Cine A Fost Isus ? Dumnezeu, Fiu Al Lui, Om ?, Misterul lui Isus e mai rar inteles |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Mesajele cu caracter ateist sau care au ca scop denigrarea unei religii sunt interzise in cadrul acestui forum.
Cine A Fost Isus ? Dumnezeu, Fiu Al Lui, Om ?, Misterul lui Isus e mai rar inteles |
28 Oct 2005, 03:54 PM
Mesaj
#1
|
|
Vornic Grup: Membri Mesaje: 396 Inscris: 22 October 05 Forumist Nr.: 7.131 |
Deschis acest topic pentru a clarifica si intelege mai bine, misterul lui Isus si scopul
vietii si mortii Lui, asa cum reise din Biblie si dupa parerea mea un mister inca pentru multi. Isus a fost numai un om indeplinit, un rabin (invatator) invatat prin care actiona si vorbea Dumnezeu Tatal ? Isus a fost Fiul lui Dumnezeu Tatal ? Isus a fost Dumnezeu Tatal si Mesia si deci si Fiul lui Dumnezeu in trup de om, deci Iehova, Dumnezeu in trup de om ? |
|
|
5 Nov 2005, 05:18 PM
Mesaj
#2
|
|||||
Umil servitor la Han Grup: Moderator Mesaje: 4.051 Inscris: 2 December 03 Forumist Nr.: 1.345 |
Draga Grabilion,
Eu sunt ispitit sa-ti spun acestea cu cuvintele mele, numai ca problema este atat de covarsitoare ca importanta si poate avea efecte din cele mai grave daca nu e expusa corect, caci poate sminti pe multi, incat ma cutremur, si ma abtin de la a-mi da cu parerea... In schimb, cu ajutorul lui Dzeu, sper sa-ti lamuresti aceasta problema din cuvintele celor ce cu adevarat Dzeu. i-a aratat ca fiind placuti Lui... Se stie ca pana la Sfantul Vasile cel Mare, termenii ousia si hypostasis erau socotiti sinonimi, iar aceasta abordare provoca neintelegeri si controverse fara sfarsit. Este meritul Sfantului Vasile cel Mare de a fi insistat asupra individualizarii termenilor: o singura usie si trei ipostase (in Dumnezeu exista o singura usie si trei ipostasuri). Aceasta este singura formula acceptabila. Usia semnifica existenta, esenta sau unitatea substantiala in Dumnezeu, iar ipostasul, existenta specifica sau modul de a fi al fiecarei persoane: “Ce ar putea fi mai primejdios decat sa zdruncine credinta multimilor prin faptul ca unii dintre noi ar sustine ca ipostasul Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh este numai unul singur? Chiar daca subliniaza cu grija deosebirea dintre persoane, ei fac acest lucru dupa o formulare care ne aminteste pe cea a lui Sabelios. Acesta spunea, intr-adevar, ca dupa ipostas Dumnezeu este numai unul, pe cand Scriptura il prezinta deosebit ca persoana, potrivit insusirilor specifice ale fiecarei infatisari sub care se prezinta: uneori ii dam nume de Tata, cand imprejurarea indica o astfel de persoana, alta data numele se potriveste Fiului, si anume atunci cand coboara sa poarte grija de noi sau pentru alte astfel de lucruri providentiale si, in sfarsit, alta data il leaga de persoana Duhului, atunci cand prilejul indica numele acestei persoane. Daca auzi chiar si in Biserica noastra pe unii oameni zicand ca Tatal si Fiul si Duhul Sfant au un singur ipostas, dar ei inteleg totodata ca exista separat trei persoane deosebite, atunci cum sa nu apara ca aduc dovada destul de limpede si de nezdruncinat ca numai cele spuse de ai nostri sunt adevarate?” . Relatia dintre fiinta si ipostas exemplifica raportul dintre ceea ce este comun si ceea ce este particular. Fiecare dintre noi participa la fiinta prin ceea ce are in comun cu intregul, dar isi pastreaza individualitatea prin insusirile specifice. Si in terminologia trinitara, termenul “fiinta” este comun, ca si sfintenia sau dumnezeirea, dar insusirile specifice le poseda fiecare persoana in mod separat. “De aceea, daca s-ar spune ca persoanele sunt fara ipostas, o astfel de afirmatie e ceva absurd, iar daca am accepta ca adevarate toate trei ipostasele, atunci atatea marturisim cate si numaram. In chipul acesta, prin invatatura despre deofiintime se asigura si unitatea Dumnezeirii, dar si recunoasterea Treimii, adica existenta concomintenta a Tatalui, a Fiului si a Duhului Sfant” . Sfantul Vasile prefera termenul ipostas celui de persoana, folosit de Sabelie pentru a exprima distinctii temporale si externe in Dumnezeu. Daca cel care nu admite comuniunea fiintei cade in politeism, cel care nu admite deosebirea ipostaselor cade in iudaism. Pentru acest motiv, cugetarea noastra trebuie sa lucreze cu exactitate, pentru a ajunge la cunoasterea dorita. “Daca nu admitem paternitatea si daca nu precizam ceea ce caracterizeaza aceasta insusire particulara, cum am putea ajunge la ideea de Dumnezeu Tatal? Nu este suficienta numai enumerarea diferentelor dintre persoane (prosopon), ci trebuie sa recunoastem ca fiecare persoana (prospon) exista autentic. Chiar Sabelie nu a renuntat la fictiunea fara consistenta a persoanelor atunci cand afirma ca Dumnezeu insusi, fiind un singur subiect, se schimba de fiecare data, urmand necesitatea momentului, astfel incat se poate vorbi de El cand ca Tata, cand ca Fiu sau ca Duh Sfant. Inventatorii acestei erezii incalificabile actualizeaza o erezie de mult stinsa, pentru ca resping ipostasele si neaga numele Fiului lui Dumnezeu. Acestia ori sa inceteze a profera blasfemii impotriva lui Dumnezeu, ori sa astepte plangerea impreuna cu cei care il neaga pe Hristos” . Precizia pe care Sfantul Vasile a conferit-o termenilor ousia si hypostasis a contribuit la adoptarea generala a termenului homoousios, elaborat la primul sinod ecumenic, si la triumful pozitiei capadociene la cel de-al doilea sinod ecumenic de la Constantinopol (381). Acuzat de contemporanii sai de semi-arianism, datorita faptului ca in lucrarea “Despre Duhul Sfant” nu-L numeste pe Acesta in mod explicit Dumnezeu, Sfantul Vasile cel Mare precizeaza invatatura despre a treia persoana a Sfintei Treimi intr-o maniera impresionanta. Intotdeauna – spune Sfantul Vasile cel Mare – ereticii au afirmat dumnezeirea Tatalui si a Fiului. Duhului Sfant, desi este socotit alaturi de Tatal si de Fiul, nu-l recunosc dumnezeirea, socotindu-L o putere simpla, care incepe de la Tatal si se termina in Fiul. Dar aceasta abordare contrazice in mod explicit Scriptura, care vorbeste despre cele Trei Persoane si despre stransa legatura dintre Ele. Aceasta unire ramane sub toate formele, pentru ca nu s-a unit intr-un punct, pentru a se desparti in altul. Puterea Duhului, prin care este posibila sfintirea, nu este despartita de Tatal si de Fiul si ramane nedespartita si cand este vorba de vesnicie, dreptate, intelepciune etc. “Ne gandim deci – asa este just sa credem – ca Cel care s-a unit cu Tatal si cu Fiul in atatea intelesuri, Acela nu poate fi despartit de dumnezeire si poate fi numit Dumnezeu” . Se obiecteaza ca “dumnezeirea” desemneza natura celui caruia i se aplica, dar tinand cont de faptul ca Duhul nu imparte natura comuna a Tatalui si a Fiului, “dumnezeirea” nu se refera la El. Ereticii ar trebui sa explice ce fel de mijloace au folosit pentru a introduce aceasta diferenta de natura. Noi insa suntem condusi atunci cand vorbim de natura divina de “lucrarile dumnezeiesti”. “Daca am vedea, deci, ca lucrarile savarsite de Tatal, de Fiul si de Duhul Sfant difera unele de altele, vom trage concluzia ca naturile care le produc sunt si ele diferite, dupa diferenta lucrarilor. Or, nu-i cu putinta ca fiintele care difera in privinta naturii sa se acorde intre ele din pricina caracterului specific al lucrarilor. Nici focul nu raceste, nici gheata nu incalzeste, ci, cu diferenta naturilor, activitatile care pleaca din ele se deosebesc unele de altele. Daca acceptam ca unica lucrarea Tatalui, a Fiului si a Duhului Sfant, fara nici o deosebire sau varietate fata de oricine ar fi, va trebui sa deducem din unitatea de actiune si unitatea de natura” . Identitatea de actiune in cazul Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant demonstreaza in mod clar invariabilitatea naturii. Consecinta ar fi urmatoarea: chiar daca numele de “Dumnezeu” nu defineste natura, comunitatea de substanta indreptateste ca acest nume sa fie atribuit in sens propriu si Duhului Sfant . Conform revelatiei divine, Duhul Sfant este a treia persoana a Sfintei Treimi, fire spirituala, cu putere infinita si nelimitata, desavarsita si cauza sfinteniei. Ca si celelalte doua persoane ale Sfintei Treimi, dupa natura Sa este incognoscibil, dar congoscibil dupa lucrare sau energie. Pe toate le umple cu puterea Sa, dar se comunica numai celor vrednici, in mod diferentiat, dupa vrednicia fiecaruia. “Este simplu dupa esenta, dar variat dupa lucrari; se afla in intregime in fiecare si in intregime se afla peste tot prezent. Se imparte fara sa sufere ceva si se comunica in intregime, asemenea razei solare… Catre El se indreapta toata cate au nevoie de sfintenie, pe El il doresc toate cate au nevoie de virtute, ca si cand ar fi udate de sufletul Sau si ajutate in realizarea scopului pus in firea lor. Desavarsitor al altora, El nu duce lipsa de nimic. Traieste nu pentru ca I-a daruit cineva viata, ci pentru ca El insusi este datatorul vietii. Nu se desavarseste treptat, ci este de la inceput desavarsit…” . Precizarile aduse de Sfantul Vasile cel Mare in terminologia trinitara au fost preluate de ceilalti doi capadocieni, Sfantul Grigorie de Nazianz si Sfantul Grigorie de Nyssa. De altfel, Sfantul Grigore de Nazianz il numeste pe Sfantul Vasile “ghid” si “maestru”, marturisind in mod implicit o anume dependenta doctrinara fata de “Marele” Vasile. Cu toate acestea, teologia Sfantului Grigore este mai profunda si elaborata fata de cea a Sfantului Vasile, nu numai prin formulele dogmatice sau prin completarile privind terminologia, ci si prin modul stiintific de abordare a problemelor. Astfel, in ceea ce priveste Sfanta Treime, Sfantul Grigore spune ca Ea defineste o singura dumnezeire si o singura putere, care se afala in cele Trei Persoane in unitate. Acestea nu sunt inegale dupa substanta sau dupa natura, ci egale in toate privintele. Fiecare persoana este in mod propriu Dumnezeu in virtutea consubstantialitatii (homoousiotis) si un singur Dumnezeu din cauza monarhiei Tatalui, dar fiecare distingandu-Se prin proprietatile personale . Este o greseala, atunci cand vorbesti despre Sfanta Treime, sa faci din unitate confuzie, si din impartire o separare. In mod evident este accentuata monarhia Tatalui, pe de o parte, iar pe de alta parte sund definite in mod mai clar relatiile divine si caracterele distinctive ale persoanelor. Astfel, Tatal este nenascut (aghennisis), Fiul este nascut (ghennisis), iar Duhul Sfant este purces (ekporevsis). “Numele propriu al celui care este nascut fara inceput este Fiul, iar numele celui care purcede fara a fi nascut este Duhul Sfant” . El afirma in mod explicit inventare termenului “purcede”: “Duhul Sfant este in mod real Duhul, iesind din Tatal, totusi nu prin filiatie sau generatie (nastere), ci prin purcedere, daca trebuie sa inventam termeni, pentru a clarifica gandirea” . Pornind de la cuvintele Mantuitorului, care spune ca Lumina nu trebuie pusa sub obroc, ci in sfesnic, pentru a fi evidenta, Sfantul Grigore afirma in mod explicit dumnezeirea Duhului Sfant pe care il numeste Dumnezeu (to pnevma aghion-theos). "Este Duhul Sfant Dumnezeu? Cu siguranta! Atunci, este si consubstantial? Da, pentru ca este Dumnezeu” . Sfantul Grigore explica si de ce Duhul Sfant este mai putin evidentiat, referindu-se la procesul dezvoltarii revelatiei divine. In Vechiul Testament este descoperit in mod clar Tatal, iar Fiul mai putin clar. Noul Testament L-a aratat in mod deplin pe Fiul si a indicat numai divinitatea Duhului Sfant. “ Astazi, Duhul traieste printre noi si Se face cunoscut mai limpede. Caci ar fi fost primejdios, cand dumnezeirea Tatalui nu era recunoscuta, sa se predice in chip deschis Fiului si, cata vreme dumnezeirea Fiului nu era admisa, sa se impuna, daca indraznesc sa spun asa, ca un adaos, Sfantul Duh…Se cuvenea… ca, prin adaugiri partiale.., maretia Treimii sa straluceasca in mod progresiv….Mantuitorul cunostea anumite lucruri, despre care socotea ca ucenicii Sai nu ar fi putut sa le insuseasca inca, desi erau plini de o invatatura imbelsugata….Si El le repeta ca Duhul, la venirea Sa, ii va invata totul. Gandesc, asadar, ca numarul acestor lucruri era insasi dumnezeirea Sfantului Duh. Ea trebuia sa fie vestita mai limpede dupa aceea, atunci cand dupa biruinta Mantuitorului, cunoasterea propriei Sale dumnezeiri va fi intarita” . Si Sfantul Ioan Gura de Aur distinge in mod clar ousia si physis, pe care le raporteaza la natura de ipostas, si prosopon, pe care le raporteaza la persoana. Fiul are aceeasi natura ca si Tatal. Pentru a caracteriza relatiile dintre primele doua persoane ale Sfintei Treimi, foloseste in mod frecvent formula niceana homoousios. Impotriva arienilor apara divinitatea Mantuitorului, iar impotriva apolinaristilor deplina Sa umanitate. Fiul poseda aceeasi natura divina ca si Tatal, dar are si trup uman, nu pacatos, ca al nostru, ci identic cu al nostru dupa natura. Cand vorbim despre persoana divina a Mantuitorului, nu trebuie nici sa confundam, dar nici sa impartim: “Cand spun unul, afirm unirea, si nu confuzia; natura divina nu devine natura umana, ci ambele coexista in unitate” . Daca doresti explicatii si mai amanuntite si mai detaliate despre acest aspect deosebit de important, eu pot sa-ti dau recomandari... Si un lucru care ar trebui sa dea de gandit, tuturor, dar in special acelora care au parasit cu buna stiinta Dreapta Credinta, iata ce spune Mantuitorul: <<Celui care va zice cuvint impotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice impotriva Duhului Sfint, nu I se va ierta lui nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie>> (Matei XII, 32; cf. Ioan V, 16). De asemenea se vede clar si de aici, ca Fiul si Duhul Sfant sunt tot Dumnezeu, pt. ca daca Duhul Sfant ar fi doar o proprietate, nu s-ar face atata caz grav incat doar hulirea impotriva Lui sa fie neiertatoare de pacate, adica pieritoare... -------------------- Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre. (Isaia 55:8.9) Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire... |
||||
|
|||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 29 April 2024 - 04:04 PM |