Analogia, Ce este şi la ce serveşte? Optiuni

[Amenhotep]

Observând că în discuţii se folosesc adeseori analogiile şi că nu întotdeauna ele sunt înţelese/acceptate, mă gândesc să discutăm puţin pe tema aceasta: Ce este analogia şi la ce serveşte ea?

Eu cred că o analogie este aplicarea unui raţionament asupra unor obiecte/premise diferite de cele iniţiale. Cu alte cuvinte, cineva aplică raţionamentul R unor obiecte O, iar apoi aplică acelaşi raţionament R unor obiecte O' diferite. Această a doua aplicare se numeşte analogie.

Ea serveşte fie obţinerii unei cunoaşteri pozitive ("Da, ce interesant, uite că R se aplică şi în domeniul O', nu doar în domeniul O -- deci R este o lege mai generală decât părea"), fie obţinerii unei cunoaşteri negative ("Hmm... uite că R nu mai merge dacă schimbăm obiectele... deci probabil că nu poate fi invocat ca lege generală").

O caracteristică importantă a analogiei e că obiectele/domeniile trebuie să fie diferite. În principiu cu cât mai diferite, cu atât mai bine. Este în natura a analogiei să fie aşa. Nu putem critica o analogie pe motiv că "Aaa, păi nu ţine, pentru că O' nu-i tot aia cu O! Analogia nu e buna!" O' şi O trebuie să fie diferite, altfel nu mai avem de-a face cu o analogie, ci cu o simplă repetiţie a raţionamentului iniţial.

Analogiile sunt cu atât mai valoroase cu cât distanţa dintre O' şi O este mai mare. De exemplu, analogia între o colonie de albine şi una de viespi e mai puţin valoroasă decât analogia dintre o colonie de albine şi un oraş. De ce creşte valoarea analogiei o dată cu diferenţa dintre O şi O'? Pentru că funcţionarea robustă a raţionamentului poate fi probată mai bine în condiţii extrem de diferite. O probare în condiţii destul de asemănătoare este puţin relevantă şi nu ne ajută prea mult, nu putem trage cine ştie ce concluzii. De aceea e necesar ca prin analogie să ne îndepărtăm cât mai mult de domeniul/obiectele iniţiale.

Încă o observaţie: chiar dacă nu e mereu explicit, întotdeauna subiectul analogiei este un raţionament R. Simpla punere alături a obiectelor O şi O' nu este o analogie. Reluând exemplul cu colonia de albine vs. cea de viespi, analogia nu este între colonii, ci între nişte fenomene care se petrec în acele colonii. Precizând explicit fenomenul s-ar putea să constatăm că analogia nu ţine -- de exemplu dacă ceea ce ne interesează e obiceiul stocării hranei pe termen lung.

Că veni vorba de fenomene, mă gândesc acum că raţionamentul R despre care am tot vorbit poate fi şi o simplă constatare provenită din observaţie: în domeniul D se observă fenomenul F şi în domeniul D' se observă acelaşi fenomen F. Deci D şi D' sunt analoage prin prisma lui F.

Dar ce valoare are analogia atunci când de fapt domeniul care ne interesează este D, iar D' este un domeniu în care observaţia că şi-acolo se petrece fenomenul F este... inutilă (pentru D')? Eu zic că valoarea este potenţial mare, pentru că ne ajută să ne clarificăm lucruri despre F şi D. Iniţial, observând că în D se petrec fenomenele F1 şi F2, am putea fi tentaţi să explicăm "F1, deci F2". Dar ulterior, observând că într-un alt domeniu D' găsim F1, dar nu găsim şi F2, vom înţelege că "F1, deci F2" este o explicaţie greşită. Atenţie, asta nu schimbă cu nimic faptul că F1 şi F2 se petrec -- schimbarea e numai la nivel de explicaţie, de articulare cauzală, de decurgere a ceva din altceva.

Cam aşa văd eu lucrurile. (Da, şi încă o chestie, vizibilă în chiar mesajul de faţă: e mai greu de urmărit un raţionament general atunci când eşti forţat să te menţii la nivel abstract; invers, e mai intuitiv şi mai uşor de înţeles dacă în loc de F1, F2, R, D', O etc. folosesc "colonie de viespi", "oraş", "colonie de albine", "stocarea hranei" etc.)

Ziceţi şi voi, cum vedeţi problema? Ce face ca o analogie să fie bună/proastă? E bine să folosim analogii într-o discuţie? Care sunt riscurile? De ce uneori o analogie bună eşuează să ilustreze convingător o idee? Invers, există analogii greşite care totuşi conving?

a