Singuratatea- Izolare Voita Sau Lipsa De Prieteni, Care este parerea ta? Optiuni

[edittha]

Singuratatea doare....insa experienta dobindita din viata te face mai precaut uitind insa ca timpul nu iarta pe nimeni.Si astepti minunea.. .UN OM BUN SI PLIN DE OMENIE UN PRIETEN ADEVARAT!

[Oiski-Poiski]

Poti sa fii singur si cu un car de prieteni.Existenta acestora nu inseamna ca nu te poti simti adeseori singur.Poate ca uneori chiar cauti singuratatea .

Iar in asteptarea "minunii" ia-i pe cei de langa tine, oameni ca tine si ca mine.

[mutulica]

si eu ma simt singur ... de multe ori in mijlocul prietenilor

[Promo Contextual]

[Ovidius]

Ori suntem singuri, ori suntem inconjurati de prieteni, avem aceeasi "vina" pentru asta... Fiecare ne facem viata dupa cum simtim ca ne este bine.

[Felina]

[Michelle]

pe cine astepti tu de fapt editha?un partener de viata sau un prieten/a la modul general? pentru ca in functie de asta difera si starea de spirit...poti sa te simti singur/a avind prieteni in jurul tau dar neavind un partener cu care sa formezi un cuplu sau poti fi singur avind acest partener alaturi dar neavind prieteni in jurul vostru sau si mai rau avind si una si alta si totusi sa te simti singur sau raul cel mai rau sa n-ai nimic din toate astea si sa realizezi ce searbada viata duci ...

[Belphegor]

Cu cat ai mai multa nevoie de prieteni, cu atat esti mai slab, caci cu atat depinzi mai mult de altii. Maxima oricarui om puternic trebuie sa fie "cat mai putini prieteni, cat mai multi dusmani", caci cu cat vei face fata de unul singurl mai multor dusmani, cu atat se schema ca esti mai capabil.

Majoritatea oamenilor care ne inconjoara sunt mediocri, deci petrecerea timpului cu ei este de obicei o pierdere, mai ales daca in loc ai fi citit o carte a unui autor important sau ai fi vazut un film bun.

Cel mai indicat este sa ai de-a face cu ei numai pentru a-ti rezolva nevoile fizice: mancare (la restaurant), sport (fotbal, de ex), sex, sa scoti bani de pe urma lor etc. Pentru placerile spirituale insa, e mult mai indicat sa-ti petreci timpul intre clasicii literaturii si filosofiei, de ex, oameni care chiar au avut ceva de spus si de la care ai ce sa-nveti.

[alfa]

Belphegor

[edittha]

[QUOTE]pe cine astepti tu de fapt editha?un partener de viata sau un prieten/a la modul general

Eu nu astept pe nimeni deoarece am un suflet drag langa mine, un copil de care ma bucur, foarte multi prieteni. Ceea ce m-a facut sa deschid acest topic a fost starea prietenei mele. Am vrut sa vad si alte pareri si sa vad daca eu i-am dat totusi un sfat bun.O mana intinsa la nevoie e un sprijin adevarat!

[contraste]

Conditia este ca acea mana sa se intinda la momentul oportun si sa fie chiar dezinteresata.
Nu crezi?

[exergy33]

Belfegor

[Leonardo]

Singuratatea e relativa si nu e o problema doar de a avea sau nu prieteni. Chiar daca ai prieteni buni nu poti sa stai cu ei non-stop. Problemele personale trebuie rezolvate in principal de tine si nu de altii, prietenii iti pot inlesni aceasta rezolvare sau te pot sprijini moral si atat.

Multi au mai spus deja: sunt oameni permanent inconjurati de altii dar care se simt singuri. Sunt oameni care traiesc mai izolati de societate dar nu se simt singuri.

Cred ca prietena ta simte o lipsa acuta asa cum spunea si Michelle. Te simti singur cu adevarat doar cand iti lipseste ceea ce-ti doresti mai mult.

[dascalita]

Singuratatea poate fi si o izolare voita...Cineva care a fost ranit de multe ori de cei pe care i-a crezut ca-i sunt alaturi va alege ,pentru un timp sa stea singur... e comoda singuratatea nu-ti bati capul cu nimeni,nu dai nu primesti!
Trist e faptul ca omul e o fiinta cam...sucita!Rau cu rau,dar mai rau e fara rau! Parerea mea e ca omul fara prieteni e condamnat la o boala grea!E vina lui ca nu poate socializa,ca nu-si gaseste un suflet cu care sa poata comunica?

[Edward Scissorha...]

[Belphegor]

[Fitzcarraldo]

[Thelma]

[Edward Scissorha...]

[Fantasee]

Oamenii fac minunile sa se intample .
Singuratatea este izolare voita - macar fizica, daca nu si psihica. Indiferent ce si cum suntem, gasim cel putin inca unul ca noi. Sa nu uitam de avantajele singuratatii: introspectia nu se realizeaza in mijlocul multimii.
Dar pe termen lung singuratatea genereaza patologie. Suntem, totusi, animalutze sociale, indiferent unde si cum este lumea noastra interioara.

[Belphegor]

[Felina]

[contraste]

Singuratatea poate fi si o izolare voita

Dragii mei, cunosc cupluri unde fiecare este singur, in casnicie. Vin acasa sa se culce, sa se spele, sa se schimbe.
Mai cunosc oameni, care ii fericesc ca nu sunt singuri.
Aceeiasi oameni ii caineaza pe cei ce refuza o astfel de singuratate, adica pe cei necasatoriti.

Incurcate sunt caile Domnului !

[saldora]

Nu exista singuratate.
Ceea ce simtim ca 'singuratate' este de fapt lipsa comunicarii cu noi insine.

[Kyklos]

Goethe spunea :Talentul se formeaza in singuratate , caracterul in societate . Imi place sa fiu enigmatic , sa nu stie lumea de mine sa traiesc izolat de tentatii si oamenii rai .
Sa incerc sa evit neplacerile cauzate de analfabeti si alte genuri de oamenii , pe scurt sa stau retras si sa-mi vad linistit de viata mea .

[Charlotte]

Incepusem sa cred ca sunt "anormala" pentru ca-mi place singuratatea, dar vad ca si Vicos e de aceeasi parere, deci m-am linistit
Am avut prieteni si prietene o multime. Unii m-au dezamagit, altii m-au ajutat si tot asa. Inca am prieteni, insa nu la fel de numerosi ca inainte. Putini, dar buni, vorba romanului...
Ideea e ca ma simt mult mai bine singura, in mediul meu, cu cartile, cu gandurile mele, cu treburile si visele mele. Nu-mi place sa fiu deranjata, descusuta, intrebata si tot asa... Daca ar fi dupa mine m-as muta in varful muntelui sau pe o insula pustie. Si as lua contact cu lumea doar din cand in cand.
Nu as renunta la internet, telefon si alte facilitati moderne, caci imi place tot ceea ce am acum

Desi iubesc asa zisa singuratate sunt fascinata de oameni, de comportamentul si mai ales de mintea lor. De aceea, chiar daca sunt singura in casa, imi place sa studiez oamenii, chiar si prin intermediul internetului

Ca si concluzie: suntem bolnavi de singuratate doar daca asa o vedem noi, in realitate nu suntem niciodata singuri 100%

[fis_tic]

Nu inteleg care este subiectul acestui subiect si ce legatura au postasii de aici cu acesta.

Acest topic a fost editat de fis_tic: 31 Mar 2006, 09:45 AM

[Dualist]

[Ovidiu Bufnila]

Prietenii si prietenia sunt ca o mare MEDUZA. Singuratatea nu exista. E doar o ipoteza, o parere, o aparenta.

Ovidiu Bufnila
consilier de imagine
http://finance.groups.yahoo.com/group/Club..._si_Comunicare/

[Titus Herbert]

Nenea Bufnila imi place cum gasesti tu cate o analogie prin regnul animal pentru orice
Deci meduza e o chestie gelatinoasa, care iti scapa printre degete, la asta te referi cu prietenii?


Acest topic a fost editat de Titus Herbert: 31 Mar 2006, 05:55 PM

[calfa]

Meduzele, folosite ca analogii pentru relatii, sugereaza intinderea, multitudinea.

Prietenia si prieteniile pot crea retele intinse, de relatii multiple.

[Titus Herbert]

Pai si caracatita ce semnifica? Mafia?
Am inteles,dar eu cred ca e si ceva de legat de efemeritatea unor pesudoprietenii si pseudoprieteni Zic si eu.

[calfa]

Nu a vorbit nimeni de caracatite aici ! Doar de meduze ...

Prieteniile se nasc in diferite momente ale vietii, in diferite situatii, ajung sa aiba diferite intensitati, bazate pe diferite tipuri de experiente comune, intre diferite persoane, cu diferite disponibilitati, care pot ajunge fara sa vrea la mari distante, etc. Nu as vorbi de pseudo-prietenii, ci de forme mai "slabe" de prietenie, sau de eventuale prietenii iluzorii. Prieteniile de orice fel nu dispar, sau cel putin lasa urme, relatia putand sa se modifice dar nu sa dispara. De asta, singuratatea e mai mult o senzatie de moment.

[Ovidiu Bufnila]

[Titus Herbert]

Nu stiam ca am dat peste Mafie Era o gluma nene Bufnila

Acest topic a fost editat de Titus Herbert: 3 Apr 2006, 09:34 AM

[exergy33]

Ai grija T.H , Mafia despre care amintea Ovidiu , si despre care spunea ca e usor sa te lupti cu ea , nu este o Mafia clasica ... ci una Magic Valurita !

Nu as zice ca singuratatea inseamna lipsa de prieteni , pentru ca sint persoane care au multi prieteni si care totusi se simt singure , si viceversa... adica persoane fara prea multi prieteni dar care nu au sentimentul singuratatii.

Mai sint si persoane care au o inclinatie catre singuratate , de parca singuratatea ar fi fost inscrisa in codul lor genetic.
Aceste persoane sint incapabile , spre fericirea lor , sa traiasca sentimentul de teama in fata singuratatii



Dupa parerea mea singuratatea este benefica atita timp cit o consideri necesara.

Acest topic a fost editat de exergy33: 3 Apr 2006, 03:36 PM

[Ovidiu Bufnila]

[calfa]

Chiar esti off topic, Ovidiu. Te rog deschide un subiect nou, daca vrei sa continui discutia asta. De exemplu, in Arhipelag. Multumesc.

[exergy33]

Mi-am adus aminte de o vorba spusa de Emil Cioran in Amurgul gândurilor : "Singurătatea este o operă de convertire la tine însuţi".

[Titus Herbert]

Ati simtit vreodata tocmai cand toti prietenii vostri va sunt alaturi si toata familia ca sunteti extrem de singuri? Ca si cum punctul maxim de 'atentie' se transforma in cea mai ciudata singuratate.

[Ovidius]

Personal nu am simtit, dar am vazut chestia asta la altii. E vorba de acea atentie care nu are o baza reala, adica nu vine din interior ci vine din frica, ipocrizie sau egoism ("sunt cu ochii pe tine ca sa nu ti se intample ceva", "sunt atent cu tine pentru ca asa trebuie", "sunt atent cu tine pentru ca nu vreau sa te pierd").

[Erwin]

Singuratatea e de mai multe feluri, poti fi singur in lume sau in sinea ta. Poti avea prieteni, iubiti sau doar amici si esti singur atunci cand ei lipsesc, dar poti sa te inchizi intr-o carapace si sa fii singur chiar atunci cand esti cu ei impreuna, sau poti sa fii singur in interior, cand nu poti purta un dialog cu tine insuti... si intr-un caz si in celalalt singuratatea este perceputa ca un prilej de suferinta, de tristete, dar poate fi si de alinare, caci uneori avem nevoie de singuratate ca sa ne refacem fortele, sa avem liniste si sa ne odihnim acea parte a mintii mult prea solicitata in cazul in care avem de-a face cu mai multa lume decat am dori, ceea ce ar fi o izolare voita.

Cred ca omul este o fiinta sociala, ca in genetica ne este inscrisa necesitatea de a interactiona cu alti indivizi asemenea noua, asa este normal si de multe ori singuratatea impusa poate duce la depresii, poate provoca boli si alte necazuri... dar exista si oameni care traiesc foarte bine in singuratate, caci probabil nu sunt singuri in sinea lor. Avem capacitatea asta de a ne imagina un dialog cu o persoana imaginara, fara sa suferim de vreo boala psihica.

[willie]

Singuratatea e o stare de spirit aparte pentru mine. Mi s-a intamplat sa ma simt singura foarte des cand eram in compania altor oameni, uneori a prietenilor, dar nu prea mi s-a intamplat sa ma simt singura cand nu eram cu nimeni.Cred ca singuratatea, ca si stare, se datoreaza unei nepotriviri, unei inadaptari. Ma uit la cei cu care vorbesc si stiu ca ei au o imagine despre mine, ca ei cred ca sunt ceva ce nu sunt. E ca si cum nu m-ar vedea. Daca incerc sa le explic ce sunt si cum sunt, unii nu ma cred deloc, altii ma inteleg gresit, altii par sa ma inteleaga un timp si apoi uita. De aceea ma simt singura in compania lor, deoarece pentru ei nici nu sunt cu adevarat acolo. Prezenta este doar imaginea lor despre mine, ceea ce vor ei sa creada despre mine. Cand nu e nimeni in jur nu am de ce sa ma simt singura pt ca nu e nimeni care sa ma priveasca si sa nu ma vada.

[Erwin]

[mutulica]

in weekendul asta am pastrat o zi doar pentru mine. nu e vorba de lipsa de amici sau cunostiinte, e vorba ca nu am avut chef sa vad pe nici unul dintre ei...
cred ca fiecare dintre noi are asemenea momente

[willie]

Multumesc pentru sfaturile a la "Formula As" . Eu vorbeam totusi de singuratatea care ne inconjoara pentru ca sunt din ce in ce mai putini oameni curiosi . Majoritatea prefera sa nu vada , sa nu auda... O "imagine" e mai comoda. Nimeni nu mai pare sa fie interesat de ceea ce e dincolo de imagine.

[Felina]

[bishop]

Un extrovertit va evita o izolare voita. El isi ia seva, informatia, din exterior. Nesatul il indeamna sa plonjeze in mundan. In interior nu prea gaseste raspunsuri si puncte de sprijin. Suna a gol. Energia o capteaza din afara. Poleiala stralucitoare, explozia de sunet si lumina il atrage. El este actor in spectacolul vietii.
Din contra, un introvertit are si cauta lungi perioade de singuratate. Sa fie singur si sa coboare in sine. Introspectia e preferata sa preocupare. Aversiunea il face sa se delimiteze de ceilalti. Nu prea ii da pace insa lumea asta galagioasa, tumultoasa, care numai paine si circ doreste. El mai vrea ceva: sa fie lasat din cand in cand sa priveasca lumea din afara ei, detasat. El este spectator la spectacolul vietii.

Acest topic a fost editat de bishop: 2 May 2006, 05:23 PM

[willie]

Eu nu vreau sa fiu singura, ci vreau sa nu mai fiu nevoita sa ma prefac ca nu sunt.Nu mai vreau sa fiu inconjurata de oameni care nu sunt dispusi sa-ti arate decat o "poza" a lor, eu vreau sa-i cunosc pe ei asa cum sunt atunci cand sunt singuri,chiar daca nu sunt tot atat de "interesanti" ca si poza macar sunt autentici. Si mai vreau ca si ei sa nu imi mai ceara sa pozez, eu vreau sa fiu eu si nu o imagine a mea construita cu grija pentru ei. Si daca asta nu se poate... altceva nu are nici un sens pentru mine.

[Felina]

[eu_si_tu]

De multe ori singuratea este o necesitate.
Un refugiu in care ne putem odihni pe indelete gandurile .
Un popas in care ne putem plange deziluziile .
O fortareata in care ne putem pregati sa luam cu asalt viata , a doua zi.

[iniya]

*willie

[dascalita]

Nimeni n-ar trebui sa fie singur,singuratatea e greu de suportat atunci cand n-o doresti!Eu cred ca cei ce se plang de singuratate se tem de oameni,se tem sa fie sinceri cu ei si cu cei din jur...

[Nana Floare]

pai sa nu uitam ca uneori esti singur din cauza unui conflict intre doua nevoi: de exemplu de multe ori sunt singur (deci sacrific nevoia de contact inter-uman) pentru ca pretuiesc prea mult libertatea (a nu depinde de mofturile altora). Prietenii si amicii costa (energie, atentie, timp). Si uneori nu vrei sa platesti pretul, mai ales daca chimia dintre tine si ei iti lasa un gust amar (sau, dupa caz, excesiv de dulceag). Plus ca cei dintre noi care sunt perfectionisti si au standarde inalte, prefera sa fie singuri in asteptarea prietenului perfect. Si tot asteapta pana le iese peri albi

[iniya]

*nicodim

[bishop]

willie

[mothman]

[Nana Floare]

pai normal ca prietenii aduc bucurie, relaxare s.a.m.d.; altfel de ce ar constitui o nevoie? Eu am insistat pe costuri pentru a explica cum se face ca, desi prietenii ne ofera toate bunatatile astea (bucurie, relaxare), nu intotdeauna ne omoram dupa ei.

si sa nu uitam ca prietenii aduc uneori si incordare (cand te certi); tristete (cand te critica sau te ignora); indoiala de sine (atunci cand te aduc cu picioarele pe pamant din lumea iluziilor tale);

deci sunt nuante de gri aici...eu zic sa nu idealizam realitatea

[exergy33]

Mai sint si situatii in care exact in momentul in care ai nevoie sa-ti schimbi impresiile si gindurile cu un prieten , acesta sa nu aiba timp sau sa nu aiba starea psihica necesara pentru a urmari firul problemelor care te framinta.
In acest caz , singuratatea pare sa fie o solutie , cu conditia sa stii cind anume sa iesi din ea.

Acest topic a fost editat de exergy33: 5 May 2006, 10:14 AM

[iniya]

*bishop

[willie]

De cand imi amintesc , eu tot asta incerc: sa fiu cat mai autentica.Si Ma enerveaza la culme cand spun eu sunt "x" si cei din jurul meu zic:"da, te-am auzit, tu esti "y", am vazut ca esti "y" deci suntem de acord". Suntem de acord pe dracu! Si apoi obosesc ma plictisesc, o vreme si ma prefac ca suntem de acord.Dar eu nu ma pot minti pe mine, si nu ma pot resemna in ai minti pe altii. Si incep sa ma simt singura. Culmea e ca sunt singura la propriu foarte rar, sunt mereu inconjurata de oameni pe care incerc sa-i cunosc asa cum sunt ei , dincolo de masti. Cand cei din jurul meu observa ca incerc sa-i cunosc, in loc sa ma ajute devin "arici".

Un sfat util pentru mine ar fi despre cum ii convingi pe ceilalti ca merita sa incerce sa te cunoasca asa cum esti, chiar daca esti diferit de ei, dincolo de prejudecati, statut social, rasa, etc. Si un altul ar fi cum ii convingi ca daca vrei sa-i cunosti asa cum sunt ei de fapt nu o faci din rautate.

[iniya]

*willie
Din totdeauna am simtit ca a da sfaturi e cea mai mare responsabilitate asa ca eu doar vb, tu alegand mai apoi daca aberez sau nu

[Nana Floare]

vorba oltenilor:
Pazeste-ma de prieteni, ca de dusmani nu ma tem!

[eu_si_tu]

O alta varianta ar fi :
Pazeste-ma Doamne de prieteni , ca de dusmani stiu sa fug si singur !

[bishop]

@iniya

N-am zis sa ne facem sihastri. O experienta sociala, printre oameni, e binevenita. Pana la un punct. A sta mai mereu intre oameni inseamna a intra in vartej la un moment dat. A uita de adevaratele prioritati si chemari launtrice. Incepi sa ai false nevoi si dorinte - de ex. spectacolul de sunet si lumina pe care ni-l ofera lumea. Pana ajungi sa nu-ti mai dai seama. Te identifici cu falsa proiectie. Vorba ceia: sunt ceea ce sunt sau ceea ce visez? sunt fluturele sau Zhuang-Zi care viseaza fluturele? Parerea mea.
"tu aseaza-te deoparte/regasindu-te pe tine/cand cu zgomote desarte/ vreme trece vreme vine."

Acest topic a fost editat de bishop: 6 May 2006, 09:17 AM

[secunda]

daca mi-as vorbi despre singuratate ar fi precum zgomotul lasat de creta tare pe o tabla uscata.
pentru ca mi s-ar usca gatul si ochii, iar mainile ar vegeta in aer.

daca ti-as vorbi despre singuratate ar fi precum o adiere parfumata a vantului printr-un pom abia inflorit.
pentru ca m-as dezbraca de toate secretele si de toate visele.

daca i-as vorbi lumii despre singuratate ar fi precum un fum rosiatic cu miros de lupta.
pentru ca as dansa in idei si indoiala.

si-atunci, las apele sa-mi spuna despre dorul de singuratate.
pentru ca doar asa imi e usor sa adorm.

Acest topic a fost editat de secunda: 6 May 2006, 10:58 AM

[exergy33]

bishop

[iniya]

*bishop

[Titus Herbert]

Eu cred ca nici "calitatea" prietenilor, care daca ar fii sa ne gandim bine sunt foarte rari si ma refer aici la cei care conteaza, nu face decat sa acopere sa mascheze sentimentul de singuratate. Adica pe moment reusesti sa uiti si sa te concentrezi la altele dar cand ramai cu tine singuratatea va reveni. Si nu cred ca e o izolare voita sau ca este o stare permaneta ci uneori se dovedeste a fii chiar propice anumitor "lucruri".

Acest topic a fost editat de Titus Herbert: 6 May 2006, 07:24 PM