daca "s-ar fi dat in scris", nu ar fi existat nici o problema in a se raspandi atat in scris cat si in viu grai. Din moment ce la vremea respectiva scrisul si cititul era o indeletnicire rara, iar tiparul avea sa se inventeze abia peste 15 secole, evident ca era mult mai facil sa se raspandeasca mai repede prin viu grai. Dar scrierea invataturilor de la bun inceput nu ar fi impiedicat aceasta raspandire in nici un fel. Dimpotriva ar fi facilitat-o, mesagerii ar fi fost mai bine si mai rapid "documentati" daca ar fi existat o forma scrisa.

NU, da-mi voie sa te contrazic, si sa-ti spun ca de fapt tu esti cel care nu a inteles... Deci acolo am zice ca daca invatatura era scrisa si nu vorbita, aceasta se raspandea mai greu... Nu spune ca nu e bine sa fie scrisa, sau ca scrisul este ceva negativ... Iisus nu a scris nimic. El doar a vorbit... A dat invatatura prin viu grai... Nu a dictat-o...Mai tarziu, Sfintii Apostoli, si altii, ca sa le fie mai usor, si-au notat, dar propovaduirea se face numai prin viu grai, materialul scris este ajutator...
Oricum, pana mai de curand, materialul scris nu ajuta decat pe cei cunoscator de carte, care erau foarte putini... Undeva pe la 3% din populatie, daca apreciez bine...
Deci nu e nimic fals in acea afirmatie, ba din contra...
QUOTE
In plus intr-o forma scrisa s-ar fi pastrat mult mai fidel mesajul. Se stie si este foarte evident ca din gura in gura, prin viu grai, mesajul sufera distorsiuni.
Sunt de acord ca s-ar fi pastrat fidel mesajul, insa nu este o conditie necesara si suficienta pentru fidelitate... Sa ne amintim ca in India, Vedele au fost transmise prin viu grai cateva mii de ani din generatie in generatie, si nu s-a schimbat nici un cuvant... De ce? Pentru ca acolo, dar si in Sfanta Scriptura, zice ca daca schimbi fie si o litera, ai dat de mare belea, ca sa nu zic altceva... Si atunci, cel putin, in ceea ce privesc Vedele, acestea au fost memorate de oameni, inca de la varste fragede... Si Vedele sunt de cateva ori mai mari decat Biblia, si le-au invatat pe de rost, cuvant cu cuvant... Iata ca se poate...
In schimb, in Ortodoxie, noi stim ca nu tot a fost scris in Biblie, ci o mare parte din invatatura, ne-a fost transmisa prin Sfanta Traditie...Pentru ca limba vorbita, cuvantul, are si o mare incarcatura duhovniceasca...Deci sunt si lucruri care ni s-au transmis prin viu grai... Lucruri care, pentru cei ce au aparut de curand pe meleagurile noastre, cu Biblia sub brat, ca sa ne "crestineze" rofl.gif , nu le stiu, si nestiindu-le le contesta... hh.gif


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
actionmedia
mesaj 31 Oct 2006, 04:54 PM
Mesaj #619


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 5.298
Inscris: 9 June 04
Forumist Nr.: 3.787



QUOTE (Clopotel @ 31 Oct 2006, 05:06 PM)
NU, da-mi voie sa te contrazic, si sa-ti spun ca de fapt tu esti cel care nu a inteles

Clopotel, tu ai scris clar:

QUOTE
Daca invatatura dumnezeiasca s-ar fi dat de la inceput in scris, credinta nu s-ar fi raspandit cu aceeasi usurinta si putere ca prin viu grai, cu care e inzestrat tot omul.


Iar eu spu ca e un bullshit, ca sa justifice faptul ca vreme de cateva zeci de ani sau poate chiar sute in unele cazuri, "invatatura" nu a fost scrisa pe hartie.

QUOTE
Sa ne amintim ca in India, Vedele au fost transmise prin viu grai cateva mii de ani din generatie in generatie, si nu s-a schimbat nici un cuvant.


si cum poti sa iti dai seama ca nu s-a schimbat nici un cuvant? Care e modalitatea prin care verifici ca sunt exact in forma initiala?

Eu sunt convins ca si "invatatura a fost schimbata de-a lungul timpului" chiar si dupa ce a fost srisa.


--------------------
viata e simpla si misto!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 31 Oct 2006, 05:11 PM
Mesaj #620


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Draga Action,
QUOTE
Clopotel, tu ai scris clar:
QUOTE

Daca invatatura dumnezeiasca s-ar fi dat de la inceput in scris, credinta nu s-ar fi raspandit cu aceeasi usurinta si putere ca prin viu grai, cu care e inzestrat tot omul. 

Iar eu spu ca e un bullshit, ca sa justifice faptul ca vreme de cateva zeci de ani sau poate chiar sute in unele cazuri, "invatatura" nu a fost scrisa pe hartie.

Nu prea inteleg ce nu intelegi...Acolo spune clar ca daca invatatura s-ar fi dat de la inceput in scris, ea nu s-ar fi raspandit cu aceeasi usurinta, pentru ca cei ce stiau sa citeasca erau foarte putini... Ori asa, propovaduindu-se prin viu grai, odata la mai multi oameni, fie prin piete, fie prin temple, a ajuns sa se raspandeasca repede... Plus ca, in acea vreme, sa reproduci o carte nu era chiar usor... Chiar nu inteleg unde vrei sa bati cu nedumerirea asta?



--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
zexelica
mesaj 31 Oct 2006, 05:26 PM
Mesaj #621


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 994
Inscris: 17 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.564



mai draga,

daca scrie:
8Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo īnfăţişare a lucrurilor cari sīnt sus īn ceruri, sau jos pe pămīnt, sau īn ape supt pămīnt.

9Să nu te īnchini īnaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sīnt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc fărădelegea părinţilor īn copii pīnă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc

tu ce invatatura propovaduiesti?
Una mincinoasa, evident.


--------------------
8Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo īnfăţişare a lucrurilor cari sīnt sus īn ceruri, sau jos pe pămīnt, sau īn ape supt pămīnt.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
abis
mesaj 31 Oct 2006, 07:11 PM
Mesaj #622


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 22.306
Inscris: 8 March 04
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 2.507



QUOTE (Clopotel @ 31 Oct 2006, 06:11 PM)
Nu prea inteleg ce nu intelegi...Acolo spune clar ca daca invatatura s-ar fi dat de la inceput in scris, ea nu s-ar fi raspandit cu aceeasi usurinta, pentru ca cei ce stiau sa citeasca erau foarte putini

Actionmedia spune ceva extrem de simplu: daca invatatura de care spui era data in scris, s-ar fi raspandit atat prin scris, cat si prin viu grai, in paralel, prin doua vehicule informationale. Asa s-a raspandit doar printr-un singur vehicul. Deci este absurd sa pretinda cineva ca raspandirea prin mai multe mijloace este mai greoaie ori mai lenta decat printr-unul singur. Mai ales ca, asa cum afirmi tu, prin viu grai nu s-a alterat nici macar o singura silaba din textul original... Nici intentionat, nici din greseala...

Daca am inteles eu eronat, il rog pe Actionmedia sa ma corecteze.


--------------------
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 31 Oct 2006, 09:30 PM
Mesaj #623


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Draga Abis,
QUOTE
Actionmedia spune ceva extrem de simplu: daca invatatura de care spui era data in scris, s-ar fi raspandit atat prin scris, cat si prin viu grai, in paralel, prin doua vehicule informationale. Asa s-a raspandit doar printr-un singur vehicul.
Pai asta am spus si eu: ca a spus ceva extrem de simplu, dar a spus gresit.... Inca de pe timpul Sfintilor Apostoli au aparut Evangheliile si Epistolele... Deci inca aproape de la inceput, a fost si o parte scrisa... Acolo, nu se contesta asta, si ce spune ca varianta orala a fost mai rapida decat cea scrisa...
QUOTE
Deci este absurd sa pretinda cineva ca raspandirea prin mai multe mijloace este mai greoaie ori mai lenta decat printr-unul singur.
Evident ca este absurd, dupa cum absurd e sa pretinzi ca cineva pretinde asta fara sa pretinda...
Textul e foart eclar si corect... Chiar nu inteleg ce nu a inteles la el:
Daca invatatura dumnezeiasca s-ar fi dat de la inceput in scris, credinta nu s-ar fi raspandit cu aceeasi usurinta si putere ca prin viu grai, cu care e inzestrat tot omul. ... Pentru ca la inceput a fost cuvantul lui Iisus, si apoi a fost scrisul....Iisus nu a scris nimic, doar a Invatat gura de la gura, deci e logic, ca intai a fost invatatura orala si apoi cea scrisa...Asta pe de o parte..
Pe de alta parte, cel mai importanta este propovaduirea... Altfel, poti sa trimiti omul direct la biblioteca sa citeasca Biblia...
Chiar Biblia spune asta, de pilda la 2 Ioan 1:
12 Multe avānd a vă scrie, n-am voit să le scriu pe hārtie şi cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi şi să vorbesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplină.
Acum sper ca ati vazut ce simplu este...


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
IoanV
mesaj 1 Nov 2006, 11:08 AM
Mesaj #624


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.771
Inscris: 17 March 05
Din: Alba
Forumist Nr.: 5.950



QUOTE
Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo īnfăţişare a lucrurilor cari sīnt sus īn ceruri, sau jos pe pămīnt, sau īn ape supt pămīnt.

9Să nu te īnchini īnaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sīnt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc fărădelegea părinţilor īn copii pīnă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc
tu ce invatatura propovaduiesti?
Una mincinoasa, evident.

Zexelica, dupa transformarea lui Dumnezeu intr-un personaj absurd, urmatorul pas care trebuia facut era sa uiti ca e fiinta. De aceea, citind clar sa nu iti faci imagini ale lucrurilor, le confunzi cu persoanele (fiintele) intre care Iisus, Maica Domnului si sfintii.
Da, Biblia nu minte, dar nici cind spune clar nu intelegi?

Acest topic a fost editat de IoanV: 1 Nov 2006, 02:49 PM


--------------------
Iubim pe altii atit cit suntem capabili sa suferim neplaceri de la ei fara sa ne suparam. Carti utile
Pledoarie pentru o noua educatie - www.neweducation.ro. Argumente pentru schimbare, repere pentru dezvoltarea personala, bazele pentru parinti si profesori! Educatie video gratuita pt. parinti online!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
actionmedia
mesaj 1 Nov 2006, 12:08 PM
Mesaj #625


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 5.298
Inscris: 9 June 04
Forumist Nr.: 3.787



QUOTE (Clopotel @ 31 Oct 2006, 10:30 PM)
Evident ca este absurd, dupa cum absurd e sa pretinzi ca cineva pretinde asta fara sa pretinda...

rofl.gif rofl.gif rofl.gif

Vinovatii fara vina cer sa se faca lumina laugh.gif

Clopotele, esti amuzant rau tata. Esti foarte amuzant atunci cand incerci sa o dai dupa corcodus fara sa iti iasa.

Tu singur ai spus ca: "daca invatatura dumnezeiasca s-ar fi dat de la inceput in scris, credinta nu s-ar fi raspandit cu aceeasi usurinta si putere ca prin viu grai." Eu iti spun ca nu ai dreptate. Daca s-ar fi dat de la inceput in scris, s-ar fi raspandit cu aceeasi usurinta si putere prin viu grai si prin scris sau poate chiar mai repede.

Poate nu inteleg eu. Si te intreb, "de ce nu s-a dat invatatura dumnezeiasca in scris de la bun inceput?" Astept raspunsul.




--------------------
viata e simpla si misto!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 1 Nov 2006, 05:19 PM
Mesaj #626


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Draga Action,
QUOTE
Vinovatii fara vina cer sa se faca lumina  laugh.gif

Pai si nu e normal ?! laugh.gif
QUOTE
Clopotele, esti amuzant rau tata.

Uneori e bine sa ne mai si amuzam smile.gif
QUOTE
Esti foarte amuzant atunci cand incerci sa o dai dupa corcodus fara sa iti iasa.

In acest caz insa, trebuie sa recunosti, ca tu esti cel ce te-ai inselat... Ai interpretat gresit acea afirmatie, si pe aceasta baza, ai facut niste acuze gresite... Acum incerci sa scapi aparentele, in loc sa spui franc ca te-ai grabit cu acuzele... Nu vad care ar fi problema, toti gresim... Eu cand am gresit am recunoscut ca am gresit... E si mai eficient si mai folositor...
QUOTE
Tu singur ai spus ca: "daca invatatura dumnezeiasca s-ar fi dat de la inceput in scris, credinta nu s-ar fi raspandit cu aceeasi usurinta si putere ca prin viu grai." Eu iti spun ca nu ai dreptate. Daca s-ar fi dat de la inceput in scris, s-ar fi raspandit cu aceeasi usurinta si putere prin viu grai si prin scris sau poate chiar mai repede.

Pai vad ca persisiti in aceeasi eroare.... Daca invatatura s-ar fi dat doar in scris, logic, nu avea cum sa se raspandeasca asa mult pentru ca majoritatea covarsitoare a ascultatorilor, pur si simplu erau analfabeti... Chiar si pe timpul lui Mihai Viteazul sau Stefan cel Mare, adica dupa cel putin o mie de ani, cati dintre tarani stiau carte? Nici 1%... Si atunci, nu era normal ca preotul sa le predice in loc sa le imparta Biblii, din care nu intelegeau nimic?
Oricum afirmatia mea nu este exclusivista... Nu spune ca invatatura nu s-a dat deloc si in scris... Spune doar ca nu s-a dat de la inceput in scris, pentru ca asa a fost... Iisus a predicat, nu a dat in scris invatatura Sa...
QUOTE
Poate nu inteleg eu. Si te intreb, "de ce nu s-a dat invatatura dumnezeiasca in scris de la bun inceput?" Astept raspunsul.

Pentru ca invatatura din auzire se raspandeste mai repede, din urmatoarele motive evidente:
- caci tot omul intelege cuvantul vorbit
- nu tot omul stie a citi
- nu tot omul are posibilitatea sa intre in posesia materialului scris... Xerosul a aparut mult prea tarziu...Cand a aparut, credinta era deja raspandita, nu a mai avut rabdare sa apara pana la Xeros...
Dar cel mai important lucru este si cel din invatatura:
17 Prin urmare, credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvāntul lui Hristos. (Romani 10)Observi ca spune ca este din auzire si nu din citire?
15 Şi le-a zis: Mergeţi īn toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. (Marcu 16)
4 Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfānt şi au īnceput să vorbească īn alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.
(fapte 2)
Deci Iisus dorea sa se propovaduiasca, adica sa se predice, iar predicarea se face numai prin rostire, prin vorbire...
Acum, Biblia este scrisa, dogma este scrisa, insa nu totul este scris pentru ca nu tot se poate scrie....Iata o situatie:
18 La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine, spre mărturie lor şi păgānilor.
19 Iar cānd vă vor da pe voi īn māna lor, nu vă īngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă īn ceasul acela ce să vorbiţi;
20 Fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte īntru voi
.
(Matei 10)
Plus ca, si e foarte important asta, pentru cine stie, cuvantul vorbit are o mare forta spirituala...
Ma rog, recunosc ca nu tot ce am scris, am scris pentru tine, caci tu nu vei pune baze pe aceste citate... Dar poate altii vor pune baza si vor intelege...


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
actionmedia
mesaj 1 Nov 2006, 05:57 PM
Mesaj #627


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 5.298
Inscris: 9 June 04
Forumist Nr.: 3.787



QUOTE (Clopotel @ 1 Nov 2006, 06:19 PM)
In acest caz insa, trebuie sa recunosti, ca tu esti cel ce te-ai inselat

Nu recunosc pentru ca nu m-am inselat. Tu ai observat ca ai facut o eroare abia dupa ce ti-am spus eu. Acum in loc sa o recunosti dai vina pe mine.

QUOTE
Daca invatatura s-ar fi dat doar in scris, logic, nu avea cum sa se raspandeasca asa mult pentru ca majoritatea covarsitoare a ascultatorilor, pur si simplu erau analfabeti.


In mesajul initial citat de mine nu ai folosit expresia "daca s-ar fi dat doar in scris" ci expresia "daca s-ar fi dat in scris de la inceput". Acel doar, face o diferenta foarte mare. Interpretarea mea este deplin justificata.

QUOTE
Oricum afirmatia mea nu este exclusivista... Nu spune ca invatatura nu s-a dat deloc si in scris.


Este exclusivista, dar nu asa cum incerci tu sa sugerezi. Intr-adevar nu spui ca nu s-a dat deloc in scris nici eu nu am sustinut ca ai spune asa ceva. Spui ca "daca s-ar fi dat in scris nu s-ar fi raspandit la fel de repede" deci este o afimatie exclusivita. Simplificat spui ca "daca X atunci F(x) < F(nonX)". Mentionez ca am cautat in mesajul tau si nu am gasit nimic care sa corecteze afirmatie respectiva, adica nu am gasit nimic care sa scoata in evidenta acel "doar in scris" care ar fi schimbat radical lucrurile.

QUOTE
Spune doar ca nu s-a dat de la inceput in scris, pentru ca asa a fost... Iisus a predicat, nu a dat in scris invatatura Sa.


Asa o fi fost, dar ai venit si ai motivat aceasta situatie prin faptul ca "daca ar fi dat in scris nu s-ar fi raspandit la fel de repede". Ceea ce este fals. Daca ar fi dat in scris nu impiedica pe nimeni sa transmita ceea ce e scris prin viu grai.

QUOTE
Pentru ca invatatura din auzire se raspandeste mai repede


Din auzire se raspandeste mai repede dar isi pierde la fel de repede din fidelitate. Un Dumnezeu Atotstiutor ar trebui sa stie chestia asta.
Dar faptul ca il dai scris nu afecteaza cu nimic raspandirea prin auzite. Deci de ce nu l-a dat scris. Astept raspuns. I-a fost lene sa scrie? Sau nu stia sa scrie? sau care era problema?
Repet motivul ca se raspandeste mai repede prin vorbire nu este unul care sa excluda scrierea. Cum spuneam un Dumnezeu atotstiutor ar trebui sa stie ca cuvantul scris dainueste mai mult si are mai mare credibilitate si fidelitate.

QUOTE
caci tot omul intelege cuvantul vorbit


Si ce, cuvantul scris difera de cel vorbit?

QUOTE
nu tot omul stie a citi


Nu-i bai, cei care stiu sa citeasca pot sa citeasca si pentru cei care nu stiu sa citeasca. Ar fi acelsai lucru cu vorbirea, doar ca ar avea un material concret la baza si ar exista mai putine dubii.

QUOTE
nu tot omul are posibilitatea sa intre in posesia materialului scris


Nici nu e nevoie. Un material scris trimis in cateva puncte cheie din lumea cunoscuta la acea vreme ar fi facut cat 10 predicatori. Instruirea predicatorilor s-ar fi facut mult mai repede cu ajutorul unui material scris. Nu era nevoie ca toata lumea sa aiba un material scris la indemana ci sa existe o documentatie care sa poata fi consultata de experti.

QUOTE
Deci Iisus dorea sa se propovaduiasca, adica sa se predice, iar predicarea se face numai prin rostire, prin vorbire.


Din nou, nu vad care era problema ca predicile sa fie scrise si apoi citite, deci se putea predica dupa scrieri

QUOTE
Plus ca, si e foarte important asta, pentru cine stie, cuvantul vorbit are o mare forta spirituala


Asta e vrajeala. Cuvantul scris nu difera de cel vorbit. In mintea ta creaza exact aceeasi "imagine" si cel vorbit si cel scris.
"Forta spirituala" de care vorbesti, nu vine din cuvant sau din forma in care e transmis (citit sau auzit) ci de la persoana care il transmite. Un om cu o charisma puternica poate face ca orice cuvant sa aiba forta spirituala, iclusiv cuvantul "papagal" sau "mamaliga" sau ce vrei tu. Predicatorii au succes pentru ca stiu sa ajunga direct la inima ascultatorului. Nu conteaza ce spun ei. Conteaza cum spun.


--------------------
viata e simpla si misto!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 1 Nov 2006, 06:38 PM
Mesaj #628


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Draga Action,
Eu nici pana acum nu-mi dau seama ce vrei sa dezbati aici...
QUOTE
In mesajul initial citat de mine nu ai folosit expresia "daca s-ar fi dat doar in scris" ci expresia "daca s-ar fi dat in scris de la inceput". Acel doar, face o diferenta foarte mare. Interpretarea mea este deplin justificata.
Este acelasi lucru, dar reformulat altfel. De aceea ti-am spus ca te-ai grabit cu acuzele...
Dovada ca am dreptate, este ca si Abis a inteles exact ce ai vrut tu sa spui:
QUOTE
Actionmedia spune ceva extrem de simplu: daca invatatura de care spui era data in scris, s-ar fi raspandit atat prin scris, cat si prin viu grai, in paralel, prin doua vehicule informationale. Asa s-a raspandit doar printr-un singur vehicul.

Ori pana la urma, asa cum ai marturisit si tu, eu nu am afirmat ca s-a dat numai vorbit, dovada fiind chiar Biblia...
QUOTE
In mesajul initial citat de mine nu ai folosit expresia "daca s-ar fi dat doar in scris" ci expresia "daca s-ar fi dat in scris de la inceput". Acel doar, face o diferenta foarte mare.

rofl.gif Frate, carcotasi sa fii, si tot nu ai cum sa intelegi ca ar fi o afirmatie exclusivista...
Ok... ca tot m-ai zgandarit atat cu treaba asta rofl.gif , hai sa-ti duc rationamentul pana la capat, si daca tot nu intelegi ce vreau sa spun, eu ma dau batut...
Deci avem fraza: s-ar fi dat de la inceput in scris, credinta nu s-ar fi raspandit cu aceeasi usurinta si putere ca prin viu grai
- de aici rezulta ca nu s-a dat de la inceput in scris, ci vorbit -lucru adevarat
- de aici nu rezulta ca dupa ce mai intai s-a dat vorbit, nu s-a dat apoi si in scris, fie si numai cu 3 secunde tongue.gif , deci ce ai inteles tu si ce a confirmat Abis ca ai inteles, este gresit...
- de aici nu rezulta ca daca s-a dat vorbit si s-a dat si in scris, s-ar fi raspandit mai greu decat daca se dadea numai vorbit, sau numai in scris - ar fi si absurd de alfel
- afirmatia vrea sa spuna doar ca exista un avantaj ca s-a dat la inceput vorbit si nu s-a dat la inceput in scris, adica Iisus in loc sa propovaduiasca multimilor si Apostolilor, le dadea in mana o carte si apoi pleca... Asta era ideea...
QUOTE
Daca ar fi dat in scris nu impiedica pe nimeni sa transmita ceea ce e scris prin viu grai.
Pai si unde am afirmat eu asa ceva, sau chiar am lasat sa se inteleaga? hh.gif
QUOTE
Din auzire se raspandeste mai repede dar isi pierde la fel de repede din fidelitate. Un Dumnezeu Atotstiutor ar trebui sa stie chestia asta.
Pai stie, si de aceea si zice:
nu vă īngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă īn ceasul acela ce să vorbiţi;
20 Fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte īntru voi.
(Matei 10)
Si de aceea in ortodoxie nu poate predica nimeni, decat cei ce sunt hirotoniti, dar si aceia cu binecuvantare...
QUOTE
QUOTE
Plus ca, si e foarte important asta, pentru cine stie, cuvantul vorbit are o mare forta spirituala

Asta e vrajeala. Cuvantul scris nu difera de cel vorbit.
Pai eu de aceea am spus ca nu am scris asta pentru tine, ca tu fiind ateu, si nepunand baze pe cele spirituale, vei spune ca este vrajeala...Prin urmare nu te mai preocupa de asta...
Ca o precizare: cuvantul scris nu difera de cel vorbit, decat dpdv formal, altfel cuvantul vorbit, mai ales in Duh, are o mare incarcatura spirituala, de aceea invatatura se da in principal verbal si secundar in scris...
QUOTE
nu vad care era problema ca predicile sa fie scrise si apoi citite, deci se putea predica dupa scrieri
In rest, toate ce le-ai spus de acest fel, sunt de fapt cum se si intampla... Sunt multi preoti care predica dupa hartie...Dar predica, nu multiplica hartia dupa care citesc si o impart oamenilor sa o citeasca acasa... Asta pe de o parte, iar pe de alta parte, ca o parere personala, eu nu prea agreez o asemenea practica de predicare, adica dupa citire... E lesne de inteles de ce...

Dar deja ne departam prea mult de subiectul acestui topic...


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
zexelica
mesaj 1 Nov 2006, 06:49 PM
Mesaj #629


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 994
Inscris: 17 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.564



IoanV

QUOTE
De aceea, citind clar sa nu iti faci imagini ale lucrurilor, le confunzi cu persoanele (fiintele) intre care Iisus, Maica Domnului si sfintii.

Personajele alea care le mizgaleste un om pe un lemn sau un geam, sunt 100% cum era Hristos sau Maria sau Petre, etc..?
Sau ies DIN MINTEA pictorului care asa crede el ca erau?
Daca nu sunt exacte 100% sunt asemanari la care preotii pun lumea sa se-nchine.
Rusine.


--------------------
8Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo īnfăţişare a lucrurilor cari sīnt sus īn ceruri, sau jos pe pămīnt, sau īn ape supt pămīnt.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
IoanV
mesaj 1 Nov 2006, 07:32 PM
Mesaj #630


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.771
Inscris: 17 March 05
Din: Alba
Forumist Nr.: 5.950



QUOTE
Daca nu sunt exacte 100% sunt asemanari la care preotii pun lumea sa se-nchine.
Rusine.
Ei, na! Nu scrie ca trebuie neaparat sa fie poze, altfel sunt respinse! Iar nu preotii ii pun pe unii crestini sa se inchine ci evlavia, sentiment de care probabil nici nu ai auzit. Si, de obicei, inchinarea e o consecinta a unor ajutoare primite de la sfinti.
Oricum ar fi, nu sunt lucruri, asta e important de retimut.


--------------------
Iubim pe altii atit cit suntem capabili sa suferim neplaceri de la ei fara sa ne suparam. Carti utile
Pledoarie pentru o noua educatie - www.neweducation.ro. Argumente pentru schimbare, repere pentru dezvoltarea personala, bazele pentru parinti si profesori! Educatie video gratuita pt. parinti online!
Go to the top of the page
 
+Quote Post

24 Pagini V  « < 16 17 18 19 20 > » 
Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 28 March 2024 - 12:11 PM
Ceaiuri Medicinale Haine Dama Designer Roman