Ortodoxia, Calea Întru Hristos, sa ne cunoastem religia - pag 1 index Optiuni

[Clopotel]

Dragii mei,
Voi expune in continuare, niste lamuriri dogmatice... Tin sa repet ca acest topic este despre Ortodoxie, si nu se doreste nicidecum ca aici sa dezbatem viziunile altor religii, secte, erezii... Pentru dezbateri interconfesionale sunt deja deschise niste topicuri, sau se pot deschide altele noi daca este cazul...
Pe topicul de Ortodoxie, sunt bineveniti atat Bolt cat si Edinide, cat si budhistii, si yoghinii, si oricine doreste sa vorbeasca sau sa se intereseze despre Ortodoxie.... E bine sa respecatam asta, ca sa avem o oarece ordine in subiecte...Altfel, o sa avem un haos generalizat...
De asemenea, oricine este liber, daca va considera necesar, sa-si expuna viziunile propriei dogme, pe un topic dedicat, fara sa fie deranjat la fiecare fraza, ca ce spune este contrar dogmei altuia...
Desigur se pot pune intrebari, se pot cere lamuriri, dar de aici si pana la a contrazice ceva din Ortodoxie, pe topicul de Ortodoxie, doar pentru ca asa sustine alta dogma, e offtopic, pentru ca acea dogma nu este Ortodoxia ci este altceva... Sper ca se intelege ce vreau sa zic... Thanks...

PS: Aici intra si interpretarile aceluiasi text, pentru ca daca eu zic: "Exista un arbore", desi e clar ca eu ma refer la un anume arbore, totusi, alti 1000 de oameni pot sa-si faca 1000 de interpretari si inchipui despre acel arbore, inclusiv ca are frunze rosii si da fructe cubice, sau ca de fapt e vorba despre un arbore genealogic, sau ca e un arbore inchipuit etc...Dar cine intelege cu adevarat la ce arbore m-am referit atunci acela, desigur va interpreta corect...

[Clopotel]

Raportul dintre persoanele Sfintei Treimi. Perihoreza si aproprierea
Asa cum am aratat, Dumnezeu este Unul dupa fiinta, dar intreit in Persoane. Aceasta nu inseamna ca fiinta se imparte sau ca Persoanele Se confunda. Astfel, raportul dintre Persoanele Sfintei Treimi poate fi prezentat dupa trei aspecte fundamentale: dumnezeirea Persoanelor si distinctia dintre ele, lucrarile dumnezeiesti, atribuite uneori Sfintei Treimi in integralitate, alteori uneia dintre Persoane, si comuniunea intra-treimica.
Dumnezeirea persoanelor si distinctia dintre ele
a. Dumnezeirea Tatalui nu a fost contestata nici chiar de eretici, El fiind considerat intotdeauna si peste tot in lumea
crestina - si potrivit Simbolului de credinta - "Atottiitorul, facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute". Mantuitorul insusi spune: "Viata vesnica aceasta este: ca sa Te cunoasca pe Tine, singurul, adevaratul Dumnezeu" (Ioan XVII, 3).
Daca uneori Sfanta Scriptura lasa impresia ca Tatalui I se atribuie intaietate in Sfanta Treime, datorita faptului ca naste pe Fiul si purcede pe Duhul Sfant, aceasta este expresia neputintei conceptuale umane de a exprima prin alti termeni unitatea Sfintei Treimi: Tatal nu are o intaietate existentiala fata de Fiul si fata de Duhul Sfant, cu toate ca este Nascator si Purcezator.
b. Dumnezeirea Fiului ca Persoana distincta de Tatal este afirmata frecvent de Sfanta Scriptura: "Fiul Meu esti Tu, Eu
astazi Te-am nascut" (Ps. II, 6); Tatal il numeste "Fiul Meu iubit"(Matei III, 17); El este "Fiul lui Dumnezeu Celui viu" (Matei XVI, 16); I se atribuie insusiri dumnezeiesti, precum: vesnicia (Ioan XVII, 5), atotputernicia (Ioan I, 3), omniprezenta (Matei XVIII, 20).

Expresiile: "Tatal este mai mare decat Mine" (Ioan XIV, si "Iar despre ziua aceea si ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatal" (Marcu XIII, 32) nu trebuie intelese ca exprimand o subordonare fata de Tatal.
Ele se refera fie numai la umanitatea Mantuitorului, fie la faptul ca Dumnezeu descopera doar ceea ce este necesar pentru mantuire, cunoasterea datei sfarsitului lumii neintrand in aceasta categorie.
c. Si dumnezeirea Sfantului Duh este afirmata cu claritate. El este numit "Mangaietorul..., Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede" (Ioan XV, 26); cine minte "Duhului Sfant" nu minte "oamenilor, ci lui Dumnezeu" (Fapte V, 3-4); este atotstiutor (Ioan XIV, 26); este atotputernic, participand la creatie (Facere I, 2); botezul se face si in numele Duhului Sfant (Matei XXVIII, 19)etc.
Expresiile scripturistice "... nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi ce I s-a spus" (loan XVI, 13) si "Nimeni nu-L cunoaste pe Fiul, fara numai Tatal, nici pe Tatal nu-L cunoaste nimeni, fara numai Fiul" (Matei XI, 27) nu exprima inferioritatea Duhului Sfant in relatia Sa cu Tatal si cu Fiul, ci se refera la contextul in care se face expunerea, context care evidentia relatia Tatalui cu Fiul. Daca s-ar merge pe linia derivata din aceste texte si daca ne-am opri la textul din I Cor. II, 11: "... cele ce sunt ale lui Dumnezeu nimeni nu le cunoaste, fara numai Duhul lui Dumnezeu", ar insemna ca Fiul nu-L cunoaste pe Tatal.
Lucrarile dumnezeiesti atribuite uneori Sfintei Treimi in integralitate, alteori uneia dintre persoane sau aproprierea Atunci cand se atribuie unei Persoane divine un atribut sau o lucrare eterna (predicat) care apartine si celorlalte doua Persoane, ca si cand lucrarea respectiva ar apartine doar Persoanei la care se refera, vorbim de apropriere. Daca, de exemplu, Tatalui I se atribuie puterea, Fiului adevarul, iar Duhului Sfant harul, nu inseamna ca numai Tatal este putere, ca numai Fiul este adevarul si numai Duhul Sfant harul, ci ca toate acestea, ca si celelalte atribute sunt comune, datorita unitatii fiintei. Aceasta precizare este valabila si in cazul in care se afirma ca Tatal este Creatorul, Fiul - Mantuitorul, iar Duhul Sfant - Sfintitorul. Numai insusirile personale sau proprietatile (Tatal nenascut si nepurces, Fiul nascut, Duhul Sfant purces) nu se pot comunica de la o Persoana la alta.
Aproprierea in generalitatea ei este exprimata de Sfantul Apostol Pavel astfel: "Pentru ca de la El si prin El si intru El sunt toate" (Rom. XI, 36). Sfantul Atanasie cel Mare o completeaza, precizand: "Dumnezeu le face toate prin Fiul, in Duhul Sfant. si asa se pastreaza unitatea Sfintei Treimi. si asa se propovaduieste in Biserica un Dumnezeu "Cel peste toate si prin toate si in toate" (Ef. IV, 6); "peste toate" ca Tata, ca origine si izvor; "prin toate", prin Cuvantul, "in toate" in Duhul Sfant. Este Treime nu numai dupa nume si dupa vorba inchipuita, ci intru adevar si subzistenta."
Unitatea de fiinta a Sfintei Treimi nu este contrazisa de diferenta sau deosebirea dintre Persoane, pentru ca aceasta nu este fiintiala, ci personala. Tatal este si ramane in Fiul si in Duhul Sfant, Fiul este in Tatal si in Duhul, iar Duhul Sfant este in Tatal si in Fiul: "Nu crezi tu ca Eu sunt in Tatal si ca Tatal este intru Mine?" (loan XIV, 10); "Duhul toate le cerceteaza, chiar si adancurile lui Dumnezeu" (I Cor. II, 10).
Aceasta impreuna-locuire sau coexistenta a Persoanelor dumnezeiesti se numeste perihoreza sau intrepatrundere reciproca.
Ea exprima atat unitatea lui Dumnezeu, prin unitatea fiintei, cat si treimea Persoanelor, prin faptul ca firea comuna subzista in fiecare Persoana, fara a se imparti sau repeta. Modul de existenta perihoretic al Persoanelor divine isi are temeiul in faptul ca una din Persoane, si anume Tatal, impartaseste din eternitate celorlalte doua Persoane fiinta, prin nastere si purcedere, fara ca aceasta sa se schimbe in structura ei.
(Din lucrarea: Teologie Dogmatica si Simbolica - Pr. Dr. Sterea Tache)

[Clopotel]

Si acum, asa cum am promis, o sa expun cateva lamuriri la CREZUL ORTODOX...

Ce inseamna cuvintele: "Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut"?
Iisus Hristos, Care a trait pe pamint, este Fiul cel unic al lui Dumnezeu. Desi a vietuit pe pamint ca om adevarat, El este in acelasi timp Fiul lui Dumnezeu. Asa li S-a descoperit intii prin Duhul Sfint Apostolilor, care prin gura lui Petru marturisesc: „Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu" (Matei 16, 16). Iar lisus intareste indata adevarul acestei marturisiri: „Fericit esti,Simone, fiul lui lona, ca nu trup si singe ti-au descoperit tie aceasta, ci Tatal Meu Cel din ceruri" (Matei 16,17). Sfinta Scriptura ii numeste adeseori si pe oameni fii ai lui Dumnezeu, dar ii numeste astfel, fie pentru ca sint facuti de El, fie pentru ca sint nascuti la o viata noua, prin harul Duhului Sfint. "Voi sinteti fiii Domnului Dumnezeului vostru" (Deut. 14, 1), le spune Moise evreilor, gindindu-se mai mult la intelesul de fii prin creatie. "si celor citi L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu, care nu din singe, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut" (loan l, 12-13). Aci se vorbeste de fiii lui Dumnezeu prin infiere. De ei se spune chiar ca sint nascuti din Dumnezeu.
Iisus Hristos nu e Fiu al lui Dumnezeu in vreunul din intelesurile de mai sus. El nu e fiu intre fii. Nu e fiu cum e o creatura, nici fiu dupa har sau prin infiere. Ci e Fiu dupa fire, e singurul Fiu dupa fire al lui Dumnezeu, neavind nici un frate. De aceea spune Simbolul, nu numai nascut, ci: "Unul-Nascut". Insusi Iisus Hristos Se numeste pe Sine "Unul-Nascut".
„Ca asa a iubit Dumnezeu lumea, incit pe Fiul Sau Unul-Nascut L-a dat" (loan 3, 16).

Ce inseamna cuvintele "Carele din Tatal S-a nascut"?
Daca s-ar fi spus in Simbol numai "Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut", ar fi putut gindi cineva ca Arie, ereticul din veacul al IV-lea, ca Fiul, Care S-a nascut, nu e Dumnezeu ca Cel Care L-a naseut. Sau, ar fi putut gindi cineva ca Fiul S-a nascut si din Sine, caci si El este Dumnezeu, in legatura cu aceasta ar fi putut zice, ca Sabelie, ereticul din veacul al III-lea, ca acelasi Dumnezeu e uneori nascator, alteori nascut, "uneori Tata, alteori Fiu", trecind intreg dintr-o stare intr-alta.
Pentru a se face cu neputinta asemenea ginduri, s-au pus in Simbolul Credintei cuvintele: "Carele din Tatal S-a nascut".
Prin aceasta s-a aratat ca Fiul S-a nascut dintr-o persoana dumnezeiasca, din Tatal, ceea ce da siguranta ca si Fiul e o alta persoana dumnezeiasca, deopotriva in slava si in dumnezeire cu Tatal. De asemenea, se arata ca in Dumnezeu o persoana e mereu Tata, iar alta persoana, mereu Fiu.

[Promo Contextual]

[Clopotel]

Ce inseamna "Mai inainte de toti vecii"?
Prin aceste cuvinte se arata ca Fiul este mai inainte de orice timp, este vesnic, nu S-a ivit in timp. Sf. Evanghelist Ioan incepe Evanghelia cu cuvintele: "La inceput era Cuvintul"(Ioan I, 1), aratind ca atunci cind s-a pus inceputul timpului si al lumii, Cuvintul era; deci, era de mai inainte. Ca atare, El e Dumnezeu, nu e faptura, caci numai Dumnezeu e vesnic, iar fapturile se ivesc in timp, ele n-au fost totdeauna. Astfel, Fiul Se deosebeste de cei ce se numesc "fii", pentru ca acestia sint facuti sau nascuti, dupa har, din Dumnezeu. Acestia sint facuti sau nascuti de Dumnezeu in timp. Dar Tatal "n-a adus pe Fiul din neexistenta in existenta, nici n-a infiat pe unul care n-a existat niciodata".
Deci, totdeauna a fost in Dumnezeu o persoana sau un ipostas cu aceasta insusire de Fiu. Daca e asa, totdeauna a fost in
Dumnezeire o persoana cu insusirea de Tata. "Dumnezeu n-a fost mai inainte fara de Fiu si mai pe urma a devenit Tata, ci totdeauna are pe Fiul". N-a fost nici o vreme cind n-a fost in Dumnezeire o persoana Tata si o persoana Fiu, si anume mereu aceeasi persoana Tata si aceeasi persoana Fiu. "Nici Cel Care a nascut nu S-a prefacut in Fiu, nici Cel Nascut n-a devenit Tata". Cu alte cuvinte, niciodata nu s-a produs o schimbare in Dumnezeu. Daca Fiul nu S-ar fi nascut "mai inainte de toti vecii", Tatal n-ar fi fost totdeauna Tata, ci ar fi cistigat aceasta insusire mai tirziu. Iar un Dumnezeu Care se schimba asa
de tare inlauntrul Sau nu mai e Dumnezeu. Asemenea, Fiul n-ar fi Dumnezeu daca S-ar fi nascut in timp, ci ar fi o faptura.
Sau Dumnezeul Cel vesnic S-ar fi despartit dupa o vreme in Tata si Fiu.
Noi spunem ca Tatal e vesnic Tata si vesnic Dumnezeu, fara schimbare, iar Fiul, vesnic Fiu si vesnic Dumnezeu, fara schimbare. Tocmai pentru ca Tatal e vesnic, are un Fiu vesnic. "Caci n-a fost cindva Tatal cind n-a fost Fiul, ci odata cu Tatal, si Fiul Care S-a nascut din El. Caci Dumnezeu nu s-ar putea numi Tata fara de Fiu. Iar daca ar fi, fara sa aiba pe Fiul, n-ar fi Tata. si daca ar avea mai pe urma Fiu, ar deveni mai pe urma Tata si astfel S-ar schimba din a nu fi Tata in a fi Tata, lucru mai rau decit orice blasfemie".
Tatal si Fiul sint doua persoane egale in Dumnezeire si in cinste, dar una e Tata si alta Fiu, avind vesnic intre ele dragostea care este intre Tata si Fiu, si anume: una vesnic dragoste de Tata si alta vesnic dragoste de Fiu.
Putem noi intelege nasterea aceasta dinainte de veci?
Nasterea aceasta dinainte de veci a Fiului din Tatal este o taina pe care nu o poate intelege nici mintea omului, nici a ingerului. "Tatal L-a nascut nu in modul in care omul ar putea gindi, ci asa cum numai Tatal stie. Nu numai cerurile nu cunosc nasterea Fiului dar chiar nici toata firea ingereasca... Nici insusi Duhul Sfint n-a vorbit in Scripturi despre nasterea Fiului din Tatal. Pentru ce iscodesti, deci, acelea pe care nici Duhul Sfint nu le-a scris in Scripturi?". "Cind auzi ca Dumnezeu a nascut, sa nu cazi in ginduri trupesti, nici sa presupui o nastere stricacioasa. „Duh este Dumnezeu" (Ioan 4, 24); duhovniceasca este nasterea".
S-a asemanat nasterea Fiului din Tatal cu nasterea gindului din minte. S-a spus ca precum nasterea gindului din minte e
duhovniceasca, asa si nasterea Fiului din Tatal e duhovniceasca; si precum indata ce exista mintea, exista si gindul, si
minte fara gind nu exista, tot asa de cind exista Tatal exista si Fiul si Tatal fara Fiul nu exista. Dar si aceasta e numai o
asemanare foarte nedeplina.

Ce inseamna "Lumina din Lumina"?
Ca sa nu ramina nici o indoiala ca Fiul, Care S-a nascut, e intru totul ca Tatal din Care S-a nascut, Simbolul spune ca
asa cum nu se deosebeste lumina care se aprinde de lumina din care se aprinde, asa nu se deosebeste fiinta Fiului de fiinta
Tatalui.
Tot ce are prima lumina da si celei de a doua, afara de insusirea ca ea da, si cealalta primeste. Asemanarea cu lumina e
si foarte potrivita cu Dumnezeu, Care e lumina cea nefacuta. Lumina e tot ce e mai bun, mai inalt, pe cind intunericul e
lipsa, e stirbire, e nimicul, e raul. "Dumnezeu este lumina si nici un intuneric nu este intru El", zice Sf. Apostol Ioan (I Ioan l, 5), iar lisus zice: "Eu sint Lumina lumii, cel ce imi urmeaza Mie nu va umbla intru intuneric, ci va avea lumina vietii" (Ioan 8, 12).
(Dupa lucrarea Invatatura de Credinta Crestin Ortodoxa)

[Artanis]

[Clopotel]

TALCUIREA PSALMULUI 50 al lui David de catre FERICITUL TEODORIT, EPISCOP AL CHIRULUI:
Intru sfarsit, Psalmul lui David.Cind a venit catre dinsul Natan Proorocul, dupa ce intrase el la Vatseva, femeia lui Urie.

Deasupra-scrierea ne arata vadit pricina Psalmului si insesi graiurile ne invata adincul intelegerii. Ni se cuvine a sti insa ca Psalmul are si proorocie a celor ce vor sa fie: pentru aceea este deasupra-scris "intru sfirsit", aratind cuvintul ca proorocia va avea sfirsit.
Si nimeni sa nu aiba indoieli ca in vremea pocaintei marele David s-a invrednicit de dar Proorocesc. Putem invata acest lucru prin ceilalti Psalmi in care a facut marturisirea: asa, intru al saselea mai-nainte vesteste Judecata ce va sa fie, apoi zice: "Ca nu este intru moarte cel ce Te pomeneste pe Tine, iar in iad cine se va marturisi tie?"; iar intru Psalmul 31 fericeste pe cei ce capata lasare pacatelor fara osteneli, ceea ce numai darul Botezului poate sa daruiasca. Si intru Psalmul pus inainte ne-a invatat aratat ca nu se lipsise de darul Duhului, ca zice: ''Duhul Tau cel Sfant nu-l lua de la mine!" Nu a cerut sa i se dea lui darul Duhului, ci s-a rugat sa nu se ia de la dinsul acesta.
Totdeodata, luminandu-se de raza Duhului Sfint si mai-nainte vazind cu ochi proorocesti, a arata ca si norodul ce se imparatea de dinsul va cadea intru faradelegi, sj, ca pedeapsa, se va duce in robie si va locui in Babilon. Deci a scris Psalmul de fata si pentru a tamadui ale sale rani, dar si pentru a gati doctorie potrivita norodului si noua tuturor, caci, raniti fiind, avem trebuinta de tamaduire.
1 Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale sterge faradelegea mea!
Graiurile puse inainte se potrivesc si prea-dumnezeiescului David, si norodului robit, si celor ce se afla rau dintre noi. Pentru ca ranile mari au trebuinta de doctorii deopotriva - si cel ce a cazut in cumplita boala are trebuinta de mai multa purtare de grija, si celui ce a gresit mari greseli ii trebuie multa iubire de oameni - de aceea si marele David se roaga ca toata mila sa se verse asupra lui, sa se deserte tot izvorul indurarilor peste rana pacatului, ca intr-alt fel n-ar fi fost cu putinta sa se stearga urmele acestuia. si dupa cuviinta numeste greseala "nelegiuire", ca are indoita calcare de lege.
2 Mai virtos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste!
Acum - zice - mi-ai dat lasarea prin Natan Proorocul si mi-ai adus felurite primejdii, ca niste fiare arzatoare si tiritoare, dar inca am trebuinta de curatenii, caci am primit in launtru multa putoare grea a pacatului. Deci iarasi spala-ma, Stapine, ca sa stergi toata intinaciunea, ca, dupa Proorocul: ''Spala-va Domnul intinaciunea fiilor si a fiicelor Sionului cu duh de judecata si cu duh de ardere."
3 Ca faradelegea mea eu o cunosc, si pacatul meu inaintea mea este pururea.
Zice: Nici dupa iertarea data de Tine n-am uitat de pacat, ci totdeauna vad icoanele rautatilor mele, si faradelegile indraznite de mine le, vad noaptea in vis si le nalucesc in fiecare zi. Prin Isaia, insusi Dumnezeu porunceste celor ce pacatuiesc sa nu dea uitarii greselile lor: ''Eu - zice -sint Cel ce sterg faradelegile tale, si nu voi pomeni nedreptatile tale. Iar tu pomeneste-te, si sa ne judecam! Spune-ti intii tu faradelegile tale, ca sa te indreptezi." Impreuna-glasuire cu acesta a scris insusi Fericitul David in Psalmul 31: ''Zis-am: Marturisi-voi asupra mea faradelegea mea Domnului, si Tu ai lasat paginatatea inimii mele."
4 Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut,
Zice: Dobindind de la Tine daruri multe si mari, am rasplatit tie cu impotrivnice, indraznind a lucra cele oprite de Lege. Nu zice ca nu l-a nedreptatit pe Urie - ca l-a nedreptatit si pe acela, si pe muierea aceluia -ci spune ca a indraznit faradelegea cea prea-mare impotriva lui Dumnezeu insusi, Care l-a ales pe dinsul, si l-a facut imparat din cioban, si l-a ridicat deasupra vrajmasilor si l-a imbelsugat cu toate felurile de bunatati. si bine a adaugat acest ''rau inaintea Ta am facut", ca si istoria il pomeneste: "S-a aratat - zice - lucrul cel rau facut inaintea Domnului."
Iar zicindu-se despre norodul robit, se cuvine a intelege stihul acesta asa: tie unuia am gresit, catre darurile Tale am fost nemultumitor, am calcat legile puse mie si, multe feluri de bunatati dobindind, m-am facut nemultumitor spre acestea; iar acum sint nedreptatit de Babilonieni, nimic nedreptatindu-i pe aceia.
ca sa Te indreptezi intru cuvintele Tale si sa biruiesti cind vei judeca Tu.
Mie insumi - zice - m-am facut pricinuitor de rele, iar dreptatea Ta straluceste. Ca - aducindu-se in mijloc la judecata cele facute de Tine mie, si alaturindu-se si infatisindu-se alaturi cele indraznite de mine - Tu Te vei arata drept si iubitor de oameni, iar eu ma voi vedea fara de lege si nemultumitor. Deci ''ca" nu este aici aratator de pricina: ca nu pentru aceasta a pacatuit David, ori norodul, ca Dumnezeu sa Se indreptateasca, ci dimpotriva, chiar facindu-se pacatul de acestia, se arata dreptatea lui Dumnezeu, Care are toata purtarea de grija si pentru David, si pentru norod, si pentru toti oamenii.
5 Ca, iata, intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea.
De demult, dintru inceputul lumii - zice - pacatul a stapinit peste fire, caci calcarea poruncii a fost inainte de zamislirea Evei: Adam a cunoscut-o pe Eva ca muiere a lui dupa calcarea poruncii, si dupa dumnezeiasca hotarire si dupa izgonirea din Rai, si, zamislind, a nascut pe Cain. Deci voieste sa spuna ca, stapinind peste stramosii nostri, pacatul a lucrat cale si drum prin neamul omenesc. Aceasta o zice si Fericitul Pavel: ''Prin om a intrat pacatul in lume, si prin pacat - moartea, pentru care toti am pacatuit." Aceasta a zis-o si Dumnezeul tuturor catre prea-minunatul Noe: "Se pleaca mintea omului cu sirguinta spre cele rele, din tinerete, in toate zilele." Prin toate acestea ne invatam ca lucrarea pacatului nu este fireasca - fiindca, daca ar fi fost asa, apoi am fi slobozi de pedeapsa - ci firea se pleaca spre a gresi fiind suparata de patimi. Socoteala biruieste insa, cind ia ajutatoare ostenelile.
Deci sa nu prihanesti nunta si sa numesti impartasirea nuntii nelegiuire, precum oarecari au socotit nebuneste, asa intelegind ei pe acest ''intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea". Caci aici vorbeste de faradelegea indraznita de stramosii nostri de demult si zice ca ea s-a facut izvor al curgerilor acestora, adica: daca aceia n-ar fi pacatuit, nu ar fi primit moartea ca certare a pacatului si, nefiind muritori, ar fi fost deasupra stricaciunii, impreuna cu nestricaciunea s-ar fi unit negresit si nepatimirea, alaturi de care pacatul n-ar mai fi avut loc. De vreme ce au pacatuit insa, s-au dat stricaciunii si au nascut copii stricaciosj, carora le urmeaza poftele si fricile, indulcirile si scirbele, minia si pizma, impotriva acestora si a celor ce rasar dintru acestea se nevoieste gindul si, daca biruieste, se propovaduieste, este laudat si se incununeaza cu cununi de biruinta. Iar biruindu-se, se face de rusine si patimeste osinde. Iar in loc de ''m-am zamislit", Simmah a pus: "m-am nascut".
6 Ca, iata, adevarul ai iubit.
Zice: Asa judeci: pe unii ii muncesti, iar pe altii ii incununezi, fiindca iubesti adevarul. Deci Tu, Cel ce iubesti adevarul si sti neputinta firii, dale iertare celor ce cer doctoriile!
7 Cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi le-ai aratat mie.
Eu insa nu ma socotesc vrednic de nici o iertare, fiind nemultumitor, dupaâtitea daruri: nu numai ca m-ai asezat in scaunele imparatesti, ci m-ai invrednicit de darul proorociei, mi-ai aratat cele ce or sa fie dupa multa vreme, ca sa-i invat si pe altii inomenirea Fiului Tau cel Unul Nascut, si mintuitoarea Patima, si invierea, si mintuirea lumii, si lasarea pacatelor si darurile prea-cinstite si dumnezeiesti ale Sfintului Botez. Dupa ce m-am invatat acestea toate de la Preasfintul Tau Duh, Te rog sa ma impartasesti de darul de care strig mai-nainte vestindu-l altora:
8 Stropi-ma-vei cu isop, si ma voi curati; spata-ma-vei, si mai mult decit zapada ma voi albi.
Ca numai singur darul Botezului poate sa faca aceasta curatire, pe care Domnul tuturor S-a fagaduit ca o va da, zicind si prin Isaia Proorocul: ''Spalati-va si va curatiti, scoateti cele rele din inimile voastre." si, dupa putin:v,si, de vor fi pacatele voastre ca mohoriciunea, ca zapada le voi albi." insusi marele David mai-nainte vesteste acestea in Psalmul 67: ''Caci, cind desparte Cel ceresc imparatii, ca zapada se vor albi in Selmon." Deci aceasta o zice si aici: Am trebuinta de darul Botezului, ceva sa se dea tuturor oamenilor, caci acela singur poate sa ma spele cu de-adinsul si sa-mi dea albeata zapezii.
Iar ca isopul nu dadea nici o lasare a pacatelor e lesne a ne invata din Scripturile lui Moisi. Ca Legea nu il curatea cu stropiri imprejur pe ucigasul de oameni, pe tilhar si pe hotul de nunti straine, ci il supunea sub pedepsele cele mai de pe urma. Deci isopul este inchipuirea altor lucruri, amintind ca in Egipt au stropit pe praguri singele oii cu manunchi de isop, scapind din miinile pierzatorului. Iar acelea erau inchipuire a mintuitoarelor Patimi, intru care este si singe, si lemn mintuitor, si intru care se daruieste mintuire celor ce se apropie cu credinta.
9 Auzului meu vei da bucurie si veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite.
Umple - zice - de veselie urechile mele, fiindca fagaduiesti curatire desavirsita, ca sa strabata indulcirea prin toate partile trupului, si oasele, smerite acum de reaua patimire, sa infloreasca iarasi si sa-si ia a loru-si virtute.
10 Intoarce fata Ta de catre pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le!
Sa nu vezi - zice - faradelegile indraznite de mine, ci pe mine, cel ce ma tinguiesc pentru acestea.
11 Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele din launtru ale mele!
Adica: De vreme ce am primit batrinetele pacatului, innoieste-ma cu a Ta iubire de oameni! Prin lezechil Proorocul, Stapinul a fagaduit acestea si celor porniti in^Babilon: ''Le voi da lor - zice - inima noua si duh nou." Iar ''duh nou" nu il zice pe Cel Preasfint, ci pornirea cuvintatoare, adica: Deprinzindu-va si invatindu-va prin aceasta pedeapsa indelungata ce fel de roade odrasleste pacatul, va voi face a alege fapta buna. Acest lucru a cerut aici si Fericitul David: sa se innoiasca inima lui cea vatamata si sa se intareasca partea cuvintatoare, ca iarasi sa alerge pe calea dumnezeiasca.
12 Nu ma lepada pe mine de la fata Ta si Duhul Tau cel SfTnt nu-L lua de la mine!
Prin cuvintele acestea, ne-am invatat aratat ca David nu fusese lipsit de darul Preasfintului Duh: fiindca nu se roaga a-l lua inapoi, ca unul ce s-a golit de dinsul, ci cere sa nu se lipseasca de acesta, nici sa se faca departe de dumnezeiasca purtare de grija. Caci ''fata" a numit aici dumnezeiasca purtare de grija.
13 Da-mi inapoi bucuria mintuirii Tale si cu duh stapinitor ma intareste!
Se ruga sa aiba ceea ce nu pierduse, adica darul Duhului, iar acum se roaga a lua ceea ce lepadase. si aceasta era veselia intru Dumnezeu: De toata veselia - zice - ma bucuram cind aveam indrazneala catre Tine, Stapine! - iar acum sint lipsit de inima buna, robia indulcirii golindu-ma de aceasta, incit Te rog ca mintea mea, care s-a robit de patimi, sa ia din nou stapinirea mai dinainte impotriva acestora. Ca ''duh stapinitor" iarasi a numit aici gindul de sine stapinitor.
14 Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce. Zice: Dobindind iarasi a Ta iubire de oameni, voi fi intii chip si pilda de pocainta celor ce imbratiseaza viata fara de lege. Voi fi propovaduitor al bunatatii Tale, indemnind pe oamenii necredinciosi si nelegiuiti sa alerge a se ruga tie.
15 Izbaveste-ma de singiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mintuirii mele!
Adeseori intoarce intru pomenire uciderea lui Urie. Acest lucru l-a aratat si la inceputul Psalmului, zicind: ''Pacatul meu inaintea mea este pururea."
Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Simmah a talmacit acest stih asa: ''Grai-va limba mea milostenia Ta." si zice: Dupa ce am dobindit lasarea, nu voi tacea, ci Te voi lauda si voi povesti darurile Tale.
16 Doamne, buzele mele vei deschide, sigura mea va vesti lauda Ta.
Pacatul are fire sa lege limba, sa inchida gura, sa sileasca a se sugruma si a tacea. Deci Proorocul se roaga sa se impartaseasca, prin lasarea pacatului, de indrazneala mai dinainte si sa-si porneasca limba spre cintarea de lauda.
17 Ca, de ai fi voit jertfa, ti-as fi dat, arderile de tot nu le vei bine voi.
Impreuna-glasuiesc si acestea cu cele zise in Psalmul trecut, caci acolo am auzit pe Dumnezeul tuturor zicind: ''Nu voi primi din casa ta vitei, nici din turmele tale tapi." Dupa ce a auzit acest lucru de la dumnezeiescul glas, dumnezeiescul David a zis dupa cuviinta: ''De ai fi voit jertfa, ti-as fi dat, arderi de tot nu vei binevoi", caci Tu ai zis ca nu-ti sint placute jertfele de dobitoace. De aceea, voi aduce lucrarea de cele sfintite, cea placuta tie:
18 Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit, inima infrinta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi.
Zice: Smerenia cugetului este jertfa primita tie, Dumnezeul nostru. Pentru aceea - dupa ce am smerit inima mea foarte, ca si cum as fi zdrobit-o si prea as fi subtiat-o - voi aduce jertfa placuta tie. Cuvintele acestea le-au rostit si Fericitii Tineri in cuptor: ''Cu inima zdrobita - zice -si cu duh de smerenie sa fim primiti inaintea Ta, ca niste arderi de tot de berbeci si de vitei grasi." incit si de aici este aratat ca Psalmul are proorocie a celor ce aveau sa se intimple in Babilon si invatatura care se potriveste acelora, ca acei Tineri viteji au adus Stapinului jertfa placuta lui Dumnezeu dupa ce au invatat de aici smerirea cugetului si zdrobirea inimii.
19 Fa bine, Doamne, intru buna voirea Ta Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului!
20 Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot. Atunci vor pun e pe altarul Tau vitei.
De aici ne-am invatat mai luminat ca Psalmul este plin de proorocie, pentru ca graiurile acestea se potrivesc celor ce erau siliti sa locuiasca in Babilon, si doreau izbavirea robiei si se tinguiau pentru pustiirea cetatii. Caci se roaga ca cetatea sa se invredniceasca de milostivire si sa-si ia inapoi buna soarta de mai-nainte, dregindu-se zidurile si savirsindu-se slujba dupa Lege; si zice: Locuind acum in tara straina, nu putem aduce tie jertfele hotarite, Legea poruncindu-ne a jertfi numai intru singura cetatea Ierusalimului. Iar daca vom dobindi intoarcerea, si vom drege si vom indrepta Biserica, atunci iti vom aduce si jertfele legiuite. si foarte li se potriveste lor acest ''Doamne, buzele mele vei deschide, si gura mea va vesti lauda Ta", ca al lor este glasul: ''Cum vom cinta cintarea Domnului in pamint strain?"
Sfirsitul Psalmului are inca si alta proorocie: ca, dupa ce mai sus a aratat darurile Preasfintului Duh si a spus ca Dumnezeul tuturor nu Se impaca cu jertfele dupa Lege, aici se roaga sa se arate noul Sion de sus, si sa se cetateneasca Ierusalimul ceresc pe pamint si prea-foarte degrab sa se daruiasca vietuirea cea noua, care nu aduce junghieri necuvintatoare, ci prinosul, si jertfa dreptatii siarderidetotcuvintatoaresi vii, pentru care Fericitul Pavel zice: ''Va rog pe voi, fratilor, prin indurarile lui Dumnezeu sa aratati trupurile voastre jertfa vie, sfinta, bine-placuta lui Dumnezeu, adica slujba voastra cea cuvintatoare." Prea-dumnezeiescul David -stiind, caci le invatase pe ''cele nearatate si pe cele ascunse ale intelepciunii lui Dumnezeu", ca Noul Asezamintare desavirsita iertare a pacatelor - zice aceasta dorind sa dobindeasca si el curatire prea-grabnica si desavirsita. Asa am gasit si intr-un alt izvod: ''Poftea darul Preasfintului Duh care, pentru multa jubire de oameni, a venit peste Fericitii Apostoli in a cincizecea zi dupa invierea si inaltarea lui Dumnezeu si Mintuitorului nostru lisus Hristos si le-a dat lor ca neamurile, auzind intru a lor limba maririle lui Dumnezeu graite de dinsii, sa se minuneze si sa creada Mintuitorului, Care a daruit un dar ca acesta celor ce nadajduiesc spre Dinsul."
Deci si eu, cel prea-mic, nadajduindu-ma spre Dinsul si urmind darului Sau, dupa ce am savirsit tilcuirea acestor cincizeci de Psalmi ai Fericitului David, iata ca voi sa vin cu mintea catre Psalmul intii dupa cei cincizeci, si va rog pe voi toti sa va rugati pentru mine, care voiesc sa trec noianul acesta, sa nu inceteze darul Sau de la mine, ci sa tilcuiesc si celelalte cintari.

[IoanV]

@ Bolt
E greu de crezut ca o sa schimbam aici fundamental credintele interlocutorilor. Eu am ales sa renunt la dialog pt. ca el nu mai seamana a discutie detasata ci o lupta in care cineva trebuie sa cistige. Daca accepti dialogul si discuti cu cineva nu ii faci mereu reprosuri ca nu stie Biblia etc., ca perspectiva e gresita, mai ales daca e inscris intr-o abordare traditionala, in care nu e el singurul care o verifica.
Poti argumenta o pozitie diferita fara a adresa judecati de valoare asupra celuilalt. Eu nu am spus ca nu cunosti Biblia. Am spus ca nu cunosti in amanunt invatatura ortodoxa, dar abia atunci cind mi-am dat seama ca nu mai vreau sa mai continuu un dialog in care dorinta incepuse sa fie mai mare decit stiinta.
Vad ca experienta personala nu are relevanta, ai eliminat orice referinta la ea ca nesemnificativa (deja seamana cu stiinta dezumanizanta demersul tau). Cum o sa ma intelegi atunci pe mine, si hrana pe care am consumat-o daca nu conteaza trecutul meu?
Am utat sa intreb, cum se numesc copii care se roaga lui Iisus Hristos cu rugaciuni curate, care ii cinta colinde, ai caror parinti sunt crestini? Pagini, candidati la crestinism? Evident ca nu au pregatirea necesar si deplina intelegere a lucrarii Duhului. Dar cresc sub influenta si grija Lui.

[IoanV]

Postare dubla, de aceea am edit mesajul si cuprinde si referiri la mesaje ulterioare acestuia.

[Bolt]

@artanis :

[Artanis]

Bolt, eu unul nu mai continui discutia aici, daca vrei pe topicul celalalt.

[Bolt]

De acord, continuam pe celalat topic. Dar nu abordam nici o alta explicatie colaterala (necanonica) pana nu vedem ce spune Biblia in detaliu despre acest lucru. Adica o luam cu inceputul. Pt. ca altfel, stii cate link-uri as putea sa dau si eu... ? Poti posta acum acolo dar cred ca-ti voi raspunde maine pt. ca acum am treaba si nu cred ca mai pot intra pe forum. Cele bune.

Acest topic a fost editat de Bolt: 1 Mar 2006, 09:25 PM

[edinide]

[abureala]

edinide

cazi in prima erezie prin ceea ce spui, cea a lui Arie. Se vede ca nu prea esti dus la biserica, omule!

[Clopotel]

Edinide,

[gypsyhart]

@Clopotel

[abureala]

[Clopotel]

Draga Gypsyhart,

[edinide]

[gypsyhart]

@abureala
Monopol inseamna sa ai/ vrei totul numai pentru tine. Este o forma de lacomie. Sa spui ca "Dumnezeu are monopolul Bunatatiii" mi se pare cam ciudat...
Parerea mea este in contextul respectiv Iisus a vrut sa ii reaminteasca acelui om ca si el are propria sursa in el insusi de bunatate, si acolo trebuie cautata aceasta, nu undeva in afara.

@Clopotel

[Clopotel]

Edinide,
Vad ca nu ai citit explicatiile care ti le-am dat in urma cu vreo 2, 3 posturi... Sau poate nu le-ai inteles, sau nu ai vrut sa le intelegi ca te indarjesti in ereziile tale... Eu nu am nici o treaba sa te intorc pe tine la Dreapta Credinta si la Adevar ul Bibliei, caci imi dau seama ca e imposibil pentru mine, dar nici nu pot repeta la nesfarsit niste lucruri, doar ca sa ocup hardu'... Asa cum ti-am spus, pe langa tine sunt multi altii care nu sunt de acord cu dogma Ortodoxa: tu spui ca Iisus nu este Dumnezeu, Unul din Sfanta Treime, un budhist va zice ca de fapt Iisus este un prooroc, iar Budha e la putere, un musulman, va zice cam la fel, numai ca il va baga la inaintare pe Mahomed si tot asa... sunt sute daca nu mii de dogme... Eu nu-mi propun pe acest topic sa le combat pe acestea ci doar sa prezint si sa argumentez dogma Ortodoxa... Pentru dezbateri interconfesionale sunt alte topice... Pe topicul ce tu ti l-ai deschis ca sa-ti prezinti dogma, eu nu o sa vin sa-ti spun ca bati campii, ca vorbesti prostii, si ca trebuie sa fie cu totul altceva decat ce spui tu, caci as gresi si as fi offtopic acolo, ce spunand eu neavand nimic in comun cu yoga ta despre care tu spui ca ar fi crestina...
Eu aici nu discut pretentia ta cum ca Iisus nu ar fi Dumnezeu, ci eu incerc, cu putinele mele cunostiinte, sa lamuresc de ce Iisus este Dumnezeu, Unul in Sfanta Treime... Am mentionat ca nu sunt preot si nici nu am facut vreo scoala de teologie, este doar din ce am aflat eu documentandu-ma singur... Chiar m-as bucura tare, daca ar veni vreun frate ortodox, poate preot, poate student la teologie, si sa ma corecteze, daca am gresit si sa ma completeze acolo unde nu am spus deajuns...
Mai aduc acum doar cateva argumente pentru faptul ca Iisus este Dumnezeu, Unul din Sfanta Treime...
"Ca asa a iubit Dumnezeu lumea, incat si pe Fiul Sau cel Unul - Nascut L-a dat, ca tot ce crede intru El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3,16)
Va rog sa remarcam urmatoarele:
- se spune: Dumnezeu si nu Tatal
- se spune: Fiul Sau cel Unu-Nascut (adica se precizeaza ca nu pot fi si altii)
- se spune: tot ce crede intru El, atentie: sa credem intru El ca intru Dumnezeu... Daca era un prooroc fi el si cel mai mare, nu spunea sa credem in El ci spunea sa-l credem pe el.... Este un aspect de cea mai mare importanta...
Un alt citat, pe care-l repet spune lamurit:
Caci trei sunt care marturisesc in cer: Tatal, Cuvantul si Sfantul Duh, si Acesti trei Una sunt. (I Ioan 5)
Comentariile sunt de prisos caci e foarte clar...

Exista un citat in Biblie ce spune:
"Precum prin neascultarea unui om s-au facut pacatosi cei multi, tot asa si prin ascultarea Unuia, se vor face drepti cei multi" (Rom. 5,19)
Sfantul Chiril al Ierusalimului spune:" Cel ce a murit pentru noi, nu era de un pret mic; nu era o oaie necuvantatoare, nu era un om de rand, nu era nici inger, ci Dumnezeu, facut om. Faradelegea pacatului nu era asa de mare pe cat dreptatea Celui mort din pricina noastra; nu am pacatuit asa de mult cat pretuia dreptatea Celui ce Si-a pus sufletul pentru noi"
Luind firea nostra si tinand-o curata si implinind cu ea legea ascultarii de Dumnezeu si ispasind cu sangele ei varsat pe cruce calcarea oamenilor, a scapat-o de osanda si ne-a impacat cu Dumnezeu." Vrajmasi fiind", zice Sf. Apostol Pavel, "ne-am impacat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Sau" (Rom 5,10, II cor 5,18)

In alt loc se zice:Toate prin El s-au facut; si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut (Ioan 1,3)
De aici se vede clar ca Iisus Hristos facand toate, are atributele lui Dumnezeu, caci nici om, nici prooroc nici inger nu poate sa le faca pe toate.... Cred ca doar patrunzand intelesul acestui citat vedem clar cine este Iisus Hristos...
Chiar si timpul: Prin Care si veacurile s-au facut (Evr 1,2)
Iar in Col 1,16 se spune foarte lamurit:
Intru El s-au facut toate, cele din ceruri si cele de pe pamant, cele vazute si cele nevazute, fie scaunele, fie domniile, fie incepatoriile, fie stapanirile. Toate s-au facut prin El si pentru El. Si El este mai inainte de toate si toate prin El sunt asezate... Ce poate fi mai clar de atat?.... Ce interpretari poti sa mai dai cand se spune foarte clar? Cat de ratacit ar putea sa fie cineva ca sa nu-si dea seama ca aici vorbim de Dumnezeu?
In alt loc Mantuitorul spune:
"Eu sunt usa" (Ioan 10,9) si Nimeni nu vine la Tatal, decat prin Mine (Ioan 14,6) Iarasi este foarte clar... Va rog totusi sa remarcam ca spune: "Nimeni nu vine la Tatal", si nu spune: "Nimeni nu vine la Dumnezeu..." Daca Iisus nu ar Dumnezeu, Unul din Sfanta Treime, ne putem intreba de ce ar avea nevoie Dumnezeu de o usa, care sa-I fie straina Lui, prin care oamenii sa ajunga la El...
El este "Domn" peste sufletele noastre, este: "Domnul si Stapanul vietii noastre", ba chiar unicul Domn si Stapan "Caruia ii slujim" (Col 3,24) si Ii inchinam cu bucurie "toata viata noastra", in asa fel incat nu mai suntem ai nostri, ci "ai lui Hristos" (II Cor 10,7) Domni alui Hristos peste suflete nu este o domnie aspra si silnica ci una blanda. El domneste peste noi prin dragoste si adevar: Luati jugul Meu asupra voastra... caci jugul Meu e bun si povara Mea este usoara (Matei 11,29)
Este evident ca daca Iisus nu ar fi Dumnezeu, Unul din Sfanta Treime, iar Biblia ne indeamna sa ii slujim Lui, atunci am avea de-a face cu o idolatrie, cu inchinare la idoli, cu incalcarea poruncii lui Dumnezeu ca sa nu avem alti dumnezei....
In Filip 2,6-11 se spune:
"Pentru aceasta si Dumnezeu L-a preainaltat si I-a daruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; ca in numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamantesti si al celor de dedesupt; si toata limba sa marturiseasca ca Domn este Iisus Hristos intru slava lui Dumnezeu-Tatal..." Aici spune si mai lamurit, ceea ce am aratat pana acum... Se vede clar cum se precizeaza pe de o parte Dumnezeu, pe de alta parte Dumnezeu-Tatal

[abureala]

[Clopotel]

Draga Gypsyhart,

[gypsyhart]

@Clopotel

[Clopotel]

Draga Gypsyhart,

[IoanV]

@ edinide

[gypsyhart]

@Clopotel

[Clopotel]

Draga Gypsyhart,

[gypsyhart]

Clopotel
Multumesc pentru lamuriri.
Sunt de acord doar cu punctul 1. din cele enuntate de tine.
In rest, intutia si bunul simt imi spun altceva. Fiecare cu adevarul pe care il merita!

[Clopotel]

Draga Gypsyhart,

[edinide]

[IoanV]

@ edinide
Am dat citatul de la inceputul evangheliei dupa Ioan in care se precizeaza clar cine este Iisus. Daca tu crezi ca stii mai bine decit el, nu cred ca noi te vom mai contrazice.

[Clopotel]

Edinide,
Te rog sa citesti cu atentie ce am scris, ca vad ca nu ai inteles mai nimic...

[Bolt]

Isus este D-zeu. Parte a Treimii divine. Persoana distincta de Tatal si Duhul Sfant.
Isus este Creator. Daca Tatal creaza iar Fiul face asemenea e firesc sa fie si El D-zeu.
Unde spune Isus ca El n-ar fi D-zeu, atat timp cat El spune ca-i una cu Tatal ? Evident ca nu se refera la identitate ci la calitate.
Romani 9.5 : " Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin! "
Tit 2.13 : "aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos"
2Petru 1.1 : " Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos"
1Ioan 5.20 : " Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică."
Ioan 20.28 : "Drept răspuns, Toma I-a zis: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!""
Ioan 10.33 : " Iudeii I-au răspuns: "Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu."
Din acest ultim text reiese clar ca principala acuza adusa de iudei D-lui Isus a fost ca pretinde dumnezeire. Intelegerea iudeilor cu privire la implicatiile afirmatiilor lui Isus a fost cat se poate de corecta.

Acest topic a fost editat de Bolt: 4 Mar 2006, 09:02 AM

[Clopotel]

Draga Bolt,

[Bolt]