Cat De Periculosi Sunt Schizofrenicii? Optiuni

[nefertiti-old]

Anchetatorii verifica antecedentele barbatului care s-a sinucis duminica in Militari dupa ce, probabil, a siluit si transat o fetita de 11 ani, al carei cadavru dezmembrat a fost gasit in frigiderul suspectului. Verificarile pleaca de la premisa ca, desi nu are cazier, "monstrul din Militari" ar mai fi putut comite asemenea fapte abominabile. "Este vorba de un schizofrenic cu un potential maladiv supus doar imprevizibilitatii. Nimeni nu a putut inca sa intre in mintea schizofrenicului, care abia cand este capturat isi explica faptele, de regula printr-o bizarerie. La noi, acesti nebuni umbla liberi, sunt printre noi. Statul si-a luat mana de pe ei, bagandu-ne pe nas si pe gat institutia tratamentului ambulatoriu, alaturi de o alta nenorocita ineptie: incredintarea nebunului familiei sale", apreciaza reputatul psiholog criminalist Tudorel Butoi .


Pornind de la ce s-a intamplat acum cateva zile, as vrea sa stiu ce parere aveti despre cei diagnosticati astfel. E bine ca sunt lasati liberi sau nu? In ce masura sunt ei un pericol pentru cei din jur?
Poate cei din diaspora ne pot spune care e la ei legislatia in aceasta privinta?

P.S. Nu eram sigura unde sa deschid subiectul, deci ramane la aprecierea moderatorului daca trebuie mutat sau nu in alta parte.

[Serenity]

Legat de ce intreba nefertiti... cred ca persoanele care reprezinta un risc pentru cei din jur sau pentru ei insisi, care nu sunt capabili sa-si administreze singuri tratamentul sau care pur si simplu nu functioneaza normal in societate, e mai bine
sa fie internati intr-un spital.
Avand in vedere ca sistemul juridic nu actioneaza preventiv ci numai dupa ce fapta s-a consumat(vezi Codul penal unde tentaiva de lovire nu e pedepsita) nu mi se pare firesc ca o persoana care prezinta doar risc sa fie inchisa. Daca stai intr-un oras mare sigur ai vazut cate astfel de persoane umbla liber fara nicio restrictie.

Pai eu sunt de acord ca sistemul la noi in tara (si nu numai, presupun) este complet tampit, ineficient, inuman si ii inteleg pe cei care ar face orice numai sa nu fie internati intr-un astfel de spital. Tratamentele si tot sistemul asta de spitalizare ar trebui umanizat. Daca omul sufera de o boala (ca e psihica sau fizica, tot boala e) trebuie tratat cu aceeasi cosideratie ca un om "sanatos". Din pacate mai e cale lunga pana acolo. In plus, cred ca ar trebui pus pe picioare un sistem prin care toata populatia sa fie periodic (si competent) consultata pentru a depista eventualele probleme si tulburari. Asa cum spui si tu: vine omul, iti da in cap si te lasa lat pe asfalt, e bagat la puscarie. Daca persoana ar fi fost din timp depistata ca suferind de o tulburare psihica si tinuta sub tratament, nu s-ar fi ajuns aici. In plus, daca spitalele ar fi mai dotate, personalul si conditiile ar fi mai umane, atmosfera mai primitoare (am vazut ca prin statele unite exista sanatorii de genul pe care le-ai putea confunda cu statiuni de lux) cred ca majoritatea bolnavilor ar prefera regimul de spital. Pentru ca e greu si pentru o persoana care sufera de asa ceva sa traiasca intr-o societate in care e respinsa si stigmatizata. Tototdata, in cazul multor boli recuperarea poate fi de 100% daca tratamentul e bun si inceput la timp.
Eu vorbesc de persoanele schizofrenice sau cu tulburari psihice care au potential agresiv, care nu sunt capabile sa se descurce singure si sa se integreze social (unii schizofrenici sunt complet rupti de realitate) sa beneficieze de tratament si sa fie internati (evident, cu posibilitatea de externare) intr-un spital de psihiatrie, dar in conditii umane, nu in regim de penitenciar.
Sub nici o forma nu sunt de acord ca acesti oameni sa fie tratati ca niste animale, mi se pare revoltator... boala psihica e o boala ca oricare alta, si doar un tratament uman si o viata apropiata cat mai mult de cea normala poate duce la o recuperare eficienta, zic eu. Din pacate majoritatea oamenilor nu inteleg boala psihica si se tem de ea, de aceea, decat sa duci o viata stigmatizata intr-o societate care te trateaza ca pe un lepros, uneori viata la un spital de genul asta (in conditii umane, repet!) e de preferat.

Inseamna ca locul unde tu ai facut practica nu purta numele: Sptialul Gh. Preda - Sibiu sau Spitalul Clinic Militar Central- sectia psihiatire, unde nu aveai voie sa iesi afara nici macar insotit de parinte care venise in vizita de la o distanta de peste 150 de km.

La noi in zona exista doua spitale de genul asta: Jebel si Gataia. Eu am fost la Gataia, unde am trait saptamana respectiva in acelasi regim cu bolnavii (cu singura diferenta ca noi le ofeream suport - stateam de vorba cu ei, etc. - nu primeam ), si nu a fost deloc groaznic. La Jebel in schimb, nu stiu care sunt conditiile... acolo am inteles ca sunt internati bolnavii agresivi, si poate nu sunt lasati atat de liberi. La Gataia tin minte ca puteau iesi oricand din zona spitalului - era pozitionat undeva in apropierea orasului, intr-o padure, si amenajat asemanator cu o statiune si ca li se permitea externarea oricand acestia o solicitau. Pacienta "mea" venea din proprie initiativa in fiecare an acolo si spunea ca e mult mai bine decat acasa. Tin minte ca mi-a povestit ca solicitase externarea in urma cu o saptamana dar medicul i-a recomandat (recomadat, nu solicitat!) sa mai stea o perioada.

Nu spun ca nu exista schizofrenici agresivi, dar agresivitatea se manifesta la orice tip de persoana indiferent de antecedentele sale medicale si chiar si tu esti deacord ca aceasta -agresivitatea- sta la baza omului ori dupa cum am mai spus, sistemul juridic nu permite sanctionarea persoanelor care prezinta risc, fapta trebuie sa se materializeze.

Pai da, sunt de acord. Doar ca adauga la agresivitatea asta "bazala" o boala precum schizofrenia care te rupe de realitate, cand nu mai realizezi gravitatea faptelor tale si toata moralitatea se duce pe apa sambetei. Cel mai important e ca fiecare individ sa fie tratat si luat in considerare individual, in functie de caracteristicile sale ca persoana si cele ale bolii. Nu trebuie nici sa asteptam ca ala sa omoare pe cineva pentru ca Dumnezeu i-a poruncit sa il purifice ca sa ii oferim tratament si spitalizare, dar nici sa tii omul inchis in cusca daca el poate functiona in afara ei.

Off-topic:

Cred ca reply-ul meu este relativ off-topic, dar oricum, o sa-mi expun parerea. Omul nu e tinut in frau doar de restrictii sociale. Da, avem instincte, avem un egoism destul de puternic care exista in majoritatea dintre noi, dar nu ne tin in frau doar restrictiile sociale. Tu ai putea sa omori un om daca ar fi permis? Eu nu. Restrictiile sociale exista pentru ca nu toti oamenii isi pot tine sub control instinctele. Asta nu inseamna ca toti suntem o adunatura de animale constranse social. Daca ar fi asa, atunci restrictiile sociale nu s-ar mai aplica deloc, ele fiind stabilite tot de oameni, ar fi la fel de usor inlaturate daca majoritatea ar considera ca sunt impuse artificial si ca nu corespund fiintei umane. Legea reprezinta constientizarea faptului ca desi cei mai multi oameni se pot comporta intr-un mod benefic societatii fara a fi constransi, exista unii pentru care e imperativ sa existe dispozitii precise, si sanctiuni care urmeaza incalcarii lor. Nu sustin ca exista un reper moral absolut intrinsec fiintei umane, sustin ca ratiunea, nu normele sociale, ne determina pe cei mai multi dintre noi sa ne controlam instinctele.

Fa si tu un experiment: ia 10 copii si abandoneaza-i in padure. Daca supravietuiesc 3, verifica daca sunt sau nu agresivi Nu poti sa spui ca tu nu ai putea sa omori un om daca ar fi permis, pentru ca tu ai trait in societate pana acum si nu ai cum sa identifici precis ce te retine de la a face asta. Pe mine ma sperie faptul ca omul omoara din placere, tortureaza din placere, violeaza si distruge din placere... si asta cu tot cu restrictiile morale! Ma rog, credinta mea e ca orice om are in el binele si raul, in aceeasi masura. Doar ca unul din ele preia controlul, si asta indiferent de normele impuse social.