Cat De Periculosi Sunt Schizofrenicii? Optiuni

[nefertiti-old]

Anchetatorii verifica antecedentele barbatului care s-a sinucis duminica in Militari dupa ce, probabil, a siluit si transat o fetita de 11 ani, al carei cadavru dezmembrat a fost gasit in frigiderul suspectului. Verificarile pleaca de la premisa ca, desi nu are cazier, "monstrul din Militari" ar mai fi putut comite asemenea fapte abominabile. "Este vorba de un schizofrenic cu un potential maladiv supus doar imprevizibilitatii. Nimeni nu a putut inca sa intre in mintea schizofrenicului, care abia cand este capturat isi explica faptele, de regula printr-o bizarerie. La noi, acesti nebuni umbla liberi, sunt printre noi. Statul si-a luat mana de pe ei, bagandu-ne pe nas si pe gat institutia tratamentului ambulatoriu, alaturi de o alta nenorocita ineptie: incredintarea nebunului familiei sale", apreciaza reputatul psiholog criminalist Tudorel Butoi .


Pornind de la ce s-a intamplat acum cateva zile, as vrea sa stiu ce parere aveti despre cei diagnosticati astfel. E bine ca sunt lasati liberi sau nu? In ce masura sunt ei un pericol pentru cei din jur?
Poate cei din diaspora ne pot spune care e la ei legislatia in aceasta privinta?

P.S. Nu eram sigura unde sa deschid subiectul, deci ramane la aprecierea moderatorului daca trebuie mutat sau nu in alta parte.

[N.V.]

S-ar putea sa fiu usor off-topic cu ceea ce voi scrie (las la latitudinea lui calfa sa-mi stearga postarea ), dar daca tot vorbim de schizofrenie cred ca ar fi utila definitia, tabloul clinic si criteriile de diagnosticare a acestei tulburari psihice.

Am ales din articolul d-lui Dr.Virgil Simionescu cateva date "minimale" despre scizofrenie:

Din punct de vedere clinic şi evolutiv, schizofrenia rămîne marcată de debutul la vîrste tinere şi evoluţia prelungită.

Majoritatea autorilor, în concordanţă cu sistemele de clasificare nosologică operante în prezent, preferă ideea unui grup de afecţiuni de tip schizofren. Conform ICD 10, tulburările de tip schizofren sunt definite de prezenţa unor distorsiuni fundamentale şi specifice ale gândirii, percepţiei şi ale afectelor care sunt neadecvate momentului conjunctural (bizarerii). Câmpul de conştiinţă clar şi capacitatea intelectuală sunt de obicei menţinute, deşi unele deficite cognitive se pot instala în decursul timpului.
Pe langa riscul suicidar, schizofrenii prezintă o rată înaltă a infracţionalităţii şi comportamentului violent. Cei care consumă alcool au un risc crescut de comportament agresiv, inclusiv omucidere. Manifestările violente sunt de cinci ori mai frecvent întâlnite la schizofreni faţă de persoanele fără tulburări psihice.

Tabloul tipic, dar care nu este obligatoriu prezent, este cel de personalitate premorbidă schizoidă sau schizotipală. Aceste personalităţi se caracterizează prin pasivitate, nu sunt comunicativi, sunt introvertiţi. Persoana respectivă are puţini prieteni, evită sexul opus, nu participă la activităţi de grup (petreceri, dans, sporturi de echipă). Preferă să se uite la televizor, să joace jocuri ore întregi în faţa calculatorului sau să asculte muzică în detrimentul activităţilor sociale utile.
Treptat, indivizii afectaţi pierd contactul cu realitatea şi dezvoltă următoarele fenomene:
» Perplexitate – la debutul afecţiunii, pacienţii declară că experienţele zilnice par stranii, nu îşi dau seama care este motivul schimbărilor comportamentale şi ale personalităţii, de unde provin simptomele pe care le trăiesc.
» Izolare – pacientul se retrage în singurătate, are sentimentul că este diferit faţă de cei din jur şi evită compania celor care, altădată, îi erau apropiaţi.
» Anxietatea şi teroare – un sentiment de discomfort general şi anxietatea invadează trăirile zilnice. Această anxietate poate atinge paroxismul când pacientul percepe realitatea ca fiind ameninţătoare şi atribuie aceste pericole unor surse externe.
Alte semne şi simptome ale perioadei prodromale sunt: comportamentul bizar (ciudat), modificări ale afectivităţii, tulburări de limbaj, idei bizare, experienţe perceptuale ciudate.
În perioada de stare a schizofreniei semnele şi simptomele se referă la aspectul exterior, percepţia (halucinatii si iluzii), atenţia, memoria, gândirea, afectivitatea, voinţa şi alte sectoare ale personalităţii bolnavului, care sunt profund alterate


În prezent, diagnosticul de schizofrenie se pune în baza satisfacerii criteriilor fie a ICD-X (criterii europene), fie a DSM-IV (criterii americane) şi care în linii mari sunt:
1. Cel putin doua dintre urmatoarele criterii definesc tulburarea, iar un singur criteriu o face probabila (se exclud fenomenele consecutive abuzului si sevrajului la alcool sau alte toxicomanii).
a. Ganduri transmise de la distanta, insertia sau furtul ideilor.
b. Idei delirante de influenta sau control, alte idei delirante bizare, deliruri multiple.
c. Alte deliruri decat cele de persecutie sau gelozie cu durata mai mare de o luna.
d. Idei delirante de orice tip insotite de halucinatii pentru cel putin o saptamana.
e. Halucinatii auditive care comenteaza actele pacientului sau comportamentul acestuia, voci care converseaza.
f. Halucinatii verbale nonafective care comunica cu pacientul.
g. Halucinatii de orice tip pe parcursul zilei, timp de zile sau intermitente care dureaza cel putin o luna.
h. Tulburari ale gandirii acompaniate de afecte tocite sau inadecvate, deliruri, halucinatii de orice tip sau comportament marcat dezorganizat..
2. Unul dintre urmatoarele criterii:
a. Episod actual care dureaza cel putin doua saptamani de la debutul modificarilor notabile in conditia obisnuita a pacientului.
b. Subiectul a prezentat episoade maladive cu durata de cel putin doua saptamani, pe parcursul carora a indeplinit criteriile de mai sus, interepisodic constatandu-se fenomene reziduale (de exemplu retragere sociala marcata, afecte tocite sau inadecvate, tulburari de forma ale gandirii, idei si perceptii neobisnuite).
3. Se vor exclude cazurile in care simptomatologia indeplineste criteriile probabile pentru o tulburare afectiva.
Toate cele trei categorii de mai sus sunt necesare pentru diagnostic.

Pot facilita şi orienta către diagnosticul de schizofrenie, fără a reprezenta însă criterii obligatorii:
a. Necasatorit.
b. Insertie sociala deficitara premorbid.
c. Antecedente heredo-colaterale de schizofrenie.
d. Debut inainte de varsta de 40 de ani.

Nu pot momentan sa exprim o parere cu privire la gradul de periculozitate pe care il prezinta persoanele afectate de schizofrenie, dar cel putin teoretic, cat timp isi iau cu regularitate medicamentele, nu ar trebui sa existe probleme. Principalul risc este cel suicidar, riscul de violenta sau chiar omucidere exista in momentul in care se consuma alcool.
Din punct de vedere legal, nu cred ca exista norme care sa impuna privarea de libertate, insa persoanele care sunt afectate de schizofrenie sunt considerate incapabile, neavand deci capacitate de exercitiu, de unde rezulta o restrangere a drepturilor, acestea neputand contracta in nume propriu (inclusiv contractul de casatorie). Din punct de vedere penal, (art 48 Cod penal) exista o prezumptie de inlaturare a vinovatiei daca fapta a fost comisa de o persoana afectata de schizofrenie (nu stiu daca se refera numai la schizofrenia simpla si cea paranoida, sau si la schizofrenia nediferentiata, hebefrenica si catatonica), in masura in care nu se poate dovedi ca respectiva persoana nu putea sa-si dea seama de actiunile/inactiunile sale, ori nu putea fi stapan pe ele.