Quake 4, Legenda a reînviat Optiuni

[ypsilonalpha]

... de data asta o să procedez ca la şcoală ... copii, care sînt ideile principale din Quake 4? ...

-Măi, ce seamănă jocul ăsta cu Doom 3! Acelaşi engine grafic, mai ajustat pe ici pe colo, bineînţeles, aceeaşi modalitate de dispariţie a cadavrelor inamicilor – acum într-o nouă prezentare, într-un abur verde, nu roşu ca în D3.
-În Quake 2 (bunicu’, cum ar veni) finalul apoteotic ducea la killărirea unui nene pe nume Makron (or something like that) care era un fel de mare-şef-de-trib al stroggilor, inamicii juraţi ai Pămîntului. Ca atare, e momentul pentru o invazie de proporţii asupra planetei Strogg ... poc-poc, şo pă ei, marines!
-Monştrii sînt taaare urîţi, în sensul bun al cuvîntului, mai ales aceia care îşi anunţî prezenţa printr-un strigăt fleoşcăit cam ca al lui Taz, diavolul tasmanian, pentru cei care îl mai ţineţi minte din desenele animate. Acu, că mă aflu puţin dincolo de jumatea jocului, au apărut inamici mai duri, echipaţi cu railgun-uri, care mă seacă rău de tot la sănătate, din 3 lovituri m-au trimis la podea. Şi intră în scenă zombii, din care unii sînt experţi în cîntatul la shotgun.
-Spre deosebire de Doom 3, care îmi rula destul de fluent şi la rezoluţii de 1024 * 768 pe detalii (cel puţin) medii, Quake 4 are probleme din punctul ăsta de vedere, o reoluţie acceptabilă fiind 800 * 600, cu detalii duse spre minim : ( şi încă şi aşa există locuri unde sacadează mărunt. Bătrinul meu GeForce 4 Ti 4200 începe să închine steagul, primul semn a fost F.E.A.R., pe care mi-e şi frică să-l instalez, după ce am văzut cum se mişcă demo-ul.
-Avem şi nivele exterioare, chiar destul de lărguţe (unele) adevărate arene unde atacă diverse gîngănii, soldaţi cu jet-pack-uri în spinare, turele automate cu scuturi în jurul lor, sfere mişcătoare care trag şi ele cum pot (şi trag dom’le, de zici ca nu-i adevărat!) şi păianjeni de gardă : ) În asemenea arene, jucătorul e călare pe ceva tanc sau walker, bine echipat cu putere de foc.
-Am băgat şi un mic cheat de invulnerabilitate, la confruntarea cu un paianjăn (nu, nu cel care apare prima dată într-un filmuleţ in-game în care face arşice vreo două tancuri d-ale noastre, e altul, mai pe finalul nivelelor exterioare). Asta pentru cî mă săturasem să iau la ochit rachetele pe care binevoia să mi le trimită în cap, teleghidate taman bine cît să nu mă pot feri de ele (homing missiles). Şi, în timp ce le ţinteam de bine-de rău, fiara mă toca cu cele două mitraliere proprietate personală. Uite, asta numesc eu anti-distracţie la un joc ... nu mai am răbdarea necesară să pigălesc un nivel pînă trec de el pe cinstite (la fel am păţit cu monstrul final din nivelurile Hell la Doom 3 – dar pe D3 nici nu m-am chinuit să-l isprăvesc ... eh!)


Şi o dedicaţie vizuală (copii, să învăţăm cum se scrie Objective complete în limba strogg )



Aşadar, Quake 4 anybody else?!? ...