Mila Si Orgoliul, Oferim celor nevoiasi din orgoliu ? |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Mila Si Orgoliul, Oferim celor nevoiasi din orgoliu ? |
12 Sep 2005, 04:01 PM
Mesaj
#1
|
|
Dregator Grup: Membri Mesaje: 783 Inscris: 30 July 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 4.160 |
Cu toti am oferit o suma mai mare sau mai mica de bani atunci cand am trecut pe langa un cersetor ce ne-a impresionat intr-un fel sau altul. Dar am facut acest lucru din mila, sau nu ?
Am deschis acest nou subiect pentru ca, nu demult, am avut o discutie in contradictoriu cu o amica, ce sustinea ca oferim bani celor nevoiasi din orgoliu. Voi ce parere aveti ? Argumentul ei consta in faptul ca noi devenim empatici si ne punem in situatia celuilalt, fapt ce ne face sa reflectam la situatia in care si noi am fi intr-o situatie similara si ca, in acest fel, defapt, tot la noi ne gandim si ca, intr-un fel, acest lucru ne face sa ne simtim mai puternici. Deci, ca acest lucru ne-ar aduce un "beneficiu", un confort psihic. (Daca facem o comparatie mentala inseamna ca ne gandim la noi, ca suntem orgoliosi ?). Cat adevar exista in aceste afirmatii ? Recunosc ca este posibil sa existe o mica doza de egoism si in acest lucru, dar de aici pana la a spune ca oferim din orgoliu nu cumva e cale lunga ? Daca e s-o luam asa, pai mai mult egoism exista in dragoste, unde dorim ca o aumita persoana sa ne fie aproape, tocmai pentru ca acest lucru ne face sa ne simtim bine. Persoana cu care am discutat nu concepea cum un ateu ar putea face vreodata o donatie fara sa se gandeasca la o rasplata, si ca chiar daca acesta nu este constient, in subconstient tot asteapta ceva. Asa sa fie ? Pesupunand ca are cat de cat dreptate, de care parte este orgoliul mai mare ? La cel ce doneaza si nu asteapta nimic in schimb - ateu find, este convins ca nu-l asteapta nici un fel de rasplata divina - sau la cel ce doneaza gandindu-se ca "strange comori in cer" ? -------------------- The decision to build artilects or not, will be the toughest decision that humanity will ever have to make.
Personally, I'm glad to be alive now - Hugo de Garis |
|
|
13 Sep 2005, 06:22 PM
Mesaj
#2
|
|||||||||
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.281 Inscris: 22 August 05 Forumist Nr.: 6.816 |
Amenhotep In general nu ma omor dupa explicatii in stilul lui Marx sau al lui Feuerbach, desi recunosc ca-mi sunt cvasi-necunoscuti autorii, tocmai de aceea, dupa care trasaturi psihologice, elemente de credinta etc s-ar explica prin nu stiu ce forma de evolutie istorica. Mi se par astfel de scenarii cu sanse putine de veridicitate...dar in definitiv nimic nu-i imposibil. Altceva as vrea sa spun. E interesanta prezentarea ta dar prezinta cinic problema. Te plasezi pe latura unui egoism feroce si in descendenta unui naturalism darwinist extrem de enervant.
In vreme ce egoismul
iar
deci tot ce tine de eul propriu ti se pare de la sine inteles si natural, esenta etc. in timp ce mila ar fi ceva dobandit foarte greu printr-o evolutie istorica, iar empatia trece esentialmente tot prin eu fiind legata mai mult de proiectia eului in celelalt decat de celalalt, facuta cum spui tu sub forma unui model sau nu. Prea mult eu in demonstratia ta si prea putin celalalt. Combinand empatia cu mila....mila ar fi de fapt mila de noi insine suprapusi total sau nu peste celalalt...nu vrei sa lasi putin loc si pentru altruism, altruismul ala nedependent de nici o proiectie..Ai grija sa spui apoi ca suprapunerea nu e totala, evident...cum sa ne pierdem de tot pretiosul eu, iar exemplul cu competitorul se inscrie pe directia aceluiasi egoism cinic. Altfel e interesanta prezentarea ca teorie...dar fara sa-ti dai seama tu deja ai ales.
Misto si dilema. Eu iti raspund la ea. Sigur dilema ramane dar de data aceasta fiind o situatie concreta eu pot face o alegere cu riscul de a suporta efectele negative ale celeilalte laturi. Aici e o problema de cum e mai bine clar delimitata din punctul meu de vedere chiar daca unii mi-ar putea reprosa ca ar scadea PIB-ul Romaniei prin incurajearea cersetoriilor ( n-ar mai muncii...desi si invers daca scade PIB-ul scade si ajutorul acordat lor ). Eu aleg sa ajut, in masura posibilitatilor, pentru ca mi se pare mult mai grav sa risc privarea de ajutor a unuia in nevoie decat sa risc sa fiu pacalit de un profitor prefacut. Iar la intrebare eu raspund simplu. Sunt unii mai egoisti care si cand ofera ceva o fac din sentimentul prea-plinului de sine, ca sa se simta puternici ( eu pot sa-i ajut si pe altii deci sunt foarte capabil ) si altii care chiar ajuta din suflet. Poate parea ciudat dar chiar exista si astfel de oameni. Nu mai vorbesc la egoism de alte situatii - m-am referit strict la orgoliu- ajutorul dat in asteptarea unei recompense etc. Imi mai place sa cred ca altruismul nu e un simplu egoism, ca atunci cand il ajut pe altul imi plang mie insumi de mila si ma ajut proiectandu-ma mental in celalalt asa cum imi place sa cred ca atunci cand iubesti nu-ti iubesti propria proiectie in celalalt sau nu iubesti de dragul de a ti se raspunde cu iubire...ci iubesti pur si simplu ca fascinatie unica pentru cealalta persoana....Desigur nu spun ca e asa eu doar am spus ce-mi place... -------------------- omega
|
||||||||
|
|||||||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 9 May 2024 - 07:40 PM |