Fac Totul Pentru Copiii Mei... |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Va invitam la dezbateri pe teme diverse, avand in centrul lor Omul. Domeniu umanist complex, relativ greu de surprins in ecuatii sau teorii unice, psihologia va fi si un pretext pentru a discuta despre emotii, minte si suflet.
Fac Totul Pentru Copiii Mei... |
11 Apr 2005, 10:56 AM
Mesaj
#1
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.849 Inscris: 30 March 04 Din: Timisoara Forumist Nr.: 2.824 |
Aud foarte des expresiile: Vreau sa dau totul copiilor mei si Vreau sa dau copiilor mei tot ce n-am avut eu. Oare fac bine acesti parinti? Dand totul unui copil, mai are el motivatie sa cunoasca lumea? Va mai fi el in stare sa-si formeze propriile experiente, care sa-l ajute ulterior sa treaca prin viata? Va sti el sa se ajute singur? Apoi, ceea ce n-am avut noi, chiar este bun si in ziua de azi? Sigur mai avem nevoie de ele, sau incercem sa ne rezolvam propriile frustrari?
Ce parere aveti? -------------------- Suntem ceea ce gāndim. (Buddha)
|
|
|
16 Apr 2005, 06:56 AM
Mesaj
#2
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 134 Inscris: 10 April 05 Forumist Nr.: 6.102 |
Cand ma uit la disputa in jurul lui "negociaza" am impresia ca discutati de parca copilul ar avea un singur parinte. In realitate in majoritatea familiilor copilul e un mic smecher... Daca vede ca nu i-a mers cu mama, se roaga de tata, daca nu e bunica... Copilul invata repede in ce situatii e sansa mai mare ca vreunul din cei mari sa ii faca moftul... si uneori se produce scandal in casa exact pe tema subiectului: "Mereu ii faci toate voile, asa imi strici copilul!" si invers "Daca o tii asa din scurt, o sa fuga de acasa cand o creste mare dupa primul golan!" etc.
Ideal este ca parintii sa aiba aceasi "inima buna-rea" fata de copil... Nu e bine nici sa negociezi totul; exista limite care tu ca parinte iti dai seama ca in nici un caz nu le poti accepta calcate (securitatea copilului) si exista reversul cand a fi prea strict ii inhiba dezvoltarea personalitatii. Oricum daca parintii au idei diferite, nu trebuie sa le discute in fata copilului, cu atat mai putin scandal, pentru ca asta duce la stress pentru copil si la stirbirea autoritatii parintesti. Deci consider ca ambele extreme sunt daunatoare copilului. Era un proverb: "Sa dai unui purcel cand ghitaie si unui copil cand plange si o sa ai un porc grozav si un copil rau" ... Daca te cobori mereu la mintea lui ca sa devii prietenul lui, iti pierzi din autoritate si daca il tratezi mereu cu "tu esti mic, nu stii nimic" ajunge copilul sa isi doreasca alt parinte. Deci "masura pentru masura". Mi se pare normal sa vrei sa aiba copilul mai multe decat ai avut tu, dar nu toti copiii trebuie sa iasa doctori sau avocati. Vezi ce ii place si il ajuti sa isi imbunatateasca talentele. Iar ideea de a-i da TOTUL este deja isterie. Copilul devine dependent de parinte, nu se mai maturizeaza si devine egoist. De acea nu e de mirare cand copii din familii care nu au avut ce sa le dea si s-au maturizat devreme, au reusit mai bine in viata si au iesit mai educati decat copiii bogatiilor. -------------------- 24. "Lumina se află īnăuntrul unei fiinţe luminoase
şi ea luminează lumea toată." Nag Hammadi- Evanghelia dupa Toma |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 14 May 2024 - 08:33 AM |