Fac Totul Pentru Copiii Mei... |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Va invitam la dezbateri pe teme diverse, avand in centrul lor Omul. Domeniu umanist complex, relativ greu de surprins in ecuatii sau teorii unice, psihologia va fi si un pretext pentru a discuta despre emotii, minte si suflet.
Fac Totul Pentru Copiii Mei... |
11 Apr 2005, 10:56 AM
Mesaj
#1
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.849 Inscris: 30 March 04 Din: Timisoara Forumist Nr.: 2.824 |
Aud foarte des expresiile: Vreau sa dau totul copiilor mei si Vreau sa dau copiilor mei tot ce n-am avut eu. Oare fac bine acesti parinti? Dand totul unui copil, mai are el motivatie sa cunoasca lumea? Va mai fi el in stare sa-si formeze propriile experiente, care sa-l ajute ulterior sa treaca prin viata? Va sti el sa se ajute singur? Apoi, ceea ce n-am avut noi, chiar este bun si in ziua de azi? Sigur mai avem nevoie de ele, sau incercem sa ne rezolvam propriile frustrari?
Ce parere aveti? -------------------- Suntem ceea ce gāndim. (Buddha)
|
|
|
8 Jun 2005, 05:49 PM
Mesaj
#2
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 2.024 Inscris: 6 September 04 Din: somewhere over the rainbow... Forumist Nr.: 4.413 |
Mie copilul mi-a dat totul, in sensul ca atunci cind s-a nascut, mi-a dat motivatia de a trai si de a lupta in continuare, chiar putera si curajul de a ma desparti de taica-sau. Eu cred ca tocmai ei, copii sint cei care ne daruiesc noua si inca din momentul cind vin pe lume fericirea care este cel mai greu de obtinut, si de aceea noi sintem datori sa facem totul pentru fericirea lor. Ma simt frustata si vinovata ca nu am reusit sa-i dau ce era mai important: Un tata si o familie adevarata...Si inca mai mult, o mare parte din timpul meu, pe care din motive bine intemeiate, a trebuit sa-l lipsesc chiar de mine, mama lui de care ar fi avut mare nevoie, in copilarie...Acum are deja 22 de ani si intelege destul de bine situatia, dar eu o sa ma simt vinovata toata viata ca l-am conceput cu persoana cea mai nepotrivita pentru a crea o familie, si mai ales din motivul egoist, de a avea cui darui dragostea care zacea inabusita in sufletul meu, de toata rautatea de care eram inconjurata in perioada aceea. Pe de alta parte sint tare fericita ca e un copil bun si sensibil si mai ales dupa cum spunea foarte frumos cineva pe aici "i-am dat radacini si aripi" si sper ca o sa stie sa-si ofere singur ceea ce i-a lipsit... o familie adevarata, dar mai ales sa si-o construiasca pe baze suficient de solide, ca sa nu le lipseasca si copiilor lui ce i-a lipsit lui. Asta e! Viata este uneori asa, ca oricit de mult ne-am iubi copii, sintem pusi in imposibilitatea de a le darui cele mai firesti lucruri cum ar fi un tata, o familie si mai ales timpul nostru pe care din pacate trebuie sa-l petrecem uneori foarte departe de ei pentru a le putea oferi, banale mijloace materiale si confort...Fiecare lucru are pretul lui si in cele mai multe cazuri, nu le putem impaca pe toate ...
-------------------- Nu anii din viata mea sint importanti ci viata din anii mei...
|
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 14 May 2024 - 05:55 PM |