Jen, [Cronica de Film a lui vermeer] Optiuni

[Mihai]

I would rather be a ghost, drifting by your side... as a condemned soul... than enter heaven without you. Because of your love... I will never be a lonely spirit.

Va invit sa ne delectam impreuna cu scurte (sau complexe) comentarii ale lui vermeer referitoare la filmele pe care le-a vazut.

[vermeer]

Intr-o lume dominata de forta, agresivitate si munca, barbatul din film iese in evidenta cu usurinta. E ca o forma bruta aruncata cu intentie in ochii spectatorului. El nu e decat spontan, fara sa fie inteligent, dur fara nici o nuanta, sigur pe el ca si cum ar fi citit scenariul inainte, are miscari simple cu ajutorul carora poate face salturi spectaculoase, poate sfarama un nas sau poate sparge o usa, are un zambet care inspira incredere desi in fata lui stau mistere adanci si peste toate astea, de cele mai multe ori, e frumos. Jen nu e asa. Si nu e nici macar tipul femeii din filmele cu barbati frumosi. E fragila si dura, zambeste si uraste, e ironica si supusa, iubeste si crede, face miscari inutile cu care fulgera barbati greoi, plange si se roteste ametitor intr-un dans ca o lupta. Ea e femeia perfecta intr-o lume creionata rigid de scenarii proaste. E culoarea in lumea rece a formelor. E Sabia Destinului Verde sau Sabia Verde a Destinului. Sau poate nu e decat imaginea Destinului...