Filosofie Si Umor Optiuni

[Mihai]

Un baiat urma sa aiba prima sa intalnire si era nehotarat despre ce ar fi trebuit sa discute pe parcursul acestei intalniri. Asadar, merge la tatal sau si ii cere sfatul. Tatal il invata: "Fiule, sunt trei subiecte ce intotdeauna isi ating tinta: mancarea, familia si filosofia".
Zis si facut, baiatul se intalneste cu respectiva fata si se plimba prin oras, destul de timizi amandoi. La un moment dat trec pe langa o cofetarie, iar personajul nostru, amintindu-si de sfatul tatalui sau, o intreaba pe fata: "Iti place inghetata de vanilie?".
"Nu", este raspunsul acesteia, si totul revine la linistea de dinainte.
Mai merg ce mai merg si baiatul se gandeste la o noua intrebare: "Ai vreun frate?"
"Nu", este din nou raspunsul fetei.
In cele din urma, baiatul isi aminteste de observatia tatalui sau referitoare la cel de-al treilea subiect de discutie de succes si o intreaba pe fata: "Dar daca ai fi avut un frate, i-ar fi placut inghetata de vanilie?"

Poate ati zambit la aceasta mica gluma. Sau poate nu.
Care ar fi motivul pentru care nu ati zambit? Gluma proasta? Sau lipsa simtului umorului?

Prin ce se defineste o gluma buna? Dar o persoana cu simtul umorului? Presupune crearea unei glume de succes o mica filosofie in jurul temei respective? Mai in gluma, mai in serios, cu ceva timp in urma Wittgenstein aprecia ca o lucrare filosofica serioasa poate fi realizata astfel incat sa contina numai... glume.

Care este secretul unei glume? Se identifica aceasta cu rasul?


O discutie despre motivele rasului regasiti la adresa http://www.hanuancutei.com/forum/content/Odaia-Filosofilor/5329/http-www-hanuancutei-com-forum-index-php-showtopic-5329/ , iar un mic articol pe tema rasului si a filosofiei poate fi citit la http://www.philosophynow.org/archive/articles/25madigan.htm .