Campionatul Mondial De Fotbal - Germania 2006, "Lumea la prieteni acasa" Optiuni

[Endgegner]

Cupa Mondiala - Germania 2006



Asadar, alea iacta est in ceea ce priveste alcatuirea grupelor care participa la turneul final din 2006, in Germania:

Grupa A
1. Germania
2. Costa Rica
3. Polonia
4. Ecuador

Grupa B
1. Anglia
2. Paraguay
3. Trinidad Tobago
4. Suedia

Grupa C
1. Argentina
2. Coasta de Fildes
3. Serbia Muntenegru
4. Olanda

Grupa D
1. Mexic
2. Iran
3. Angola
4. Portugalia

Grupa E
1. Italia
2. Ghana
3. SUA
4. Cehia

Grupa F
1. Brazilia
2. Croatia
3. Australia
4. Japonia

Grupa G
1. Franta
2. Elvetia
3. Coreea de sud
4. Togo

Grupa H
1. Spania
2. Ucraina
3. Tunisia
4. Arabia Saudita

Cu detalii precum stadioane si alte informatii "de la fata locului" voi reveni in curand.

Acest topic a fost editat de Marcus: 11 Dec 2005, 02:53 PM

[Kristin]

Vad ca (inca) se mai posteaza la subiectul asta. Si pentru ca nu v-am descoperit mai devreme, si pentru ca am trait CM "live", voi posta aici ceea ce am scris in prima zi de luni dupa ce CM 2006 s-a terminat.


S-a terminat ... si a fost atat de frumos! Uneori ma intreb de ce fotbalul, si nu altceva, poate mobiliza in asa masura atata energie. Poate pentru ca, desi postmoderni, avem nevoie de lupte, de eroi, de invinsi. De gladiatori moderni, care insa nu mor in lupta, ci traiesc pentru a invinge mai tarziu. Nevoia ancestrala de cucerire nu s-a stins. Si pentru ca ne consideram civilizati, nu mai cucerim teritorii, ci fani. Desigur ca fotbalul e o afacere imensa, insa asta pentru ca miliarde de oameni il urmaresc. De dimineata, ma tot gandesc cum va fi saptamana asta fara fotbal. Fara ACEST fotbal. Poate unii nu sunt pasionati de asa ceva, insa mie chiar imi place sa ma uit si sa intru in "vrie". Anul acesta, mai mult ca de obicei, pentru ca am putut masura tensiunea "la fata locului". Organizare nemteasca, fair-play in doze medii, stralucire... tone de energie consumata.

Regrete si spaghetti

Ceva va lipsi o perioada din peisajul cotidian din Germania (si nu numai). .. si totusi, trebuia sa se termine ! ... cu o invingatoare - Italia. Pentru mine, insa, cel mai frumos meci al acestui campionat ramane Italia - Germania.

Sunt destul de multi italieni in Stuttgart. Aseara, intorcandu-ma acasa in miez de noapte, am crezut ca am nimerit in "Cizma". Mii de italieni urlau efectiv de bucurie, unii nu mai aveau glas, in jurul nostru se vorbea numai italiana, parca si masinile claxonau mai tare ca de obicei. "Suntem campionii lumii!" scandau (in italiana) suporterii, agatand din mers si nemti care devenisera suporteri de o seara pentru Italia.

Unii, mai inventivi, au scos spaghetti din pungi (la propriu) si le fluturau impreuna cu steagul, altii iesisera cu cratite si polonice sa faca zgomotul mai mare, ca era prea liniste... Aseara a fost seara lor, a italienilor. Wherever they were. Si nu sunt ei tocmai natia care nu stie sa se exteriorizeze.

Unii nu stiu sa piarda. Imi pare rau pentru Ribery, chiar pentru Thiery Henry si alti jucatori francezi.

In fine, cu toata aceasta amaraciune, ca finala putea fi mai frumoasa, nu imi ascund regretele ca acest campionat "ist vorbei". S-a terminat si chiar nu mi-am imaginat ca va avea un impact atat de puternic in lume. Mi-am facut provizii de filme. Ca si surogat.

Campionii Mondiali ai Inimilor

Sunt victorii care te coboara si infrangeri care te inalta. Asa gandeam sambata seara, la ultimul meci al "Mannschaft"-ului german. In piramida trebuintelor umane sta la loc de cinste trebuinta de afiliere. Nu ai cum sa te uiti la Campionatul Mondial de Fotbal fara sa sustii pe cineva.

Daca initial am tinut cu Germania din subiectivism, incet - incet m-am convins ca isteria ros-galben-neagra ce a cuprins aproape 80 milioane de oameni (numai din Germania) nu este in zadar.

Una din cele mai frumoase si mai tinere echipe de la acest mondial a adus in inimile tuturor fanilor Germaniei mai multe emotii decat si-au imaginat. Mai presus de orice, au readus SPERANTA, chiar daca intr-un domeniu simbolic precum fotbalul, intr-o perioada de stagnare si putina deprimare.

Vineri seara, in apropierea orei de aterizare a nationalei Germaniei, am ajuns intamplator in fata hotelului unde acestia urmau sa fie cazati, unde o mare de oameni asteptau inca de la orele amiezii sa isi vada favoritii. Un banner imens se vedea de la departare: "Baieti, multumim pentru cele 4 saptamani minunate ! Stuttgart este mandru de voi !"

In timpul meciului, ma gandeam la Brazilia. Victoria de acum 4 ani i-a inaltat pe moment, insa i-a doborat din cauza expectantelor prea ridicate si, poate, a increderii prea ridicate in fortele proprii.

Insa, paradoxal, infrangerea cu Italia i-a ridicat pe nemti in ochii tuturor. Totusi, au iesit invingatori. Am urmarit sfarsitul finalei mici si mai ales, ce a urmat. Am vazut starea de euforie generala, bucuria nedisimulata chiar si pentru o "victorie mai mica".

Si asta, pentru ca au stiut sa piarda, au stiut sa castige, au stiut sa spere, au stiut sa redea bucuria milioanelor de fani care nu mai indrazneau sa viseze, au stiut sa plece capul si au stiut sa si-l ridice... iar aseara, sa sustina echipa care i-a invins.

Klinsi a devenit peste noapte un mini-erou national, provocand o isterie generala in intreaga Germanie, care il roaga sa ramana la nationala. Deodata, nu mai e un "gringo", un "americanizat", ci e "de-al nostru" si trebuie sa continue.

E emotionant sa vezi proverbiala "raceala" a nemtilor spargandu-se in bucati, directori de companii colorati in culorile nationale si scandand din toata puterea "Deutsch-land! Deutsch-land!", milioane de steaguri germane si, mai ales, o bucurie imensa. Personal, am trait unele din cele mai emotionante momente din viata mea. M-am bucurat de fiecare succes, am savurat bucuria fanilor, iar acum nu disimulez aceasta stare, dupa cum se vede.

Si inca ceva: pentru ca pentru multa lume echipa germana este "Campioana Mondiala a Inimilor".

... iertat fie-mi subiectivismul.