Mila Si Orgoliul, Oferim celor nevoiasi din orgoliu ? Optiuni

[mothman]

Cu toti am oferit o suma mai mare sau mai mica de bani atunci cand am trecut pe langa un cersetor ce ne-a impresionat intr-un fel sau altul. Dar am facut acest lucru din mila, sau nu ?

Am deschis acest nou subiect pentru ca, nu demult, am avut o discutie in contradictoriu cu o amica, ce sustinea ca oferim bani celor nevoiasi din orgoliu. Voi ce parere aveti ? Argumentul ei consta in faptul ca noi devenim empatici si ne punem in situatia celuilalt, fapt ce ne face sa reflectam la situatia in care si noi am fi intr-o situatie similara si ca, in acest fel, defapt, tot la noi ne gandim si ca, intr-un fel, acest lucru ne face sa ne simtim mai puternici. Deci, ca acest lucru ne-ar aduce un "beneficiu", un confort psihic. (Daca facem o comparatie mentala inseamna ca ne gandim la noi, ca suntem orgoliosi ?).

Cat adevar exista in aceste afirmatii ?

Recunosc ca este posibil sa existe o mica doza de egoism si in acest lucru, dar de aici pana la a spune ca oferim din orgoliu nu cumva e cale lunga ? Daca e s-o luam asa, pai mai mult egoism exista in dragoste, unde dorim ca o aumita persoana sa ne fie aproape, tocmai pentru ca acest lucru ne face sa ne simtim bine.

Persoana cu care am discutat nu concepea cum un ateu ar putea face vreodata o donatie fara sa se gandeasca la o rasplata, si ca chiar daca acesta nu este constient, in subconstient tot asteapta ceva. Asa sa fie ? Pesupunand ca are cat de cat dreptate, de care parte este orgoliul mai mare ? La cel ce doneaza si nu asteapta nimic in schimb - ateu find, este convins ca nu-l asteapta nici un fel de rasplata divina - sau la cel ce doneaza gandindu-se ca "strange comori in cer" ?