Mistere Ale Naturii, Inercare de explicare rationala f. dogme |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Mistere Ale Naturii, Inercare de explicare rationala f. dogme |
31 Oct 2005, 11:44 AM
Mesaj
#1
|
|
Vornic Grup: Membri Mesaje: 396 Inscris: 22 October 05 Forumist Nr.: 7.131 |
Gravitatia si magnetismus sunt de exemplu greu de dedus prin ratiune.
Insa in natura exista o gramada de fenomene, care la prima vedere par logice din punctul de vedere al stiintei, insa in spatele stiintei sunt forte care o influenteaza sa nu spuna adevarul si multe din ele, la o analizare noua, dupa un reset al celor deja stiute, apar cu totul alftel. Aceste fenomene al naturii sunt mai palbabile pentru noi decat ceva cu totul abstract. Pentru analiza noua trebuie ratiune, logica si ceva cunostinte de physica si bun simt. Cine sustine punctul de vedere al stiintei fara logica si ratiune acela nu va ajunge sa poata sa vada greseala posibila a acesteia. Greseala care dupa cum am spus este des intentionata, pentru ca pietrele de domino ale inselaciunii umane sa nu cada mai departe. Caci ce este imposibil trebuie sa ramanaimposibil, oricat de bine s-ar explica de altii. Caci pentru orice imposibilitate si greseala evidenta se poate aduce un nou argument care sa convinga pe cei care nu gandesc ci cred. Asta se poate obeseva f f. bine la teoriile de la NASA care sunt corectate permanent... Incep cu un fenomen simplu pe care il cunoaste toate lumea, si care asa cum este explicat de stiinta nu pare deloc logic . De ce par luna si soarele la orizont cu mult mai mari decat ele sunt cand sunt sus pe cer ? Ca doar distanta soare-pamant si luna-pamant nu s-a schimbat mai deloc ? |
|
|
2 Nov 2005, 02:02 PM
Mesaj
#2
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
Nici eu nu ştiu aprioric. Dar pun mâna (creierul) şi judec. Exact cum ai propus tu: fără idei preconcepute, fără să zic că ştiu dinainte răspunsul, ci analizând logic. În urma acestei analize logice, rezultă că susţinerea:
este falsă: Privirea printr-un tub nu poate înlătura/anula/contracara presupusul "efect X" ("luna se vede cu variaţii: când mai mare, când mai mică"). Dacă este real, "efectul X" se manifestă şi la privirea prin tub. De unde rezultă imediat: Dacă nu se manifestă la privirea prin tub, "efectul X" nu este real. Or, tu susţii că la privirea prin tub Luna se vede mereu la fel, fără variaţii de mărime. De-aici rezultă că şi fără tub variaţiile de mărime sunt tot zero.
De ce ţi se pare logic şi inadecvat? Dacă acel "instrument optic" introduce o influenţă constantă, cu ce ne-mpiedică asta să detectăm variaţiile de mărime ale Lunii? Adică de exemplu un individ care poartă permanent ochelari nu va observa că Luna e uneori mai mare şi alteori mai mică? Sau un individ cu irisul micşorat (că vine de la lumină puternică) nu va observa diferenţa de mărime? Sau o cameră foto cu diafragma mică (şi timp de expunere lung) va eşua să înregistreze diferenţa pe care-o susţii? "Gâtul" obiectivului, lentilele, diafragma etc. sunt toate elemente optice care afectează ceea ce înregistrează camera fotografică. Dar influenţa este constantă -- şi tocmai de aceea un astfel de dispozitiv optic este admisibil ca instrument de test al "fenomenului X". Dealtfel, tu însuţi ai argumentat:
Deci accepţi că folosirea unui aparat cu lentile, tuburi, diafragme, filtre, chestii plasate în faţa elementului receptor propriu-zis este OK pentru a constata/măsura/evalua efectul. Aşa este?
Pentru că dintre cele două cazuri, unul iată că prezintă dificultăţi pentru teoria ta. Şi exact pe acela trebuie să te concentrezi, nu să-ncerci să-l muşamalizezi. Dacă nu vorbim de el şi nu ne gândim la el, nu dispare. O teorie cu 100 de dovezi/argumente pro şi o singură dovadă/argument contra rămâne o teorie falsă...
Fals. Trebuie dovedit.
Fals. Arată acele filme. (Şi nu e nevoie de obiecte de referinţă, e suficient să păstrezi neschimbat obiectivul/distanţa focală/zoom-ul.)
Sunt cele mai mari, dar nu sunt singurele. Galileo Galilei a putut vedea cu telescopul o planetă sub formă de disc luminos. Astăzi, folosind telescoape puternice, putem vedea multe planete sub formă de disc luminos. Deci putem face experimentul şi cu acele corpuri cereşti.
Bineînţeles. Legile dioptrilor plani exprimă cantitativ aceste schimbări. Sunt formule cunoscute de pe la 1400.
Corect.
Păi asta e problema: 1 şi 2 nu sunt verificate/dovedite, iar 3, 4 şi 5 singure nu te ajută deloc să-ţi susţii teoria.
Te înşeli. Iluziile optice sunt explicaţii extrem de recente. Toate cazurile de iluzii optice au fost explicate abia în ultimul secol (sau cam aşa), în nici un caz în antichitate.
Dacă 1 şi 2 sunt adevărate, atunci rezultă fără nici un dubiu că avem de-a face cu un fenomen optic şi nu cu o iluzie optică.
Cred că n-ai înţeles bine. Această explicaţie populară nu este adevărata explicaţie ştiinţifică. E un mit, un "misconception". Explicaţia ştiinţifică e alta (tot o iluzie, dar nu datorată obiectelor luate ca referinţă). Citeşte aici. Şi aici.
Nu e nimic aberant în asta, cine-a zis aşa ceva? Este foarte simplu, ţi-am spus: iei legile dioptrilor plani/sferici, bagi indicele de refracţie al aerului faţă de vid şi calculezi. Şi vezi ce-ţi iese. Calcule cu dioptri de-o mie de ori mai complicate decât acesta au fost făcute încă din anii 1400. Poftim, pentru tine mi-am consumat timpul şi am făcut o simulare: (văd că nu mă lasă să afişez; va trebui să dai click aici: http://www.hanuancutei.com/forum/index.php...=post&id=375529) Am simulat o sferă (Pământul) înconjurată de o altă sferă transparentă (atmosfera). Atmosferei i-am pus indice de refracţie 1.5 -- mult mai mare decât al aerului, ca să fie efectul mai evident. Şi am secţionat-o pe din două, încât să putem compara imaginea ce s-ar vedea fără atmosferă cu imaginea ce se vede prin atmosferă. Se vede cum efectul atmosferei este într-adevăr de lentilă, dar mai ales când Luna e sus pe cer! E şi normal, pentru că numai atunci partea superioară, bombată a atmosferei acţionează ca o lentilă. Pe măsură ce Luna coboară şi direcţia de privire taie atmosfera tot mai pieziş, efectul se diminuează, pentru că în zona cu pricina dioptrul se comportă mai degrabă ca un dioptru plan (înclinat) în loc de unul sferic. Un fenomen optic se petrece totuşi şi în apropierea orizontului: Luna se deformează puţin, nemaiapărând perfect sferică. Şi imaginea ei coboară faţă de poziţia reală -- cum bine se ştie din analogia cu apa. Dacă n-ai încredere în acurateţea simulării... n-am ce să-ţi fac. Va trebui să calculezi singur ca să te convingi. (Dacă vrei, îţi pun la dispoziţie fişierul sursă, să verifici ce-am făcut acolo.)
Are dreptate întotdeauna logica simplă şi fără prejudecăţi, care are punctul de vedere corect şi nu neglijează privirea de ansamblu: pe scurt, teoria ştiinţifică. În cazul de faţă: calculul rezultat din legile opticii. a Acest topic a fost editat de Amenhotep: 2 Nov 2005, 02:03 PM -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 16 May 2024 - 04:10 AM |