Romanii ,indieinii =arieni, prin venele noastre curge acelasi sange Optiuni

[karinna]

..libera exprimare a opiniei si a cunostiintelor

In primul rand vreau sa transmit haimanalelor care nu au facut decat sa se certe pe forumul INDIA, ca au dat dovada de incultura,proasta crestere , si prostie cat cuprinde.

Regarding my subject:India
1.
India este un mai evoluata decat multe tari din lumea intreaga prin cultura In India se vorbesc peste 270 de dialecte 17 sunt nationalizate ex HIndi .Urdu ,Punjabi. Tamil etc ... fiecare cetatean stie cel putin Hindi si Engleza de cand sunt mici . La voi la Romania se vorbeste numai Romana ... doar de la revolutie tineretul a inceput sa invete o limba straina mai cu sarg pe cand in India este necesar .pe cand voi vorbti sa spunem romana si engleza in majoritate noi indienii , vorbesc cel putin 2 limbi . Engleza este singura limba de comunicare intr-e culturi si itidau un exemplu: Am un amic care nu stie Hindi ( limba nationala ) doar Urdu si engleza..se duce la piata si vanzatorul nu stie decat Hindi si engleza ..cum crezi ca acesti doi indivizi comunica? Engleza bineinteles . Specific inca o data In India sunt peste 270 de limbi vorbite Intrebarea este urmatoare..trebuie sa invat toate aceste limbi ca sa pot comunica in propria tara ? sau este necesar sa stiu propria limba invatata in cultul si regiunea mea si engleza la baza...??

2.
India este a 2 a tara in lume in industria cinematografiei a 2 a tara in lume in ceea ce consta coregrafia a 2 a tara in lume ca populatie ..ex lumea spune ca detinem record in populatie este adevarat dar faceti voi desteptilor, o comparatie a Indiei ca suprafata cu Romania ...
India este foarte populata din cauza Englezilor .
Inainte de 1947 cand India a fost eliberata Indienii au fost foarte chinuiti de englezi ...banii mai precis si puterea ... femeile erau violate batute si omorate , barbatii munceau pentru englezi pentru niste salarii de nimic ...populatia densa vine din pricina celor batrani care au insuflat chestia asta .
3
In India Un barbat nu are voie sa intoarca capul dupa o femeie inca mai exista cuvantul RESPECT pentru femeie . Nu fluiera si nu injura in fata femeilor .pentru indieni femeile sunt ceva sfant , sunt mamele , surorile , fiicele , prietenele .... de exemplu si ma scuz pentru limbaj .un barbat daca este refuzat de catre o femeie el o ia ca atare ..in Romania daca un barbat este refuzat sta si chicoteste pe la o bere cu "tovarasii" da-o mah de aici daca nu vrea cu mine inseamna ca se duce cu altii . Sper ca am dat un exemplu foarte bun. In Romania femeile sunt " bitches" toate in opinia barbatilor ..In India femeia are respect in fata oricarui barbat

4.
Faptul ca ne place sa locuiascuim mai multi este datorat faptului ca suntem uniti ca si familie... mama nu sta departe de copii sotul de sotie si etc ...

5.
Stau si ma intreb cum India trimite pe an cam cat populatia romaniei studenti in strainatate..interesting eh ? And how come Romania has no money to send his "good" students over board wooow another interesting theory ..oricum raman la parerea ca multi ar trebui sa vada gunoiul din tara lor , sa il curete si pe urma sa vorbeasca de alte culturi
6.
Pentru Franta.Germania Spania si restul tarilor din Europa, tara voastra Romania românul este o fiinţă înapoiată şi barbară, iar românia e o ţară mizerabilă, plină de sida, de copii orfani, prostituate, bandiţi, şi draculi vampirici. SI NU AU EI OARE DREPTATE?????????????(dive ale indiei nu se dezbraca si NU isi expun corpul in felul in care isi expun vedetele de prin a VOASTRA Tara. In Romania sa fii vedeta se manifesta prin cum te dezbraci mai mult si te expui. In India sa fii vedeta se bazeaza pe ce stii sa faci


Au apărut în ultima vreme o serie de studii, atât ale unor specialişti cât şi ale unor nespecialişti, care susţin că legăturile dintre România şi India sunt mai profunde şi mai exacte decât cele filozofice/mistice evidenţiate de Eliade
Următorul articol se bazează pe lucrarea „Noi nu suntem latini sau latinii sunt noi”, semnată în anul 2000 de Petre Morar.

Argumentele lingvistice ignorate care demonstrează legătura directă dintre limba vechilor arieni şi limba vorbită astăzi în spaţiile româneşti

Pentru a înţelege singuri argumentele ce vor fi aduse mai jos cu scopul de a demonstra legătura directă dintre poporul/limba ariană şi poporul/limba română, precum şi pentru a accepta consecinţele a ceea ce veţi descoperi, nu aveţi nevoie decât de un dicţionar sanscrit-englez, sau cel puţin de textele capitolelor III-VII din celebra „Rig Veda”, de cunoştinţe minime privind cultura ariană (sau cultura Ceramicii Cordate – nume folosit de istorici pentru a evita mult disputatul termen „arian”) şi de o gândire şi cultură personală deschise către acceptarea argumentelor raţionale într-o problemă în care au predominat argumente de ordin emoţional, contextual şi politic.
Argumentele lingvistice ignorate care demonstrează legătura directă dintre limba vechilor arieni şi limba vorbită astăzi în spaţiile româneşti

TARA = ŢARA. Zeiţa Mamă Universală din cultura Veda este Tara, personificare a Pământului întreg, cea care dă naştere la tot ce este viu sub soare. Avem în limba română substantivul „ţara” cu sensul din DEX de „teritoriu locuit de un popor organizat…”, deci se leagă de Pământ. Există multe alte sensuri şi contexte în care se foloseşte substantivul „ţara”, dar accepţiunea comună este de „tot pământul românesc”. Există o familie extrem de largă de cuvinte derivate din acest substantiv, din care amintim doar „ţărână”, „ţarină”, „ţărm” etc., toate cu sensul direct sau indirect de Pământ, ca susţinător al vieţii. Alte explicaţii sunt de prisos.
VARUNA = VARA. [RV, 4.13.2.a-c]: „urdhvam bhanum savita deva asred drapsam davidhvad gaviso na satva anu vratma varuno yanti mitro yat suriyam divi arohayanti” sau „Divinul creator Soarele a atins mijlocul cerului… Este Varuna şi Mitra care fac Soarele să urce către Rai, potrivit legii”. Există nenumărate referiri în Rig Veda la Varuna, asociată întotdeauna cu lumina, căldura, plenitudinea şi adevărul. Pasajul de mai sus descrie pur şi simplu anotimpul vara, la vremea solstiţiului, când Soarele este la înălţime maximă, ridicat acolo de … Varuna!
VASUS = VASUL. Panteonul vedic cuprinde o mulţime de zeităţi principale şi secundare, o stratificare a societăţii zeilor înşişi. Astfel, zeiţa Apa, este sprijinită de opt slujitoare, numite Vasus. Vasus sunt zeităţi inferioare, dar fără ele evident că slujirea este imposibilă, mai ales când te cheamă Apa! Deşi sunt mai puţin conturate, zeiţele Vasus slujesc numai împreună cu Apa, deci le putem înţelege semnificaţia: ele sunt Vasele prin care Apa îşi face slujirea către Indra.

În concluzie, întreaga bază de nume proprii a Culturii Veda este formată din substantive comune, adjective şi verbe din limba română contemporană. Aceasta demonstrează, în mod irefutabil, că singurul popor din lume care a putut crea numele vedice este poporul român în a cărui limbă există cuvintele comune potrivite semantic cu numele vedice.

REGARDS,
KARINNA

[karinna]

Pamantul are destul pentru nevoia fiecaruia, dar nu si pentru lacomia fiecaruia." (M. Gandhi)
VAD multi oameni in ziua de azi, dintre care putini valoreaza cu adevarat ceva. Acum, intrebarea cheie este ce face un om in ziua de azi, caracterul sau si inteligenta, sau pur si simplu puterea pe care-o detine, chiar daca el este o jigodie...? oare valoreaza mai mult omul care are puterea de a obtine ce vrea cand si cum vrea, chiar daca el in sinea lui este un om rau si frustrat, sau omul care nu lasa calcat in picioare, si care chiar daca nu are putere prin influenta si bani se remarca prin felul sau de a fi ?

"Cu prostia insisi zeii se lupta in zadar "

Daca tot spui de vaca sfanta stiai ca:
Un bun de preţ, reverată religios şi posesoarea unei fiziologii remarcabile, vaca este animalul cu cea mai mare influenţă în evoluţia oamenilor. Peste 750 de milioane de oameni le venerează, ba mai mult chiar şi societăţile de astăzi folosesc vacile ca pe un barometru al avuţiei şi prosperităţii. Cu toate acestea cele 1.3 miliarde de vaci din lume produc 12% din totalul de emisii de gaz metan contribuind substanţial la accelerarea efectului de seră.



Una dintre cele mai frecvente şi complexe credinţe din lumea satelor româneşti este „luatul laptelui”. În Maramureş, oriunde te-ai opri să întrebi despre această practică ancestrală, vei găsi relatări de domeniul fabulosului. Aproape fiecărui deţinător de animale i s-a întâmplat, cel puţin o dată, ca bivolul, vaca sau oile să-i fi fost "stricate", să le fi fost furat laptele, mana lui.



Mana


În gândirea populară tradiţională, prin mană se înţelege bunătatea laptelui, „fructul” lui, untul, calităţile de neînlocuit pe care le are, acel ceva nenumit şi foarte folositor omului. Când mana lipseşte, laptele nu mai are nici o valoare, ba poate să fie şi periculos.
Dacă laptele scade brusc, fără nici un motiv, şi miroase urât, dacă spuma lui este numai o pojghiţă subţire şi se întinde, dacă animalul nu se lasă muls, se crede şi se ştie că i-a fost luat laptele, mana. Ca probă, se dă pisicii. Dacă pisica nu se atinge de el, omul nu trebuie să-l mănânce. "Ce nu mănâncă mâţu’ omu’ să nu puie pă limba", zice credinţa populară.
Mana este un dar al lui Dumnezeu pentru susţinerea vieţii omului, laptele fiind un aliment primordial, alături de miere şi pâine. Nu degeaba se spune că în Grădina Raiului curg lapte şi miere. Omul începuturilor lumii s-ar fi hrănit doar cu aceste două "elixiruri" şi a putut foarte bine să trăiască, ele conţinând toate principiile hrănitoare. De aceea se vorbeşte şi despre „mana albinelor”, ce se poate lua cum se ia laptele. În cazul acesta, roiurile fug, se ridică foarte sus şi pribegesc departe, în păduri, sălbăticindu-se (poate că şi românilor care pribegesc departe de ţară li s-a luat mana rostului lor omenesc).
În zilele noastre, se spune din ce în ce mai des "i s-a luat laptele" în loc de "i s-a luat mana", cuvântul "mana" fiind prea abscons, însemnând prea multe lucruri deodată. În cazul acesta, mana înseamnă lapte. Laptele este mana cerească, aşa cum este mana în Biblie, adică hrana totală, suficientă vieţii, ea singură.
Revenind la tradiţia magică, în satele noastre există convingerea şi dovada că mana poate fi luată de către "boşorcăi" (vrăjitori), vârcolaci, duhuri rele ale pădurii şi câmpurilor: moroi, strigoi, urcoi, deochitori, dar poate fi şi pierdută din neglijenţă, din cauză că nu se respectă anumite prescripţii magice. Aceste indicaţii se regăsesc în credinţe păstrate până astăzi în Maramureş:
"Când dai lapte la oarecine, să pui în el un picuţ de sare, pân’ce omu’ trece pastă apa ce-i iese-n cale. Ca să rămâie mana la vacă, să n-o piardă". Apa are putere să ia, să fure mana laptelui. Acelaşi lucru îl poate face şi focul: „Să nu c*ră (curgă) laptele pă foc, pă spori (sobă) că stârte (stârpeşte) vaca”.
Cuţitul, metalul, produce pierderea manei în mod oarecum indirect: „Nu-i slobod să bagi cuţâtu’ în lapte, că-i creapă ţâţele la vacă ş-o doare şi te împroaşcă, nu te lasă s-o mulgi. S-apoi îi îndărăptează (scade) laptele”.



Protecţia vacilor împotriva luării laptelui
În afara persoanelor care au trecut prin experienţa luării laptelui, există mulţi oameni care n-au cunoscut-o, pentru că, din moşi-strămoşi, ei aplică ştiinţa protecţiei magice. Această protecţie este de trei feluri: generală, pe toată durata vieţii animalului, anuală, în ziua de Ispas, când fiecărei vaci cu lapte i se pune în corn o coroniţă de călcuţe galbene înşirate pe fir de mentă şi, în final, protecţia zilnică: „Când găti de muls, iei spuma cu degetu’ şi faci cruce la vacă, pă sold. Aşe-i bine, că de cruce fug tăte necurăţeniile.” Protecţia generală, pe durata întregii vieţi a animalului, stă sub auspiciile lui "prima oară” şi se face folosind prima placentă, care se îngroapă sub pragul grajdului. În placentă se pun plante care apără: usturoi, crenguţe de răchită, boabe de fasole. „Când fată vaca primu’ viţăl, trebe-a pune nouă boabe de fasole în c*rătură (placentă), tri grăunţi de usturoi, tri crenguţe de răchită şi cumperi o oală noua de la olari şi le pui acolo şi le îngropi dimineaţa, până a nu răsări soarele, în grajd, sub prag. Ş-apoi, p-aceie vaca nu o pot strâca babele care ştiu lua laptele. Nu-i ave năcaz cu vita în veci.”
• Protecţia cu argint viu (mercur alb)
„Dacă-ţi fată vaca (juninca - întâie), n-o scoţi din grajd până ce nu cumperi nişte argint viu şi-l bagi într-o pană de gâscă, ş-apoi pui un miez de ceară s-o astupi. Sfredeleşti în prag la grajd şi-l bagi acolo şi pui iară pastă el, iei un cep şi-l baţi şi-l netezăşti şi de-acolo nu-l mai scoţi niciodată.
• Protecţia cu 3 cercuri
După ce vaca o fătat, iei c*rătura (placenta) ş-o-nconjori de tri ori (da’ femeia să fie în pielea goală). După ce-ai înconjurat-o de tri ori, zâci aşe: „Maică Sfântă Preacurată/ Cum nu pot io umbla/ Pă uliţa satului/ Şi pă drumu-mpăratului/ Cu aiasta-n dinţi/ Aşe să nu-mi poată lua laptele de la vacă”. Şi nu-ţi mai poate lua nime’ laptele atunci.”
• Protecţia cu 9 cercuri
„La juninca fătată întâie, iei c*rătura, o pui într-o căldăruşă şi căldăruşa în traistă, şi cu traista-n grumaz, cu o lumină (lumânare) aprinsă în mână, înconjori vaca de nouă ori, mergând îndărăpt, cu acela gând, să nu o poata strâca nime’.”
• Programare
La prima fătare, vaca poate fi nu numai protejată împotriva luării laptelui pentru întreaga sa viaţă, ci şi "programată” când să facă viţica şi când să facă „bouţ”, de unde se vede că lumea satului românesc cunoştea foarte bine puterea gândului. „Când fată vaca întâie oară, iei c*rătura şi pui în ie nouă pui de fasole şi nouă boabe de porumb s-o îngropi sub prag în grajd, gândindu-te să fete un an bou ş-un an viţea.”



Luatul laptelui

Vârcolacii

Laptele poate fi luat de aşa-numiţii „boşorcăi”, vrăjitori care ştiu s-o facă. Aceştia în nici un caz nu sunt oameni ca oamenii, pentru ca nici un om normal n-ar îndrăzni să se atingă de darul lui Dumnezeu. Sunt persoane blestemate (damnate) să se transforme în diferite animale, mai cu seama în câine mare alb. Ca semn al necurăţeniei, au o coadă păroasă, fie la spate (la coccis), fie subsuoară, şi se numesc vârcolaci. Cu toate că orice persoană care practică vrăjitoria este numită „boşorcău” ori „boşorcăie”, vârcolacii sunt cei mai răi, cei mai de temut, pentru că pot face cu uşurinţă relele cele mai mari. Or, cel mai mare rău este luatul laptelui.
"Vârcolacii îs de neam din copii făcuţi din flori, din al treilea copil. Dacă io am făcut copil, şi copilul o făcut alt copil, apoi copilul lui iesă vârcolac. Şi are un miez de coadă. Îi un fel de nabalită, de încrăncenie (handicapat). Ăieştia ieu laptele. Io ştiu pă oarecine bărbat. Are o junincă de tri ani. N-o fătat niciodată, n-o mână pă păşune, da’ mulge de la ie tri litări de lapte. Ei?"
Cu cât şirul descendenţilor direcţi, copii din flori, este mai lung, cu atât vârcolacu’ va fi mai puternic, putând să mănânce chiar soarele şi luna.
"Vârcolacu’ ce ieşea din al şeptelea cocon din flori din aceia familie are puteri mari. Are putere să se preschimbe. Să dă de tri ori pastă cap şi să face cane mare albu. Să dă de tri ori înapoi şi să face om. Nu să exista boşorcăi mai mari."
Având puteri nebănuite în priviri, cât şi în gânduri sau vorbe, ei pot mulge lapte de la cuiul carului, de la proţap, de la meliţă, de la peretele grajdului, de la capra de tăiat lemne, de la o cioată sau un copac.
Nu numai în Maramureş, ci şi în satele de munte din Bucovina, există martori ai unor poveşti incredibile, când diferiţi „boşorcăi” au făcut să curgă laptele din tăietura unui copac sau dintr-o capra de lemn (de tăiat lemne).



Lapte de la meliţă


„Demult, iera în sat o femeie care mulgea mai mult lapte de la meliţă ca alte femei de la vaci. Punea meliţa lângă poartă şi prindea a meliţa cu meliţa goala şi când trecea ciurda, tăte vacile să opreu la poarta ei, puneu capu’ pă poartă şi prindeu a ragi şi, după ce trecea ciurda, ea mulgea lapte de la meliţă.”



Cum se ia laptele

Despre modul în care se ia laptele se ştiu mai puţine lucruri. Cei care ştiu nu prea spun, de frică să nu fie consideraţi boşorcăi. Şi totuşi, câte ceva transpare. În descântecele de adus laptele se vorbeşte despre dedeochi (privirea rea), de puterea gândului rău, despre diferite duhuri necurate: moroi, urcoi, strigoi. Unii oameni i-au surprins pe boşorcăi asupra faptului.
„Sunt femei şi bărbaţi care ieu. Mere-n casă şi-ti ie o bucată de pane sau îţi ie on cărbune de foc în prispă - cum iera demult - cu gându-acela, „io nu ieu foc, io ieu laptele”. A doua zi nu ţ-o mai dat vaca lapte, ţ-o dat cu picioru’ în doniţă.”
Lutul din urma copitei se lua fie cu un cuţit de teacă (din aramă), fie cu un băţ, cu un „gătej” - foarte probabil de alun, ca apoi să fie descântat spre râu. (Dar asemenea descântec nu se poate afla. Cine-l spune îşi pierde puterea.)
„Bunicu mi-o spus că merea odată cu bivolii pă vale, acolo la imaş. Pă unde o trecut, o găsit o babă aplecată ce lua pământ din urma bivolilor cu un băţ, un gătej, şi-l punea în poală. Aceie baba ştie să ieie laptele de la bivoli. Întâie o prins-o bunica şi i-o spus la bunicu’: „Ia, baba lucra la urme”. Când o mărs moşu’ a doua oară, o găsât-o pe babă lucrând. Supărat, o bătut-o cu cârja păstă spinare. Da’ atâta n-o fost destul, că unu’ din bivoli o fugit până la poarta babii şi iera s-o omoare, c-o prins-o înaintea porţii. Abea o scăpat baba să fugă în curte.”



Întorsul laptelui


Animalele cărora li s-a luat laptele se îmbolnăvesc, uneori atât de grav, încât mor. „La mine s-o nimicit o vacă. I-o luat laptele. O fost fătată de tri săptămâni şi numa’ am văzut ca n-are lapte, că-i scade laptele, până n-o fost deloc. N-am avut nici la viţică. O trebuit să vând viţeaua. Vaca s-o betejit s-o perit. Vaca tât s-o uscat şi s-o uscat. Am umblat cu ie pă la doftori, da’ degeaba, nu i-o venit laptele. Io n-am făcut nimic. În afară de ruga lui Dumnezeu, ce să fac?”
Pentru că luatul laptelui este o faptă extrem de gravă, care duce la moartea animalului, metodele de întoarcere sunt uneori crude: mulsul pe păstrăv, peste foarte frumos, investit cu puteri miraculoase, şi care murind, provoacă şi moartea vacii care a primit laptele furat. Există multe procedee complicate de magie care duc la moartea vitei celui ce a făcut farmecul. Este admisă, cu alte cuvinte, legea talionului: dinte pentru dinte.
„Aveam un uncheş în capătu’ satului şi vaca lui numa’ răgea când vinea din ciurdă acasă şi-i curgeau lacrămile şiroaie. Când ajungea la o anume casă din sat, îşi întindea capu’ păstă portiţă şi răgea la casa ceie şi-i cureu lacrămile. Oricine-i supărat după mana lui. Uncheşu’ s-o dat s-o adus on păstrăv, i-o tăt schimbat apa să nu moară, ş-apoi o muls pă iel. Şi cum o muls, vaca lui n-o mai plâns, da’ vaca femeii din curtea aceia o crăpat, s-o curs laptele din ie vale, cum curge apa.”
Presupunând că laptele o fost luat cu „lut din urmă”: „Când vedeau că-i strâcată vaca, că n-are lapte, întorceu nouă urme. Puneu să margă vaca şi cu sapa întorceu urmele şi puneu în iele jăratic, s-apoi zâceu că-i venea laptele înapoi. Trebe să-l sloboadă cine l-o luat, că de nu, ii piere vaca.”



Descântece de întors mana

Mana se aduce prin descântece la stele, la soc, cu plante culese înainte de Ispas: pir, sora cu frate, iarba-mare, cu descântece la Maica Domnului.
În afara descântecului, se dă vacii o „hrană neîncepută”. Această hrană neîncepută constă din făină ori tărâţe, sare (în loc de faină se poate folosi şi pâine sau mămăligă). De multe ori, făina şi sarea sunt sfinţite în Vinerea Luminată (Paştele marhalor) de după Paşti.
Făina sau făina şi sarea se pun într-un copac după asfinţitul soarelui, să pice pe ele roua, şi se iau dimineaţa devreme, înainte de răsărit, până nu au trecut păsări peste ele şi nu au fost atinse, şi se dau la vacă. Aşa se ia şi apa neîncepută. Această hrană rouată, sfinţită de cerul cu luna şi stele, are o mare putere vindecătoare.
Descântecele de adus mana seamănă foarte bine cu cele care se fac pentru oameni.
Vă ofer în continuare două descântece maramureşene de întors mana (adus laptele).
Descântec la soc: "Mergi la soc cu un miez de colac şi cu un cuţât în mână. Pui într-o cârpă sare, un miez de pită ori de mămăligă şi, după ce-ai descântat, le leşi acolo să ptice roua pă iele, da’ le iei dimineaţa bună şi le dai la vacă pă inima goală:
- Bună sara, soc-Vasoc!
- Io nu-s soc-Vasoc!
- Da’ ce ieşti tu?
- Ieu îs soc ce-ntorc!
- Da’ ce întorci tu?
- Frunza şi iarba.
- Da’ nu întoarce frunza şi iarba.
- Da’ ce să întorc?
- Întoarce untucu, groştiorucu (smântâna), mănuca şi lăptucu Surăii, văcuţii noastre.



De-i în sat, să zie (vină) pân gard
De-i în vecini, să zie pân ştini (spini)
De-i la ciute dă pă munte
De-i la capre, de-i la oi
De-i la boşorcăi, de-i la oameni răi
Să zie aici cât o fost (pă sare şi pă pâine)
Mie nu-mi trebe a altuia
Nici cât un grăunte de mac
Ş-acela-n patru crepat
Că de nu mi li-i aduce
Io tăt te-oi demnica cu cuţâtu’!
Ieu îţ dau tăie colac
Şi tu îmi adă mie leac!
Să-i zie (vie) Suraii groştioru
Galbăn ca ceara
Dulce ca mierea
Gros ca tocana (mămăliga).”

De adus mana luată prin deochi

„Pui fărină în vas, s-o pui înt-on pom de sară până dimineaţa şi descânţi aşa: „S-o luat vaca de-acasă/ Tânără şi grasă/ Grasă şi frumoasă/ Cu coarnele hedesate (răsucite)/ Mintea îmblânzâtă/ Ţâţele ca bârnele/ Ugeru ca doniţa/ Mană şi dulceaţă/ Care Dumnezău i-o dat/ Tăt cu ie o purtat./ O pornit de la iezălea plină/ De la aşternut de hodină/ Pă cale, pă cărare/ S-o ‘tâlnit c-o babă buzată-răzbuzată/ Cu scorburi încălţată/ Cu sare-n mână/ Cu dediochi între ochi/ Când o prins a o ochi/ Prins-o vaca a să cânta (a plânge)/ S-a să dăula (văieta)/ Nime-n lume n-o auzât-o/ Fără Maica Domnului/ Din poarta ceriului./ Prins-o Maica a lăcrăma/ Şi din grai a cuvânta: - Nu te cânta, nu te dăula/ Că io pă scară de ceară/ M-oi coborî/ La tine-oi zini/ La rîu’ lu Iordan te-oi duce/ Cu zin (vin) te-oi adăpa/ Cu grâu te-oi îngrăşa/ Mană şi dulceaţă/ Care Dumnezău ţ-o dat/ Tăt cu tine o vei purta/ Pă urcoi (vrăjitori) şi pă moroi/ Le-oi duce în munţii Sinaiului/ Le-oi da tri găleţi de potroacă (plantă cu flori mici roz, foarte amară - ţintaură)/ Tri găleţi de otravă/ Care cum or îmbuca/ Pă dată or crepa/ Care cum or vorbi/ Pă dat-or plesni. Ptiu!”. Fărină, dimineaţa până nu trec păsări păstă ie, o iei s-o dai la vacă.”
Repetitiile din descantecele mari reiau faptele petrecute prin povestirea lor intr-un mers înapoi pe firul desfăşurării lor. Este o reconstituire, cum am zice noi. Această reconstituire amănunţită a faptelor are un înţeles magic, de desfacere, de întoarcere a răului produs înspre făptuitor. Prin returnarea aceasta se şi diminuează, urmând să fie stârpit de tot de către celelalte elemente folosite. Este principiul nodului: orice făcut are şi un desfăcut.
Şi pentru că în nici un descântec de mană nu se vorbeşte explicit despre apă - apa, care ştim că poate fura mana -, în cele mai multe descântece de întors mana (de adus laptele), ne întâlnim cu puterea boabelor de rouă ca apa salvatoare, venită din cer. Şi ar fi fost de neconceput să nu fie aşa, pentru că toate marile simboluri sunt bicefale: pot să facă rău, dar şi bine. Apa făcătoare de bine în acest caz este roua. Nu ştiu care aştri influenţează producerea ei, dar un descântec la stele începe aşa: "Două stele cocârstele/ Aduceţi mana vacii mele".

material preluat de la :
http://www.formula-as.ro/articol.php?nrrev...0laptelui"