Creierul Un Hard, Mintea Un Soft ?, Cat de plauzibil este acest model ? |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Va invitam la dezbateri pe teme diverse, avand in centrul lor Omul. Domeniu umanist complex, relativ greu de surprins in ecuatii sau teorii unice, psihologia va fi si un pretext pentru a discuta despre emotii, minte si suflet.
Creierul Un Hard, Mintea Un Soft ?, Cat de plauzibil este acest model ? |
29 Oct 2005, 02:53 PM
Mesaj
#1
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.894 Inscris: 7 December 03 Forumist Nr.: 1.410 |
Am tot vazut (in ultimul timp la mothman si la exergy33) modelul: creierul este un fel de hardware iar mintea un fel de software care ruleaza pe acel hardware.
In primul rand, cel putin o simplificare e evidenta si importanta. Ansamblul creier-corp este separat cam fortat in multe privinte. Emotiile, foarte importante in gandire, preferinte, amintiri, etc., par a fi plasate mai mult in corp. Dar cu siguranta multe alte simplificari importante sunt facute atunci cand se foloseste analogia aceasta cu sistemele de calcul. Care ar fi ele ? Sau poate ca de fapt modelul asta e o deformare a realitatii. Asa sa fie ? Unde ar fi sufletul in contextul acestui model ? Dar subconstientul, inconstientul personal, inconstientul colectiv ? O sa ma opresc cu intrebarile, dar ar mai fi. Ce pareri aveti ? -------------------- ... incertitude in certitude ... independence in dependence ... insight in sight ...
|
|
|
3 Nov 2005, 08:05 PM
Mesaj
#2
|
|||||||||||||||||||||||||
Haiduc Grup: Musterii Mesaje: 71 Inscris: 25 October 05 Forumist Nr.: 7.149 |
alfa,
Nu-ti pot explica avantajele metodei, trebuie experimentata, chiar nu e complicata. Te observ de ceva timp si pot spune ca nu reusesti sa pastrezi o linie de interes, te lasi furat de intrebari la fiece pas. Mi-am adus aminte de povestea cu “invatatura fara cugetare nu se poate”, intr-o interpretare ii poti spune balastarea mintii. Desi poate e o strategie felul in care procedezi. Iti provoci interlocutorii, tu stii de fapt raspunsurile.
N-am zis c-o infirmi, ci ca daca o poti infirma poti vorbi de autodeterminare, altfel determinismul e strict. Si vizavi de stabilirea cauzalitatii independent de observatie, nimic nu poate fi afirmat fara un minim de experienta si observatie. Altfel cu ce-ti ancorezi scenariul de realitate? Dorul de absolut trebuie controlat, riscam aerianul fara nici-o legatura. Trebuie s-accepti ca informatia, legea cauzala exista independent de observator, nu faci nici-o greseala acceptind-o in viata ta, mai precis in esafodajul cunoasterii pe care-l initiezi, observind. Construiesti scenarii, le extinzi, le ajustezi, etc. Bune si intrebarile, dar e bine sa le mai si clasifici.
Sa citesc teoria. Ce legatura au probabilitatile si principiul H cu cauzalitatea? Ce-ai vrut sa-ntrebi?
Lantul cauza-efect anterior momentului. Determinarea.
Ce e la nivel atomic? Exista liber arbitru? Aud ca s-ar fi facut un experiment, dar e si asta contestat. Deci?
Probabilitatea- in cazul acceptarii cauzalitatii- reflecta incapacitatea de a surprinde toate participarile la evenimente.
Oare de ce tot pui carul inaintea boilor? Privind lucrurile prin prisma motivatiei si intelegem mijloacele de realizare, organizarea. Pui problema inconstientului dar ignori sentimentele. Nu tipul de memorie, mijlocul- poti privi asa inconstientul in prima aprox - conteaza, ci ce tipuri de informatie ai, de la asta trebuia plecat. Si de mai departe, de ce informatia (algoritm ori date) exista? Functia ei. Felul in care e organizata este doar o consecinta. Exista o functionare care a determinat o organizare, nu invers. Parca asa e normal in evolutie. Si e un experiment recunoscut care spune ca intelegerea/definirea lucrurilor se face privindu-le in ansamblul in care se manifesta. Deci functionarea se recomanda a fi luata-n vizor.
adica???
A constientiza: a forma imaginea de sine. Constienta- stiinta de sine. Are un calculator un program care sa-l oblige la asa ceva? Am scris, dar vad ca tot e putin. De ce e putin? Observi deci ca pun problema determinist. Omul e conditionat de dorinta de autocunoastere, tot ce-i viata urmareste asta. Definitia. Se bazeaza pe observatie concluzia, dar ce afirmatie nu are observatie inclusa intr-o doza oarecare?
Eu nu vorbesc din punctul asta de vedere, cum ca ceva e irational ca nu-l pricep eu, sper c-am inteles nuanta ta. Ma refer la depistarea unui eveniment la oricare din nivele in univers- tu dai ex nivelul atomic- unde se poate constata ca nu exista lege cauza efect, adica exista efecte fara o cauza, nu ca e de neinteles cauza. E posibil asa ceva? Ai o dovada ca exista liber arbitru? Ca exista efect fara cauza? Sau altfel, ca un acelasi efect poate fi produs de doua cauze diferite? Sau ca o aceeasi cauza produce doua efecte diferite?
Exista irational? E un termen filosofic. Subiectiv, neintelesurile noastre se numesc irational. Obiectiv, noncauzalitatea e irationala. Dar exista? Cind vei demonstra ca ai un nivel unde nu se respecta cauzalitatea poti vorbi de irational, liber arbitru, autodeterminare, etc.
Scris in graba. E ceva cu ce nu esti de acord? Constiinta este imaginea de sine. Tu o vezi ca altceva? Si este produsul ultim a ceea ce cunoastem pina acum in evolutie. Materie -> viata -> inteligenta -> constiinta. Scop sau tendinta intimplatoare, e alta discutie…
d. -------------------- d.
|
||||||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 4 May 2024 - 01:16 PM |