Creierul Un Hard, Mintea Un Soft ?, Cat de plauzibil este acest model ? Optiuni

[calfa]

Am tot vazut (in ultimul timp la mothman si la exergy33) modelul: creierul este un fel de hardware iar mintea un fel de software care ruleaza pe acel hardware.

In primul rand, cel putin o simplificare e evidenta si importanta. Ansamblul creier-corp este separat cam fortat in multe privinte. Emotiile, foarte importante in gandire, preferinte, amintiri, etc., par a fi plasate mai mult in corp.

Dar cu siguranta multe alte simplificari importante sunt facute atunci cand se foloseste analogia aceasta cu sistemele de calcul. Care ar fi ele ?

Sau poate ca de fapt modelul asta e o deformare a realitatii. Asa sa fie ?

Unde ar fi sufletul in contextul acestui model ? Dar subconstientul, inconstientul personal, inconstientul colectiv ?

O sa ma opresc cu intrebarile, dar ar mai fi. Ce pareri aveti ?

[aburelius]

îmi bag şi eu nasul pe-aici, deşi mă simt un pic cam sighinaş, n-am nici o pregătire în psiho, ts, sau filozofie, chestii d'astea.
cursul de ts(teoria sistemelor) de-l facurăm pe la fac. calcula nişte răspunsuri la nişte modele standard şi gata, luai examenul. nu şi-a batut nimeni capul sa definească informaţia spre exemplu. iar definiţia pe care au dat-o noţiunii de sitem, mie unuia mi-a parut din capul locului logică circulară, deşi, la vremea aia nu cunosteam sintagma. acum sunt şi mai convins. numai că să explic cum şi de ce... asta mi-e peste poate

cum aceste idei mă macină şi pe mine serios, şi nu consider că am ajuns la vreun rezultat avantajos, iată-mă-s, la vorbă cu voi.

n-am venit de mult şi nici n-am postat prea mult, dar constat că nu prea interacţionează lumea cu ce aburesc io p'aci. numai când atacam direct şi cu o doză oarecare de agresivitate mai catadixea careva să-mi dea un răspuns (de regulă tâfnos). ok, i know, fiecare să-si ţie paranoia acas'. playin' by the rulez...

cum văd eu lucrurile: în momentul în care am acceptat noţiunea de informaţie, toate cele conexe (cum ar fi vidul - opusul ei, interacţiunea, sitemele, etc) sunt conţinute/implicite. nici măcar nu "se dezvoltă pe baza", ci sunt conţinute. întreg conceptul este ascuns în spatele cuvântului informaţie. na că fac şi poezie, scuze
de-aia zic, când te apuci să defineşti vidul ca să vezi "în ce" se află informaţia, e logică circulară. odată acceptat conceptul, toate celelalte sunt implicate.
şi mai zic o chestie, problema, dpdv filozofic, e veche de când lumea. budismul defineşte lumea prin concepte ca vid, maya, karma. esenţial, aceleaşi chestii. doar ca el spune că mai e ceva, dincolo. adică ceva semnificativ şi diferit de lumea cauză-efect (karma). el spune că pe lângă samsara există şi nirvana. despre nirvana însă, nu ne spune nimic, doar poeme, lucruri ilogice. vezi zenul. mă rog, şi înainte de buda fuseră hinduşii cu atmanul lor. ei au separat lumea în conştiinţă(atman=brahman) şi manifestare (maya). până la urmă, acelaşi lucru. informaţie-suport. şi ei postulează că există o cale de ieşire, dar şi ei spun că pe-aia nu ne-o pot da în cuvinte. veniţi şi meditaţi (ce-o mai fi si aia...)

deci modelul, zic eu, e vechi de când lumea. şi dacă modelul corespunde realităţii, omul e un sitem, o masină. complexă, clar, de la reacţiile unui computer şi până la emoţie şi empatie sunt ani lumină. dar, pentru că în conceptul informaţie (+cele conexe) nu mai există altceva, nu văd cum am privi omul drept altceva decât o maşină. iar conţiinţa de sine, liberul arbitru sunt pure iluzii. reacţiile noastre, oricât de complexe ar fi, sunt conduse de legea cauză efect. nu există "eu", el este doar un program.

încă o chestie. la mom. actual activez ca programator. probabil că asta-mi aduce un plus de filtru. dar îmi aduce şi înţelegerea că între soft şi hard nu există nici o diferenţă esenţială.
hard-ul este doar o altă sumă de programe. procesorul care execută programele din memorie este şi el microprogramat. legaturile electrice între tranzistori sunt şi ele soft. chimia din interiorul tranzistorului este soft.
iarăşi, între informaţie şi soft nu e nici o diferenţă. o instructiune cuprinde două părţi, cod şi operand. dar ele sunt interschimbabile, depinde în ce fel privesti problema
conceptul de informatie singur cuprinde toată această chestie

se spune că omul n-are puterea de a crea viaţa. ba poate ca o are, a şi facut-o: computerul. şi probabil ca în curând bio-computerul.

sau bat eu câmpii



exergy33, actionmedia

deja-vu...
ce chestie mişto. exergy, povestea ta mi-a dat fiori . super tare. am şi eu o poveste, poate ca ar trebui s-o postez pe forumul cu paranormal. dar eu unul nu pot face o distincţie clară. nu sunt omul demarcaţiilor nete... (sau fac o ciorbă din tot ). când am fost prima oară la actuala mea prietenă şi i-am văzut casa, imaginea casei cu gardul, strada, mi-au aparut cunoscute şi am anticipat aleea care ducea înăuntru. am avut senzaţia clară că am locuit acolo. la mom. respectiv relaţia era mult înainte de orice chestie serioasă, a mai durat doi ani până să ajung să stau acolo. azi, după mai bine de cinci ani, locuiesc tot în acea casă. acum, când îmi amintesc imaginea aia, "ştiu" că ea descria viitorul, nu trecutul.

nu ştiu pe ce cale a intrat informaţia respectivă în subconştientul meu.
pe de altă parte, aş putea construi totuşi o explicaţie "normală". poate că de fapt, complexitatea calculelor pe care le face un om în subconştient este suficient de mare ca să "calculeze" chiar şi configuraţii geometrice, străzi, poziţiile obiectelor, etc., pe criterii necunoscute conştientului. aş putea emite supoziţia că din multitudinea de încercări de anticipare pe care le face intuiţia noastră de-a lungul vieţii, şansele s-o brodească binişor în unele cazuri sunt destul de mari. dar rămâne mai greu de acceptat partea emoţională. emoţia specială produsă de imaginea casei s-a declanşat înainte de a verifica existenţa aleii. asta e o coincidenţă şi mai greu de crezut , că tot vorbeam eu pe undeva de coincidenţe...

iar m-am cam întins