Ce Si De Ce Ne Zgandare?, in dialogul dintre atei si credinciosi Optiuni

[mărăcine]

Dragi participanti la discutiile de la Han,

Deja nu mai e un secret pentru nimeni care urmareste suficient de frecvent dezbaterile de pe subforumul de filosofie si de pe "Universul credintei", ca foarte multe discutii, daca nu majoritatea, trateaza, sub o forma nuantata intr-un fel sau altul, problema existentei lui Dumnezeu, in special asa cum este vazut de marile Biserici crestine.

De aceea as vrea de asta data sa ne indreptam atentia asupra insusi modului in care iau nastere aceste dialoguri, si nu asupra continutului sau de idei, pentru a constientiza de unde provine impulsul care aduce chiar subiecte care incepusera pe fagase diferite sa se invarta in jurul aceleiasi teme generale.

Un lucru pare sa fie limpede, as zice, anume ca fiecare resimte in mod launtric ca importanta pozitia pe care o adopta cu privire la existenta divinului, si de aici se contureaza toate aceste discutii... Este insa fundamental diferit sentimentul care-l face pe un ateu sa contracareze aceasta idee, sau este asemanator celui al unui credincios, numai ca pus in slujba unei idei contrare?

De ce natura este aceasta inclinatie a fiecaruia si ce forte psihice actioneaza in spatele ei?